Urc în lift și exact când se închideau ușile apare o zgâtie de fetiță care dă să intre și ea. Țin de uși. Intră grațioasă și-mi aruncă scurt:

– La trei. 

Eu le mai țin un pic deschise socotind în capul meu că e oleacă prea tânără ca să se plimbe singură cu liftul. Se uită întrebător la mine. Întreb:

– N-o așteptăm și pe mami?

Scutură din umeri:

– Mami e în cameră.

Las ușile să se închidă. Pleacă liftul. Mă gândesc să fac conversație ca să nu se simtă copilul stânjenit.

– Și? Cum de ai voie să te plimbi singură prin hotel?

– Da’ tu cum de ai voie?

– Păi eu sunt un pic mai mare ca tine. 

Moment în care se uită la mine cu un ochi critic de sus până jos:

– Da, zice, tu ești bătrân.

Conversație încheiată. 

Noroc că s-au deschis ușile, nu-mi place deloc să plâng în fața copiilor.

mihai_vasilescu_copiii