Text scris de Elena.
Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani în casa în care locuia. Știam că va veni si momentul ăla în care vom sta față în față. Pur și simplu simțeam asta. Și când în sfârșit a venit ziua, trebuie să vă mărturisesc că mi-am petrecut-o vârâtă în șifonier, în duș, în trusa cu farduri și la final în coafor și mani plus pedi. Înainte să ies pe ușă, pregătită pentru ceea ce avea să-mi schimbe viața definitiv, m-am privit în oglindă și am știut că fata aia pe care o văd zâmbindu-mi va cuceri lumea.
Drumul mi s-a părut incredibil de lung. Parcă cineva muta destinația mea la fiecare cinci minute. Ajunsă, în sfârșit în fața ușii unde mă aștepta, am tras tot aerul respirabil (din casa scării) în piept, mi-am frecat mâinile ca să nu-mi tremure ca la bolnavii de parkinson și am ciocănit. Nu mai știu exact cine mi-a deschis ușa, tot ce-mi amintesc este că m-am trezit în holul casei stând pe două picioare care nu-mi mai aparțineau. De undeva de departe, surd, se auzea un bocănit. Erau genunghii mei care se loveau inconștient unul de celălalt.
Am reușit să fac un efort, demn de Locul 1 mondial al luptătorilor de sumo și am ridicat privirea ca să salut. Fix, dar fix în acel moment, ochii mei căprui s-au intersectat cu doi ochi albaștri ca marea. I-am simțit cum mă scanează. Stătea pe scaun în bucătărie și mă privea. Din cap până-n picioare și din picioare până-n cap. Nu zâmbea deloc. În jur timpul înghețase și o dată cu el și sângele meu. În toată viața mea nu am mai simțit la cineva o dorință atât de nebună de a mă diseca și a afla ce-i cu mine, de a-mi descoperi chiar și cele mai ascunse secrete. Îmi transmitea o stare soră cu catharsisul și dintr-o dată am simțit că toate suferințele mele vor lua sfârșit definitiv și irevocabil! Și că vor fi înlocuite degrabă cu altele proaspete. Ați ghicit, era soacră-mea!
Iar viața mea după aia n-a mai fost niciodată la fel. Ușor-ușor, cu o răbdare demnă de chinez bătrân femeia asta mi-a arătat zi după zi că deși aveam o vârstă nu știam să fac nimic. Bă, da’ NIMIC! Sau, mă rog, orice făceam oricum era de cel mai mare rahat și făceam doar ca să mai scadă ea în ochii puiului ei iubit, cunoscut și sub numele de fiu-său.
Pentru că ce doi protagoniști ai filmului vieții mele, unicii de altfel (ea și „puiul mamei”), trăiau într-o simbioză totală. Deși locuiau la 400 de km distanță unul de celălalt nuș’ cum naiba reușeau să se simtă de parcă stăteau în aceeași casă. De fapt, dacă mă gândesc bine, stăteau. În casa mea. Unde ea suna la orice oră din zi și din noapte și ferească sfântul să-și fi dres puiul ei glasul când era cu ea în telefon.
– Aoleu, tușești, mămică? Ai băut rece? Ai stat cu geamul deschis? Ai tras curent? N-ai avut căciulă și fular?!?!?! Să iei niște antibiotic!
Cea mai mare nenorocire de pe acest pământ ar fi fost ca puiul ei să se îmbolnăvească. Se dezlănțuia în femeia asta ăl mai simț matern mare care a existat și va exista vreodată. Și în timp ce ea înșira lista cu medicamente pe care să le ia ăla micu’, eu făceam și duș (rece), mâncam și mă lua și somnul. De mai multe ori.
A, sau să-i fi zis că vrem să plecăm în concediu la munte sau la mare? Doamne apără și păzește de o așa nenorocire. De când afla că plecăm până în momentul în care ne întorceam zbârnâiau toate telefoanele mobile, fixul, pagerele, porumbeii călători, tabletele și orice alt device care îi asigura contact cu fiu-său.
– Ai grijă că e frig! Să-ți iei șosete groase, mamă. Fular, căciulă și mănusi. Maiou neapărat băgat în chiloți ca să-ți țină cald la mijlocel, da? Aaa, plecați la mare? Vezi că-i rece apa. Să nu stai mult. Și neapărat cu pălăriuță ca să nu faci insolație. Zi-i lu’ aia (adică mie) să ia cremă cu factor de protecție 483 ca să nu vă ardeți (ne-am fi “ars” dar cine mai apuca între două telefoane de la mă-sa?). Doi tâmpiți! Oricum, am o bănuială că fiu-său se născuse gata insolat.
Dar pentru ca eu sunt (eram?) o femeie responsabilă mi-am luat rolul de gospodină în serios. Mânca-v-aș gura voastră! Credeți că-mi ieșea ceva bine vreodată în desele momente când ne vizita? Ai pus prea multa sare. Vrei să-l înbolnăvești de rinichi? Să facă tensiune? Nu, doamne ferește! Vreau să-l omor! Și pe tine să te arunc pe geam ca să apar la știrile de la ora 5. Ce să mai, friptura arsă sau nefăcută, mâncarea prea legată sau prea chioară, cămășile călcate în bătaie de joc, perna prea tare, salteaua prea moale, eram genocidul vieții puiului ei.
Totul a culminat cu momentul în care am anunțat că sunt însărcinata. Pam-pam! Imediat după naștere s-a mutat iadul la mine în casă.
Brusc a devenit mama copilului meu. Ține-l bine la sân! Nu așa. Uite așa. N-ai lapte? Pune mâna și mănâncă. Dormi tu cu copilul. Doar tu! Că puiul meu merge la muncă și să nu fie obosit. Well, am zis că se mutase iadul la mine în casă?
Și cum îl alăptam io pe fiu-meu într-o zi, mă trezesc că intră socră-miu în cameră și se pune cu fundu’ pe pat. Ăsta fusese om normal până atunci. Acum, nici una, nici două, îl aud dintr-o dată:
– Stau și eu aici să văd cum alăptezi.
Și holba ochii la sânii mei cât un cap de vițel mai răsărit.
N-am înțeles niciodată gestul lui. Dacă până atunci reușisem să fentez depresia post-natală, asta mi-a pus capac. Și-am făcut o criză de nervi atât de zdravănă, că mi-am mai revenit din ea abia când bagajele socrilor erau la ușa, iar soacră-mea își lua „la revedere” în timp ce îl certa pe pui că n-are papuceii în picioare și stă pe gresia rece. După ce-au ieșit, am făcut singurul lucru uman de care mai eram în stare. M-am uitat la fleoarța aia de bărbat al meu și i-am zis sfârșită:
– Puiule, în momentul ăsta te hotărăști, ori eu ori mă-ta!
Câțiva ani am avut liniște. Până s-a hotărât puiul să aleagă din nou. Și-a ales-o pe una din blocul vecin.
P.S. Sunt mamă de băiat. O să fiu soacră. Așa că vă rog să vă încuiați fetele în casă peste vreo 15 ani. Că de sechele eu nu scap așa ușor.
„…s-a născut gata insolat.” Am rămas mut (şi eu vorbesc mult, zău!).
Bonus: primele două pasaje le-am citit fără să pot trage măcar un fum din „Camel”-ul de ceas cu ceas.
Comentariu beton!20
@Victor, ai crezut că m-am îndrăgostit, este?
Comentariu beton!16
Parcă mai contează ce mai cred eu după atât amar de vreme? Oricum dorm liniştit: tot băiat am şi eu! ?
Comentariu beton!14
Ce dracu am citit???
Ai avut răbdare , nu glumă !
Comentariu beton!19
@Florin, e de râs azi. Și o să fie de râs și când o să fiu eu soacră.?
Comentariu beton!13
Nu ştiu, zău…
E de râs? In opinia cui? ?
A mea, normal. Că doar nu râde careva de mine (excepție face doar soarta?).
Comentariu beton!14
Ce îmi plac mie femeile care atunci când se mărită judeca cu ovarele și după aia se dau cu capul de pereți ca au luat țeapă.
Nu e atât vina lor (a familiei în care ai intrat de buna voie și nesilita de nimeni) ca sunt boi, mai mult nu pot, cat a ta ca nu ai cascat ochii cant te-ai măritat. Semnele erau acolo de la început.
Pun pariu pe de alta parte ca, daca tipul nu își descoperea veleitățile de cuceritor toate ar fi fost bune și frumoase și acum.
Se dezbate încă. Ce zici?15
@Ion, asta înseamnă că-ti place de mine? Că n-aș vrea asta. Sincer. Iei lucrurile prea în serios.
Comentariu beton!13
Cand eram licean aveam un profesor care ne-a dat niste sfaturi de mult bun simt.
Uita-te bine la mama , sunt sanse mari ca si fiica să arate la fel peste 20 de ani.
Daca ea e cat vita si fiica se va „dezvolta”, daca e gospodina sigur ceva a invatat si tânăra. Daca casa parinteasca e murdara si casa ta va murdară.
Intreaba in sat, oras daca mama a fost „darnică ” la tinerete se transmite si la fiica si nepoată.
Mergi in vizita neanuntat, ca sa vezi cum sunt atunci cand nu se pregatesc de musafiri, etc
Căsătoria e un lucru mult prea serios ca sa il abordezi in glumă.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Ion, „Viața-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs”. Și cu asta am spus tot ce aveam să-ți spun.
Comentariu beton!29
Lupul tanar si cel batran se duc la stana , gasesc o spărtură in tarc si fura un miel.
Dupa cateva zile se intorc dar intre timp ciobanul a descoperit atat paguba cât si spărtura in gard si ii astepta cu ciomagul pregatit.
Cel batran isi baga capul dar primeste o lovitura zdravana de vede stele verzi. Se retrage insa in tacere si zice către cel tânăr: intră tu primul ca pe mine mă bufneste râsul.
Comentariu beton!15
@Ion, existi cu adevarat? Ca daca da, ma fac cercetator! Sa vad daca descopar cum nu te poti inmultii, da’ fara violenta, ca suntem oameni de bine! Jesus!!!!
Buna Elena! Am citit cu drag povestea si mi-am amintit de câteva episoade vechi si amuzante petrecute intre a mea mama si sotia mea, cu singura si de altfel marea diferenta ca soaţa mea a câştigat bătălia din prima. Chiar îmi luasem o bere să-i savurez victoria da’ n-a durat mult („bătălia” nu te gândi la altceva). De atunci au devenit prietene la cataramă. Bine, uneori mai am senzatia că se unesc amândoua împotriva mea, da’ asta-i alta poveste. Zi faină să ai!
Comentariu beton!31
@Bună Liviu! Îmi plac oamenii care vin cu exemple personale și nu intră în discuție doar ca să judece. Foarte mișto exemplul tău.
O zi frumoasă și ție!
Comentariu beton!19
Numa intreb, insolatul asta de mic avea coaie ?
Comentariu beton!17
@DeVinSpin, cum să nu? Avem un copil. Acum sincer, cine n-ar vrea să aibă cuneva grijă de el/ea toată viața?
@Elena, asta-i grijă? E de-a dreptul posesiune 🙂
Io dacă-i zic lu’ fii-miu să-și pună căciulă pe cap la -3 gr.C afară, mi-aruncă o privire de-mi vine să-mi pun eu căciula pe față…
Ooof, eu sunt soacră la dublu… Am şi noră şi ginere. Şi mă întreb de multe ori cum naiba mă percep ei. Sper că nu-s şi eu vreo scorpie! Numa’ zic… ?
Comentariu beton!20
@Ana G, întrebă-i?.
Păi îmi zic?
@Ana G., da. Că ești cea mai mișto soacră?.
Elena, tu ești o faină. Cunosc puțini oameni capabili și mai ales dispuși să facă mișto de propria persoană 🙂 Celor mai mulți dintre noi li se balonează egoul, ceva de speriat 😛
Ntzzz, sper că acum te-ai înțelepțit și nu mai judeci cu ovarele 🙂
Dacă te consolează cu ceva, fosta mea soacră credea că sigur sunt vrăjitoare – din cauza zodiei și culorii ochilor și i-am legat fiul mai ceva ca ielele nebunele 😛 Na, i l-am dezlegat ca să fie pace și acu’ holbez ochii mai ceva ca o broască 🙂
Comentariu beton!35
@Miha s, acum judec cu coa*ele. Că între timp m-am bărbățit?.
Comentariu beton!23
Bă….chiar nu știu ce aș putea să mai zic……
Eu am avut grijă să stabilesc niște limite clare în relațiile cu părinții. Ai mei sau ai lui.
Dar am fată și cred că vârsta e doar un detaliu. Deci să mă aștept la scântei! :))
Comentariu beton!12
@Anouk, cu foc de artificii?.
Elena, tatal chiar parea normal nefiind in poveste, dar cand a scos minunatia de intrebare… pfiuuu. nu vrei si matale ceva lapte? adu cerealele si du si la mama soacra. „puiul” se alapteaza la vecina si are sosete in picioare. Elena esti tare, femeie! Abia astept povestile cu tine, soacra :)))
Comentariu beton!22
@Marius, eu zic că nu-s o mamă disperată de viața. Dar cine știe dacă nu m-o dispera careva până atunci?
@Elena, eu zic ca o sa ne radem si atunci. Gasesti tu ceva care sa starneasca rasul. Te dispera „aia” mica, gingasa baiatului.
@Marius, păi nu ăsta e scopul? Să râdem în pana mea că doar n-am omorât-o și nici ea pe mine.
@Elena fereasca tatal tamplarului (vorba sefului). Totusi lu’ tanti soacra, un mic control la pateu cand o prindeai prin bucatarie ii puteai aplica. Asta asa sa stie ca esti si tu prin zona. Upss nu v-am vazut, erati pe aici?! Lasati ca trece, dar sa puneti sosete.
Comentariu beton!14
Actuala lui mai trăiește? La ea nu au ajuns ordinele? ?
Îţi place sau nu: 0 0
@Johnnescwho, hahahahaaa. Nu știu, n-am întrebat.
Nu fi trista, toti gandim cu creierul (am inteles ca unii ii zic ovare), dar nu toti tragem cartea norocoasa din prima.
PS:PS-ul tau mi-a dat fiori pe sira spinarii 🙂 Uff..
Comentariu beton!14
@mothership, pentru că ai fată, ha?
La cum merg lucrurile, mai conteaza? Oricum, da fata.Vezi cum pui virgula 🙂
Comentariu beton!12
Eu in toate relatiile am pus in discutie situatiile in care nu fac compromisuri si nu discut si asta de la început.Tu ai principiile astea,eu pe alelalte.Ne pupam pe ele daca nu,hai pa,ca pierdem timp,nervi si energie.Nu te pui sau bagi strâmbe in relatia cu parintii mei asa cum nici eu nu o fac cu ai ei.Trasezi limite si pentru parinti si pentru ea si totul este simplu.
Comentariu beton!23
@edelweiss, intransigent ești?
In Societatile,alea cu apa calda,caracterele se cladesc cu intransigenta.Asa le repet celor doi baieti ai mei : de voi depinde sa fiti stăpânii vietii voastre si simte viata in fiecare rasuflare.
Comentariu beton!11
La mine a fost și mai mișto:genul meu rebel nu a fost pe placul puiuțului mamei(a se citi cumnat și soacră)astfel că și-au unit forțele,l-au racolat și pe socru și împreună au hotărît să îmi facă viața un calvar.Rezistent din fire,am suportat vre-o 5 ani.Băiatul meu era micuț,am zis să o fac pentru el.Fosta soție privea pasivă desfășurarea evenimentelor,probabil avea impresia că o să mă înrolez în ceva trupe speciale și urmez testele pshice de antrenament.Totul s-a incheiat,într-o frumoasă duminică de toamnă lungă și îmbelșugată,in jurul unui apetisant grătar,când un topor a trecut razant în zbor pe lîngă capul socrului.M-am urcat în mașină și am plecat.Definitiv.
Comentariu beton!27
@Paco, gizăs faching craist! Tu nu ești cu țigla pe casă????
Comentariu beton!16
Se poate şi invers. Ea este fata mamei, atunci chiar ai pus-o. Trebuie stabilite reguli clare. Chiar şi într-o relaţie, pentru a atinge performanţa ca ambii să fie liberi şi fericiţi, este nevoie de un regulament.
1. Ai lui/ai ei nu pot avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte relaţia lor. Dacă nu eşti în stare să ieşi din fusta mamei, mai bine rămâi acolo şi nu te căsători. Problema generaţiilor anterioare a fost faptul că bunicii s-au implicat în educaţia nepoţilor. Dovadă că şi astăzi sunt tineri cu idei demne de acum 200 de ani.
2. Ficare îşi găteşte sau calcă ţoalele. Bine, accept o mâncare bună făcută de alte persoane, dar de obicei prefer să fac eu dezastrul în bucătărie.
3. Libertate. Eu nu mă leg de tine că stai o oră cu oglinga-n mână sau stai toată ziua prin magazine, nici tu nu lega de mine că am activităţi diferite. Gen cu băieţii la bere sau un fotbal. Noi, bărbăţii, am învăţat(nu toţi, din păcate) că femeia nu trebuie înţeleasă. Ci doar să îî respecţi capriciile, dorinţele, nebuniile, zilele în care te-ar trimite pe Pluto sau faptul că e schimbătoare de la o clipă la asta. Cum şi femeile ştiu, dar puţine aplică că pe bărbat mai bine îl laşi o lună printre lei decât să-l cari prin magazine. Noi intrăm, am vâzut, am luat şi am decolat de acolo. Nu ne place să fim întrebaţi de unde venim. Se presupune că femeia ne iubeşte, nu ne cere raportul. Apropos, când un bărbat are încredere şi se simte în apele lui cu ea, spune tot de bunăvoie. Parol! Nu ne place să nu mai avem voie să facem activităţile pe care le făceam înainte de a vă cunoaşte pe voi. Fumatul este un exemplu cunoscut.
4. Comunicarea. Te deranjează ceva, spui. Mă deranjează ceva, spun. Altfel iese un tămbălău fără margini.
Sunt multe de spus. Eu m-am referit la modul general. Că dacă spuneam poveştile mele, nici un roman nu ar fi de ajuns.
Comentariu beton!31
@Bogdan, cu punctul 2 m-ai uns la suflet. Ăă, de fapt și cu 3.
Pai cand ii aud pe unii gen „o pun pe nevasta-mea sa…”, imi vine sa urlu. Am impresia ca unii au un handicap sau ceva. Si nu fizic ma refer.
Comentariu beton!17
Ești însurat??
Elena, ți-o dau eu pe fii-mea de bună voie, peste 18 ani, să văd dacă te descurci cu ea şi cu mă-sa ?
Comentariu beton!15
@Diabolic, :))))))))). Eu le iau, dar să nu țipi după mine când voi merge cu „copilașii” în concediu.
Comentariu beton!14
@Elena, o iei pe fii-mea de „noră”, aşadar, te pricopseşti şi cu nevastă-mea, şi, din nefericire, şi cu mine pe post de chibiț( întărâtă-i drace/ că şi mie-mi place?). În concluzie……???
Comentariu beton!12
@Diabolic, te caut eu, da??
@Elena, pă fix ??
Inca 2-3 articole, ca asta si cel cu obiceiurile enervante, si o sa creasca rata divorturilor. :)))
Comentariu beton!13
@Florr, ne salvează coaliția.?
Comentariu beton!12
@Elena P eu când citesc de coialiție brusc ma umflă râsul.Cred că dacă văd semnatarii coaliției pentru vanilie(Mulțumesc Mihai)procentul de persoane cu alte înclinații sexuale decât cele reglementate de Sfînta Carte care sunt pe metru pătrat în Spania,o să își facă harakiri în grup.Cea mai scumpă e mama,care a schimbat formula de închiere a convorbilior telefonice.De la ,,să fi cuminte și să nu faci prostii”a trecut la ,,să fi cuminte și să îți păzești fundulețul”..
Comentariu beton!18
Sa fug repede sa semnez petitia si sa-mi dau votul de incredere pentru cuplul sanatos, cu radacini adanci tocmai de la Traian si Decebal. Sau era cel din Miorita… sau Ana cu Manole…la naiba, m-am zapacit.
Cea mai cea faza cu o soacra a avut-o o cunostinta (adica e pe bune!). Pe ea si pe baietelul mamii i-a surprins madama soacra in timp ce executau o partida de sex (madama refuza sa bata la usa dormitorului pe motiv ca e in casa ei si doar n-o sa bata la usa in propria casa!) pana aici nimic nemaiauzit! Hic. Dar a sarit isterica pe biata fata s-o dea jos de pe fiu-sau ca vezi doamne il deseleaza!!! In urmatoarea juma’ de ora nora batuta a pus intrebarea de bun simt: Io sau ma-ta? Sunt impreuna si acum.
Comentariu beton!15
Ai de capu’ meu! Pai eu cred ca rămâneam traumatizata pe viața sa fi făcut soacra-mea așa ceva! ??
Comentariu beton!11
@dany, ce le mai place bărbaților să fie deșălați.?
Înainte sa citesc ce au scris ceilalți musai sa îți ridic statuie ca ai rezistat atâta cu soacra! Pai eu, cu tot respectul, îmi făceam bagajele si plecam in lumea larga, fericita ca am scăpat. Soacra mea e italianca, din sud, așa ca a încercat sa ma transforme intr-o adevarata doamna de casa! Asta pana „ne-am apucat „sa facem o prăjitura cu ananas si M-am ars cu caramelul! Negru am văzut in fata ochilor! I-am zis sa si-o facă ca noi doua la bucatarie in același moment nu mai avem ce cauta. După căsătorie a intrat dimi in dormitor sa ne aducă cafeaua si i-am sugerat frumos sa nu mai repete figura. Cum încerca sa facă ceva ce nu îmi convenea ii tăiam macaroana. Acum, după 14 ani de căsătorie (woooow! Au Trecut atâția) când vine in vizita musai sa zică cât sta, nu mișcă in front fără sa ma întrebe dacă poate sa facă si nu discutam decât strictul necesar! Ma bucur ca sta la 1200 km!
Comentariu beton!14
@Ardeleanca, io să fiu în locul ei nici n-aș mai veni?. Să mor io!
Nu se prinde!???
Elena sa vezi senzatie cand la nunta ex-ului vine mamita sa planga pe umarul meu, citez „macar tu sa ai noroc mama ca baiatul meu nu a avut ” ……….si se insura cu fata visurilor ei !!!!! :))))
Comentariu beton!18
@Adi Adi, stai așa! Tu ai fost la nunta ex-ului? De ce? N-aveai nimic în program sau cum?
Comentariu beton!13
Elena chiar si asa ……… si nici nu puteam sa pierd o mare distractie …….. :)))))
Comentariu beton!12
@Adi Adi, mai am o întrebare: actuala ştia că tu eşti fosta?
Comentariu beton!11
Știi cum se spune: nevastă mai găsești, dar mama e numai una.
@Krantz, mama ta sau mama ei?
Băi râdem, glumim, da’ presimt că vom fi soacre rele! ???. Dăunăzi mă uitam pe o fotografie de grup cu fete de a doișpea, pregătite de banchet (fii-miu are 13 ani), și ce să vezi, că m-am trezit comentând, ba că-s grase, că au rochii de nuntă, că-s fardate strident, că-s mature …. devin soacră rea, clar. ?? Păzea, vorba ta.
Comentariu beton!18
@Lidia, mie nu-mi place nici măcar o fetiță de la el din clasă. Nici mămicile lor. Poate vreo 2-3 tătici?.
Comentariu beton!23
Fiul meu are 21 ani iar fiică-mea 22, aşa că am scăpat de tine ca soacră, Elena. :):)
Sunt o fire destul de relaxată când vine vorba de iubiţii/iubitele ,,puilor,, mei. Vin cu drag la mine acasă. Sper doar să fie înţelepţi şi să aleagă bine. 🙂
9, și fata ta nu vrea unu’ mai tânăr? Fiu-meu are 9 ani și 5 luni și reacționează bine la țipete. Atât.
Comentariu beton!11
@Elena, e drept că dacă l-ar lua aşa de mic şi l-ar educa aşa cum şi-ar dori să fie bărbatul perfect, doar că s-ar putea ca odată educat să i-l sufle o…gingaşă domnişoară. 🙂 Păcat de atâta muncă. 🙂
9, jur că dacă țipă la el „treci acasă”, lasă nor de praf în urma lui.???
Există riscul ca din pricina norului de praf să confunde casa. 🙂 şi nici nu l-am putea învinui de rea voinţă.
9, „l-am putea învinui..”?? „L-am” ăsta sună deja a soacră. ????
Mă antrenez. 😉
😀 😀 😀 Atat iti zic: daca se leaga de vreuna din fetele mele, si nu ti-ai revenit in fire, te bat! Howgh!
@Picătura, o zic să-mi iei o vilă la munte şi să mă inchizi acolo :)))
@elena da stia . E mai ciudat stiu, dar dupa o convietuire de vreo 7 ani am luat-o fiecare pe drumul lui, fara certuri scandaluri etc… . Pe ea a cunoscut-o dupa ce ne-am despartit deci nu aveam nimic de impartit una cu cealalta 🙂 Si apropo nici ea nu mai este „actuala” :))
Comentariu beton!12
Si nu ati facut un club?
Așa sunt unele. Mame. Da’ și tu…. Cam greu ai pus întrebarea esențială. Eu îl întrebam după al doilea telefon. Și nu vorbesc din teorie. Soacră-mea stă cu noi. De la început și pentru totdeauna și mereu. Am apreciat că vrea să aibă grijă de ea. (Mama mea a murit înainte să fiu pusă în situație să am grijă de ea.) Văduvă, pensia mică…. Am rupt pisica scurt, din start. Eu îmi fac mâncarea, eu îmi spăl, eu fac sau nu fac patul în care dormim. Când l-am văzut că dă sã o ia rara, că au fost momente, l-am tras de atenție. Adică, helău, fii obiectiv băiete. O fi mă-ta, dar vezi dacă are dreptate, nu înghiți cã….e mama. Și sincer, dacă îl vedeam că înclinã spre „mamica”, plecam. I-am spus din start: dacă vreodată nu o să „vezi” care e familia ta, atunci se termină totul. Sunt aproape 20 de ani de atunci; și nu mă … pe mine dacă afirm: Mă bucur că trăim cu toți, încă. ?
@Simona, bravi, fată?. Noi stăteam în orașe diferite. Adica bătea cale de vreo 6 ore doar ca să-si ia „puiul” papucii în picioare. Bine, nici el nu înțelegea din prima. Trebuia să vină mămica să-i spună.
Da’, m-am distrat bine?.
Soacră.mea e o bomboană. Tare blândă și prietenoasă. Problema mea e…cumnată.mea. E de.o răutate cruntă, geloasă și băgăcioasă!
Trebuia sa se compenseze situatia intr-un fel
Bărbat legat ombilical de mă-sa……bleah!!
Am o soacră, să-mi trăiască! Pe bune! M-a acceptat lejer de la prima-nfățișare și n-am avut probleme niciodată – nu majore. Rar, la începuturi, își mai dădea cu părerea (diferită de a noastră) dar fii-su îi tăia macaroana dacă se insista cu parerea… M-a (ne-a) ajutat mult, oricând a fost nevoie.
Oare genul ăsta de atitudine e transmisibilă? Că toate fetele cu care a venit fii-miu acasă mi-au fost dragi (uneori, mai dragi mie decât lui) 🙂
Dacă ar fi vrut însurătoare, cu oricare dintre ele, ar fi fost ok din punctul meu de vedere. Viața lor, treaba lor!
Cred că în relația noră – soacră un rol definitoriu îl are EL (soțul-fiul).
Comentariu beton!12
Ai de mă-sa. Nu-ş cum ai putut tolera aşa ceva…
Buna, frecventez blogul acesta de mai bine de un an si pot sa ma laud ca am citit toate articolele postate in el :)). Citindu-l pe acesta, parca am citit povestea vietii mele. Am aproape 21 de ani si iubitul meu 25. Suntem impreuna de 2 ani si mamei soacre i-am spus deja verde-n fata ca nu mai avem ce discuta (din motive ca de ce eu care lucrez uneori si 7/7 cate 9-11 ore pe zi in UK nu o sun macar la 2 sau 3 zile si muuulte altele). Mentionez ca puiul ei o suna zilnic?. Ai mei imi tot spun ca asa sunt mamele de baieti, dar cand voi avea eu copil de preferat un baiat, odata ce si-a luat viata in piept ciaooo, ne mai auzim cand ne amintim. E prima data cand comentez aici dar am vrut ca autoarea sa stie ca nu e singura patita, si cred ca fiecare dintre noi cunoaste asemenea caz. Numai bine va doresc!
Îţi place sau nu: 0 0
Eu nu am înțeles de ce se dau femeile peste cap atâta că să fie pe placul soacrelor. Dacă aia e chitită să-si deteste nora, o să o deteste oricât s-ar strădui respectiva sa-i fie pe plac.
N-aș fi putut să ma prefac nici cinci minute că sunt altceva decât sunt ca să o impresionez pe ea. Femeie, asta sunt, mi se cam fâlfâie de gospodărie, lucrez de-mi sar capacele, iar mult-iubitul fiu are și el două mâini și două picioare ca să participe la activitățile traiului in comun. Până acum toată lumea e mulțumită 🙂
A mea soacră m-a întrebat la prima vedere: ”Da’ călțuni știi să faci?”. Știam ce sunt, dar am făcut pe proasta și am întrebat-o ce sunt ăia. Pentru necunoscători, sunt ciorapii ăia de lână aspră. A așteptat să iasă fiu-său din cameră și a aruncat întrebarea de 1000 de puncte, pe un ton îngrijorat față de soarta mea: ” Mamă, da’ de băut mai bea?”. Am niște povești crâncene, una chiar de la înmormântarea tatălui meu; astea de început au fost dulci poezele. Cert e că în casa noastră nu pune niciuna piciorul: nici a mea, nici a lui, că asta e casa de oameni, nu azil de nebuni.
Fata draga, meriti o statuie! Daca era a mea, jur ca zbura in secunda doi fix pe Pluto.
Norocul meu ca am o soacra ca si o mama pentru mine, ca de nu era porneam Apocalipsa. Si daca o mai apuca din cand in cand excesul de zel, legat de viata noastra boema si nicidecum ca nu as avea grija de odorul ei, e de ajuns doar o privire „gingasa” si isi revine in fire.
Nu prea stau la discutii legate de cum imi gestionez viata de cuplu nici cu a mea soacra si nici cu mama.
Cui nu’i place ura, p*** si la gara din casa mea :))
La ultima faza din articol, aia cu socrul, mi s-a zburlit parul pe mine. Articolul e mișto scris, în orice caz.
Elena, radem, glumim in ceea ce priveste calificarea ta de soacra. Ai avut parte de exemplul negativ, vezi sa iti iasa tie versiunea de „asa da”. Nu inteleg de ce atatea sotii care au avut soacre cumplite devin la randul lor adevarate teroriste fata de nurorile lor.
Fată, ce bine scrii!
Deocamdată, pe toate mandrele feciorului, le-am dragalit si le-am rasfatat, in fel si chip. Si chiar au fost fete delicate si deosebite. Sper , pana devin soacra, sa nu mi se turmenteze cei doi neuroni, care mai umbla zdraveni prin cap. In price caz, mamele sunt de doua feluri: mame de baieti si restul!
🙂 mi-ai trezit amintiri. Doar un exemplu cu prima soacra: dupa prima noapte in casa „lor” intra ea la baie dupa mine si iese ca furtuna inreband „Cine a lasat spuma pe sapun?!!!!” Acu am 2 baieti si tare sper sa nu o iau razana da’ nu se stie niciodata.
P.S. asta e poveste de acum aproape 20 de ani, dar inca imi suna in urechi…