Sunt ceva ani de-atunci, dar povestea cred că rămane la fel de actuală, mai ales dacă arunc un ochi prin jur.
Ieșisem din casă cu câinele și o luasem pe direcția parc. Din față veneau doi polițiști care flancau un popă. Din motive cunoscute doar de el, Billy se oprește și începe să-l latre pe slujitorul domnului. Dar destul de agresiv, pe genul „dacă n-aş fi fost în lesă, acum deja îmi încercam colţii pe fund de slujbaş al bisericii”. L-am lăsat să latre, că nu aveam motive să stresez inutil animalul. Era în lesă, mai mult de dat din clanţă nu avea ce să facă. Dar dom’ părinte se oprește și se bagă în seamă:
-De ce mă latră, domnule, câinele?
Mi-am zis să nu-i răspund prea nesimțit, ci ceva așa nici prea-prea, nici foarte-foarte. Și-i spun:
-Nu știu, cred că simte oamenii răi.
Face ăla niște ochi mari și își da potcapul pe ceafă și mă chestionează agresiv:
-Păi cum, mă, eu sunt om rău?!
Deja plictisit de discuția fără niciun sens, îi arunc sictirit:
-Dom’le, eu n-am cum să mă pronunţ, dar câinele știe el ce știe.
Și am dat să-mi continui plimbarea, convins fiind că am încheiat subiectul. Dar nu, nu se încheiase. Cetățeanul părinte, propăvăduitorul cuvântului lui Dumnezeu printre noi, mirenii (chestii ca noul testament, treaba aia cu cineva care îți da o plama și tu întorci și obrazul celălalt), se uită urât la mine și glăsuiește profund evlavios:
-Vezi poate descarc un încărcător în el!!!
Da, frate, exact asta a spus. Fix ca la biblie, nu? Pentru una dintre puţinele dăţi în această viaţă, am rămas atât de „interzis” că nu am mai avut replică. Stăteam pur și simplu cu gură căscata, fără să fiu capabil să zic nimic inteligent. Mă luase total pe nepregătite. Astfel că răspunsul meu „să-l descarci în mă-ta” a rămas nerostit până în ziua de azi. Păcat!
Mda, aș fi putut să zbier niște treburi după el, dar parcă nu-mi place așa. Mă simt mult mai bine să-i spun omului în față ce gândesc sau ce chestii deosebite aș întreprinde cu o parte dintre rudele lui, inclusiv doamna mă-sa.
Aia e, rămâne pe data viitoare. Prima rundă am pierdut-o eu.
Era gabor sub acoperire fratior. Si eu as fi facut misto daca as fi fost in locul lui.
@George P, si ce daca ? Era imbracat in popa. pentru mine, era popa.
mai!…m-ai lasat paf!….unde naiba ai gasit poza cu popa si pistolul?!…tare!..iar depre popi…sa nu aud de ei!…as putea sa scriu zeci de randuri!…dar nu merita nici asta! ..cahhh….
@angela, sa nu ma starnesc eu, sa scriu despre ei tot ce am in cap. :):):)
Si eu care credeam ca o sa ne povestești despre timpul cand vroiai sa te faci popa!
@Violeta, cred ca a fost ultima meserie pe care as fi vrut s-o fac. Iti semanam a popa, este ?
Superb catel. Ce rasa este? Si despre popa mai bine no comment …
@Maria Teodora Chivu, ce rasa a fost, pentru ca ne-a parasit acum un an. 🙁 Nu stiu, l-am gasit pe strada, cand avea cateva luni.
Mov. Era sa scriiu moc da aia navea nici un sens.
Cred in Dumnezeu. Preotii sunt oamenii diavolului trimisi pe pamant! Cel putin astia ai nostri, pe cuvant daca au ceva de bunatate in ei… te uiti la ei, vezi pe naiba…. catolicii… traiasca pedofilia, islamistii (tocmai ce am schimbat pe FB cateva link-uri)…. deci, sa fiu scutita, ca sunt trimisi de Dumnezeu pe pamant sau mai stiu eu ce aberatii de rahat!
Popi-bleeeah, biserică-bleeeah… credința în schimb, este altceva, este iubirea purtată în suflet celor dispăruți, este optimismul cu care pleci dimineața din casă sperând să rezolvi ceva, este satisfacția lucrului rezolvat, este mâna întinsă celui care are nevoie de ajutor, este tot binele făcut în afară de târâtul pe lângă biserici sau pupatul oaselor…
Popii sunt cerșetori în haine bisericești și doar atât (cu mici excepții)… în locul tău l-aș fi scuipat.!
@Camelia, a fost prea din scurt. 🙂
Mai pățesc și eu așa ceva când mă ia cineva mai tare.. rămâi fără replică! Mamă ce pumni îmi dau după ce-mi revin din șoc! De fapt pumnii i-ar fi meritat acea persoană, nu eu, dar deh… uneori creierul ni se blochează din cauza cretinismului individului în acel moment.
Mie-mi vine să vomit când văd popi pe ecran, mai umani decât ei sunt câinii.
@Camelia, al meu sigur era. 🙂
Pe langa subiectul dat nu pot decat sa-l felicit pe Mihai pentru cresterea avuta in cei 3 ani. Numarul de cititori a crescut de 100 de ori si numarul de comentarii cam de 10 ori. Da’ si calitatea comentariilor s-a imbunatatit!
@Leonard, sărumâna. 🙂
Citesc multe blog-uri însă aici este prima oară când am pus comentarii. De ce? Pentru că tu chiar răspunzi la fiecare comentariu… simt că îți pasă de citititori tăi.
@Camelia, normal, doar sunt ai mei. 🙂
@Camelia, big like .
Ciobănescul meu e supărat rău când vede preoți. Nici la țigani nu e atât de agresiv.
@Cristina, exaaaaaaact.
Toate ca toate, dar am rămas interzisă că nu ai avut replică…Probabil ți-era foame…?
@Corina, cred că eram eu mai tăntălau. 🙂
Nu poate fi ăsta motivul ?Poate nu aveai anafura la tine ?
@Corina, zici că de-asta? :)))
Aaaa…nu sunt foarte sigură, cred că era bun și un Kalasnikov cu apă sfințită…am citit undeva că face minuni ?Îl speriai măcar…
@Corina, :)))))
cu naiba sa nu-i zici ca-l descarcai in ma-sa? cuuum sa nu-i zici asa ceva…lasa dracu’ bunu’ simt ca uneori e ff inutil :)))) pfhoooai Mihai, multe mai ai de invatat :):D
@nagaq, tot timpul este câte ceva de învăţat.
Lasã, Dumnezeu a văzut!
deci, cainele nu latra degeaba