Am o prietenă care tot “tatonează piața” bărbaților disponibili de ceva vreme. Și zilele trecute îmi povestea că în sfârșit a găsit pe cineva care se încadrează în ce are ea nevoie. Un tip blând, arătos, singur, cu ceva experienţă de viață, care vorbește plăcut și, mai ales, are suficientă răbdare s-o asculte.

Dar pentru că s-au cunoscut pe Facebook (unde altundeva, dăăă?), după vreo saptămână de conversații intense, blânde și răbdătoare, s-au hotărât să facă și marele pas: să se cunoască offline. Ca să se convingă tânăra noastră, cu ochiu’ ei, că tânărul cavaler este și în realitate exact așa cum părea din lungile convorbiri online: blând, arătos, răbdător, bla bla bla…

Și-a venit ziua cea mare. Emoții. Oare o să mă placă și în realitate? Mi-aș dori mult să mă placă, pare un tip atât de mișto. Cred că m-aș înțelege de minune cu el. Spre după-amiază deja simțea c-o doboară tensiunea și nerăbdarea. Noroc că n-a mai durat mult. La un moment dat, chiar pe când se pregătea să se îmbrace pentru marea întâlnire, bâzâie telefonul scurt. Notificare. Era el, amorezul cel blând, tandru si răbdător. Hmm, ce romantic, un ultim mesaj de iubire, înainte de întâlnire. Ce suflet, ce băiat, ce om. Hai să văd cum îmi declară dragoste pe viaţă. Și, cu fluturii bătând tare-tare din aripi la ea în stomac, deschise mesajul.

-Beibi, când vii, adu și tu 1000 de lei că am o treabă cu ei și n-am de unde să iau acum. 

Pam-pam.

Nu vă mai spun povestea în continuare că n-are rost. Cert este că fluturii din stomac au mierlit-o pe loc de parcă turnase cineva vitriol peste ei și marea întâlnire n-a mai avut loc.

Nu stau să dezbat dacă omul era de bună credință (se pare că era) sau încerca să dea o mică și nevinovată țeapă. Altceva voiam  sa spun. Mie asta cu cerutul banilor împrumut mi se pare o chestie extrem de personală. Eu mă coiesc și când e să cer de la prietenii de-o viață sau chiar de la mama. Și o fac dacă nu mai am altă soluție. Cred că pentru unele lucruri există un fel de limită morală sau a bunului-simț. Nu ai cum să ceri așa ceva unui om pe care-l știi de-o săptămâna, pe care nu l-ai văzut în viața ta în carne și oase și cu care nu ai absolut nicio relație. Pentru că, să fim serioși, sextuitul pe chat e una, banii sunt cu totul altceva. Părerea mea. Uite, cu câțiva dintre voi, cei de pe aici, mă știu de multă vreme. Cu unii chiar m-am văzut. Cam ce-ar fi in mintea voastră dacă m-aș apuca să vă cer “o mie de lei până mâine”?

Unde mai pui că nevoia lui subită de cașcaval l-a făcut să rateze și joaca de-a doctorul, care se prefigura la orizont. Aia e, unii oameni pur și simplu nu simt că ce e prea mult e prea mult. Iar amica mea a reușit să evite străvechea vorbă din popor care zice, cu multă înțelepciune: “și futută și cu banii luați”.

mihai_vasilescu_dragoste_bani