Am o prietenă care tot „tatonează piața” bărbaților disponibili de ceva vreme. Și zilele trecute îmi povestea că în sfârșit a găsit pe cineva care se încadrează în ce are ea nevoie. Un tip blând, arătos, singur, cu ceva experienţă de viață, care vorbește plăcut și, mai ales, are suficientă răbdare s-o asculte.
Dar pentru că s-au cunoscut pe Facebook (unde altundeva, dăăă?), după vreo saptămână de conversații intense, blânde și răbdătoare, s-au hotărât să facă și marele pas: să se cunoască offline. Ca să se convingă tânăra noastră, cu ochiu’ ei, că tânărul cavaler este și în realitate exact așa cum părea din lungile convorbiri online: blând, arătos, răbdător, bla bla bla…
Și-a venit ziua cea mare. Emoții. Oare o să mă placă și în realitate? Mi-aș dori mult să mă placă, pare un tip atât de mișto. Cred că m-aș înțelege de minune cu el. Spre după-amiază deja simțea c-o doboară tensiunea și nerăbdarea. Noroc că n-a mai durat mult. La un moment dat, chiar pe când se pregătea să se îmbrace pentru marea întâlnire, bâzâie telefonul scurt. Notificare. Era el, amorezul cel blând, tandru si răbdător. Hmm, ce romantic, un ultim mesaj de iubire, înainte de întâlnire. Ce suflet, ce băiat, ce om. Hai să văd cum îmi declară dragoste pe viaţă. Și, cu fluturii bătând tare-tare din aripi la ea în stomac, deschise mesajul.
-Beibi, când vii, adu și tu 1000 de lei că am o treabă cu ei și n-am de unde să iau acum.
Pam-pam.
Nu vă mai spun povestea în continuare că n-are rost. Cert este că fluturii din stomac au mierlit-o pe loc de parcă turnase cineva vitriol peste ei și marea întâlnire n-a mai avut loc.
Nu stau să dezbat dacă omul era de bună credință (se pare că era) sau încerca să dea o mică și nevinovată țeapă. Altceva voiam sa spun. Mie asta cu cerutul banilor împrumut mi se pare o chestie extrem de personală. Eu mă coiesc și când e să cer de la prietenii de-o viață sau chiar de la mama. Și o fac dacă nu mai am altă soluție. Cred că pentru unele lucruri există un fel de limită morală sau a bunului-simț. Nu ai cum să ceri așa ceva unui om pe care-l știi de-o săptămâna, pe care nu l-ai văzut în viața ta în carne și oase și cu care nu ai absolut nicio relație. Pentru că, să fim serioși, sextuitul pe chat e una, banii sunt cu totul altceva. Părerea mea. Uite, cu câțiva dintre voi, cei de pe aici, mă știu de multă vreme. Cu unii chiar m-am văzut. Cam ce-ar fi in mintea voastră dacă m-aș apuca să vă cer „o mie de lei până mâine”?
Unde mai pui că nevoia lui subită de cașcaval l-a făcut să rateze și joaca de-a doctorul, care se prefigura la orizont. Aia e, unii oameni pur și simplu nu simt că ce e prea mult e prea mult. Iar amica mea a reușit să evite străvechea vorbă din popor care zice, cu multă înțelepciune: „și futută și cu banii luați”.
Vor invata din experienta amandoi. Ea, ca unii fluturi sunt molii si el sa aiba rabdare pana la a doua intalnire. :)))
Comentariu beton!24
@Ivy, a treia, să fie sigur. :))))
Mda, pe afara vopsit gardul și-inauntru leopardul…cu relațiile astea de pe net…eu n-am pățit dar mi-a spus o prietenă ??
Păi, de unde rabdator să fie dacă i-a și cerut bani din prima?? ? Se pare că nici de țepe n-are răbdare!
Comentariu beton!13
@Lidia, nu, nu, se pare că nu era ţeapă. Am și zis. Ei am vorbit despre altceva aici.
Adicã, şi cu banii luați şi cu fîşul rupt 🙂
@Isabelle, hai să nu exagerăm. Fâșul cred că era… ăăă… deja rupt. :))))
Dupa doar o saptamana de chat si-au dat intalnire? Eu am avut nevoie de 4 ani! 4 ani de dialoguri aproape zilnice, vorbit la telefon intre 6-14 ore :)) Intr-adevar, primii 2 ani, amandoi am avut retinerile noastre, dupa, ne era sa nu stricam o prietenie sincera si neconditionata si uite asa, dupa 4 ani ne-am trezit face-to-face, in conditiile in care stam in acelasi cartier, la o distanta de 3 minute unul de celalalt 😀 Si da, el stia cum arat, insa eu, abia la intalnire am avut un chip pentru el… Oricum, poveste lunga si frumoasa, care si astazi, la alti 3 ani de la intalnire, inca exista!
Si totusi, dupa doar o saptamana???
In fine, am impresia ca sunt un pic mai mult pe langa subiect! 😀
Se dezbate încă. Ce zici?14
@Cristina, patru ani???
Dap. Patru ani, de conversatii virtuale si telefonice! Chiar si cand am ramas in creierii noptii undeva prin Bucuresti si-mi uitasem portofelul la serviciu, se oferise sa-mi plateasca taxi-ul pana acasa, dar cum eu cu taxi-ul nu suntem cei mai buni prieteni, mi-a tinut compania la telefon, cat am circulat cu RATB-ul de noapte si pana nu a auzit usa de la intrare nu a inchis! Asa cum am zis, poveste lunga si frumoasa, care si astazi la 7 ani dupa prima conversatie virtuala, rezista! :)) Sunt eu mai ciudata, nu stiu, dar sa crezi ca stii un om cat de cat, dupa doar o saptamana?! Noi chiar si dupa acei 4 ani si tot am mai avut ce povesti si cunoaste unul despre celalalt, chiar si astazi mai avem de aflat 😀
@Cristina, stai așa. Sunteți împreună?
Chiar nu este varianta de raspuns cu Da sau Nu! :)) Nu ne indreptam spre nicaieri, niciunul n-ar vrea asta, dar suntem acolo, undeva, ceva!
O prietenie speciala si unica, formata dintr-un tip ciudat si o tipa unica!
@Cristina, și modestă. :))))))
Numele sper sa nu fie sugestiv :))) ,glumesc.patesc si eu exact asa de vreun an jumatate,si,pana acum spuneam ca a depasit limita ciudatului.Mi-am schimbat parerea acum 😀 ,deci ar trebui sa mai am rabdare,estee? :))
:))))
Am patit si eu ceva in genul asta.
Imediat dupa divort. Fusesem cu omul 12 ani. Acum, ca eram libera, voiam sa vad si eu cum e sa iesi cu alti oameni in oras…
Am iesit cu un tip intr-o sambata. Baiatul nu era o frumusete rara si nici de inteligenta iesita din comun dar parea ok, „bland”, om normal cu alte cuvinte.
Am stabilit sa iesim ziua urmatoare.
Imi trimite mesaj. Pot sa ii transfer eu vreo 400 de lei in cont pentru ca are nevoie ACUM de ei si chiar nu stie la cine sa apeleze.
EU NU IMPRUMUT BANI!!!! Daca dau bani, ii dau cu gandul ca nici nu ii voi mai vedea…deci nu prea dau.
Ce sa va mai spun. I-am spus aluia sincer ca mi se pare deplasat sa imi ceara bani, mai ales ca noi abia am terminat o cafea de baut impreuna… si nici ca l-am mai vazut de atunci!
Mi-a mai scris de cateva ori, ca am exagerat, ca mi i-ar fi dat inapoi, ca i-am parut o fiinta extraordinara de aia a indraznit. Prostii. Eu nu dau bani. Daca si-ar fi ingaduit cateva zile sa ma cunoasca, n-ar mai fi indraznit sa ceara :))))))))))))
Comentariu beton!28
@Livia, așa… bună asta… păreai o tipă extraordinară și de-aia a îndrăznit. Atât de extraordinară că nu te-a mai căutat. Right.
@Mihai, el mi-a mai trimis niste mesaje post factum. Eu i-am spus scurt sa nu-mi mai scrie ca este creepy! :)))
Nu ceri bani de la oamenii pe care abia ii cunosti. Probabil ca impartasind faptul ca doar ce iesisem dintr-o relatie de lunga durata, i-am parut disperata! Nu eram! No way! :))))
@Livia, bine că erau post factum și nu post coitum. :))))
Mai stiu si eu de-astea. Am auzit multe. Din păcate nimic misto. Toate aiurea. Probabil pentru ca transmitem mesaje aiurea online si ca părem altfel decât ceea ce suntem.
@DOINA, indiferent ce mesaje ai transmite, cum naiba să ceri bani?
Simplu. E sistem de agățat femei singure care, in dorința disperata de a nu rămâne singure, fac orice. Exista asemenea persoane. Si chiar dau acești bani „cu împrumut”.
@DOINA, well, prietena asta a mea e genul de pizdă care arată beton si te fute în gură scurt, dacă e. Deci n-a pus botul.
Uita așa, unii au tupeu, ține, bine, nu ține, alta/altul la rand că loc e destul și-i mare grădina lui D-zeu.
Într-un fel mi s-a întamplat și mei, fără cunoștință și dulcegării pe FB. Veneam acasă ca o soție iubitoare și grijulie, cu papornița plină și un plăvan ce-și face veacul în fața magazinului de la bloc, cu care nu am schimbat în viața mea măcar o privire mă întreabă – auzi vecină, dă și mie 200 lei, că nu am de cafea și ți-i dau cand ia mama pensia –
Răspunsul meu – stai s-o întreb pe mă-ta.
A făcut stanga împrejur și 2 săptămani a schimbat peisajul
Deci prost nu e cine cere, prost e cine dă.
Comentariu beton!17
@Cristina, bă, dar scumpă e cafeaua la tine în cartier.
Omul a ratat ocazia si imi pare rau pt ea, stiu ce inseamna experienta de genul. Pt fluturii din stomac sa ia ceva naftalina. : ) El mai are de invatat, tantalau si nesimtit. Cat despre ce spui tu, nici sa nu am ce manca sau sa nu am unde dormi si tot nu as cere bani cu imprumut de la prieteni sau abia cunoscuti. O singura data am luat bani cu imprumut de la o prietena, dar si atunci a dus ea munca de lamurire cu mine, eu fiind plecat din tara. Pe urma chiar radeam cu ea, in loc sa trimit eu bani in tara, ca mai toti de sunt plecati imi trimite ea mie bani in afara.
@Marius, stai că romance-ul continuă. Poate fac partea a doua. :))))
@Mihai aoleuuuu aiurea, naspa, cam nasol. atunci sa vina si partea a doua. poate ii cere un transfer bancar de data asta.
Cum să te întâlnești așa repede? Nici n-apuci să te prinzi dacă îți toarnă brașoave. Dacă faci mai mult timp conversație virtuală, cred că poți sesiza inadvertențe, în caz că sunt. Iar asta cu cerutul banilor, e delicată. Eu am doar două colege cu care ne împrumutăm reciproc și foarte fair, desigur. De la prieteni nu cer bani. Și nici nu mi se cer.
@GabiI, hai, mă, o săptămână nu e repede. Suntem în secolul 21. Ieșeau la o cafea, nu se ducea întins să-l posede sălbatic.
Da, suntem în secolul 21, da’ uite că tot a fost repede. 🙂
@GabiI, pentru cerut bani e prea repede oricând.
Secolul 20 era cel care se mai numea si al votezei…..secolul 21 e cel al profitului spontan!
Eheeei,maica,pe vremea mea se intamplau altfel lucrurile!Iezixta doua posibilitati aci…ori omul a vrut sa scape inainte de prima intalnire(s-a razgandit,deh),ori e prea prost pentru secolul asta.Incerca si el faza asta macar dupa joaca de-a doctorul si macar se alegea cu ceva,cu banii clar nu.Inclin sa cred ca e prima varianta pentru ca ,oricat de obosit ti-ar fi neuronul,iti dai seama ca nu vei primi bani de la o tipa cunoscuta abia de o saptamana pe net si ca o sa dispara inainte sa termini intrebarea.
In alta ordine de idei,cum puii mei sa ceri bani unui necunoscut?!Eu nu iau imprumut pentru ca intru clar intr-un cerc vicios…daca nu m-am putut descurca doar cu ceea ce am,de unde mai scot si in plus ca sa returnez banii?!
Revenind la „pe vremea mea,maica”,la inceputul relatiei cu al meu aveam bani in geanta de cate ori ieseam ca sa platesc consumatiile la restaurant si sa nu raman pe acolo sa spal vasele in cazul in care disparea omul(deh,nu stiam ce si cum cu el si mai bine sa fiu asigurata).Dupa ani si ani i-am spus sotului despre asta si mi-a inchis elegant gura ” mai bine imi spuneai ca sunt cel mai prost barbat din lume…numai asta nu”.E clar ca omul din povestea ta a vrut sa scape si nu l-a dus neuronul mai mult.
@Andreea, ai să râzi, dar nu. Omul era de bună credință, doar că nu a înţeles că așa ceva nu se face. Cei doi vorbesc si acum. Încearcă să reînvie fluturii.
Atunci are mult de lucru pentru a resuscita fluturii pentru ca deja este pedestru si nu Fat frumos calare pe-un cal alb.Sunt curioasa cum se va termina povestea…poate omul e mai deschis la minte decat noi si considera ca poate zice ce vrea,cand vrea,cum vrea fara sa-i fie alterata imaginea.Noi am sarit sa judecam dupa masurile noastre…poate in lumea lui e normal asa.
Atat de mult ai repetat in scris „amorezul cel bland, tandru si rabdator” ca deja ma luase nervii. Si invidia. Ma, cat noroc sa ai in viata? Cum sa gasesti o piesa atat de rara? Dar, m-ai „linistit” cu finalul. Care e demn de un barbat caracterizat cu adjectivele date de tine.
Cat despre „joaca de-a doctorul”(ratata) prietena ta nu stie ca la doctor se dau bani???
P.S. Mie daca mi-ai cere bani …????… poate iti dau maxim 120 lei. Sau iti dau doar maxim. Gizas!
@Elena, merge. Să-ţi dau contul?
@Mihai, da-l. Si zi-mi: ce-ti dau? 120 lei sau maxim?
@Elena, maxim, am zis. :))))
@Mihai, atunci, maxim sa fie!!:)))))
Hai sa va zic si eu una. Am vorbit cu o tipa cunoscuta pe net, a ramas sa ne intalnim, eu m-am oferit sa o iau de acasa cu masina (statea la mama dracu in Popesti Leordeni). Am plecat spre ea, si pe drum mi-a dat un mesaj sa ii cumpar si ei un bax de hartie igienica si 2 sticle de apa la 5l, ca vin cu masina. Mi s-a parut cam deplasat, dar na, am zis ca nu poate sa care fata. I le-am dat si nu a adus vorba de bani. Pana la urma nu e vorba de suma cheltuita, ci de principiu. Nu am mai cautat-o, nu stiu, poate sunt eu de moda veche.
Comentariu beton!23
@Claudiu, iar tu nu i-ai zis de bani pentru că?
@Pentru ca se hidrata si „folosea” hartia pentru el ???.
Am avut și eu în „tinerețili” mele o relație dă pă net și cam făceam naveta vreo 400 de km din localitatea de domiciliu până la mândra din dotare, iar asta se întâmpla cam la 2-3 săptămâni,ceea ce mă cam seca la buget. Fata era destul de potentă financiar, și, de câteva ori, m-a întreabat dacă am nevoie de bani să ajung în dulcele târg, dar am refuzat-o mereu, pt că simțeam că-mi dispar oole. Așa că mă împrumutam pe la prietenii buni și înțelegători 😀
Iau și dau cu împrumut, nu am grețuri din punctul ăsta de vedere, dar numai la/de la apropiați 😉
@diabolic, exact, exact asta e senzația, că-ţi dispar ouăle. :))))
Iti dispar „oole” cand n-ai bani. Da’, si cand iti da fata banii, ia sa vezi ce oua mari si frumoase iti cresc. Instant! ???
@Elena, cresc pe naiba. Dimpotrivă.
@Elena, total neadevărat. Doar pt necoioşi e valabil ?
@Mihai, @Diabolia, mamăăă, ce-ati sarit pe mine.????.
@Elena, dacă săream pe tine se numea viol, deci, exclus așa ceva 😛
@Diabolic, :))))). Cu gura. La asta ma refeream. Si, dat fiind subiectul de azi, cum crezi ca as mai putea crede ca ceva din on-line e real?
Mihai, ia hai încearcă să-mi ceri o mie de lei până mâine. Chiar te rog. 😀 😀
@Fabiola, ai 1000 de lei până mâine?
Nțțțț… n-ai text, prea simplu, prea direct. Mai încearcă. ?
Baiatu’ statea bine la vrajeala da’ cam prost la capitolul finalizare. Cum naiba sa vorbesti cu un om o saptamana si cand sa va intalniti sa-i dai mesaj ca vrei bani? Nici hotii nu-si mai dau interesul. E insultator pentru ea, dupa atata timp putea sa-si dea seama de niste chestii, sa abordeze altfel problema. De exemplu, daca ea a avut un caine care a murit ca l-a calcat masina putea sa faca si el rost de un caine imaginar cu un picior rupt si s-o induioseze pe gagica. Acum stiu ca 1000 de lei costa un simplu detartraj la caini dar putea sa spuna ca s-a imprumutat de la bunica pana la fosta gagica din liceu si ca nu mai stie ce sa vanda ca sa-l vada pe Azorel sanatos. Ar trebui sa invete de la studentele moldovence care se cupleaza cu mosnegi italieni. Scopul este sa faci victima sa-ti dea banii, nu sa-i ceri tu. Sa se simta bine ca iti da bani, sa se simta implicata, ca face un bine, nu ca imprumuta o lichea.
Comentariu beton!16
@Pamfil, am râs bine de tot. :))))
1. Intalnire dupa o saptamana de socializat online…..au asteptat chiar prea mult. Am vazut ca unii p-aici considera ca e prea devreme. Gresit! Plm, viata asta e destul de scurta ca sa te chat-uiesti la nesfarsit cu posibila jumatate. Afara din casa, din fata ecranului, si hai la socializat!?
2. Ala a cerut bani de la o tipa pe care nu o vazuse niciodata. Bani multi (1000 de lei e o suma pe care nu-i gasesti in portofelele multor oameni, mai ales de cand a aparut plata cu cardul). Deci, individul e un cretin. Nu prea il duce. Daca as fi in locul fetei…..skip, da-i dracu’ de fluturi!
3. N-am nici o jena sa cer bani cu imprumut. De fapt, nu e o rusine sa faci asta atat timp cat stii cui sa ii ceri si cand sa ii dai inapoi. E si asta o stiinta, pe care o adusesem la rang de arta cand eram prin facultate. ??Exista cateva reguli cand imprumuti bani de la cunoscuti: sa ai o anumita relatie cu omul respectiv; sa stii ca, in 90% din timp, dispune de banii pe care vrei sa-i imprumuti si ca nu ii sunt necesari pentru altceva; sa ii spui de la inceput cand ii inapoiezi, fara sa lungesti prea mult perioada si sa fii sigur ca atunci ii vei avea (la nevoie, te imprumuti de la altul ca sa inapoiezi banii primului?) etc.
@Ionut, da, pe mine m-a uimit și suma. Vorba ta, sunt totuși 1000 de lei.
Aveam o prietenă în adolescență, care începuse să iasă cu un băiat. Era iarnă. El a venit elegant ca s-o ia de acasă, la întâlnire. Romantic peste poate, când au ieșit din scara blocului, el s-a prins de brațul ei ca să nu alunece pe gheață :))) Iar la această inversare de roluri, ea a făcut cale întoarsă imediat :)))
M-am intalnit cu-n fost coleg, am lucrat pe acelasi autobuz (acu vreo 6 ani) in schimburi diferite.Omul-un bolnav psihic, mincinos si tepar recunoscut.Eram pe troleu, vorbim, laude peste laude, inainte cu o statie sa cobor imi zice :
-Bai ce bine am colaborat noi doi! (am interactionat maxim 3 luni, zic)
-Mda…(io pregateam replica)
-N-ai 5 lei (!!!-ca de-asta zic ca omu’-i beteag la cap)?
-N-am, da-te-n plm de fagot!s-am coborat, lasandu-l cu o expresie de om uluit…
@Batranu’, ooo, mai trăiești?
Eu pe alde Robert Peary ăștia când s-ar pisa ei pe toate atenționările si ar rămâne captivus in zăpada ca un autentic malum dacorum,m-as duce până la ei si le-as pune o lopată în brate si un A4 cu instructiuni cum să facă focul frecând două bete.La plecare le-as ura multă mu.ie.