Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Voiam să zic despre cele două animale de companie care sunt majoritare în preferințele humanoizilor. Pentru că, sunt convins, nu există persoană care să nu se fi întrebat la un moment dat dacă n-ar fi cool să-și ia un câine sau o pisică. Iar eu am avut și am câte puțin din ambele.

Mno, de obicei lumea-și dă cu părerea despre satisfacțiile pe care ți le dă un animal. Eu o să fac un pic pe dos. O să vorbesc oleacă despre ce trebuie să aveti în vedere ca să NU aveti „șansa” să vă bateți joc de el.

Când ai luat decizia de a băga un animal în casă (altul decât porcul care-ţi mănâncâ zilele), de fapt ai hotărât să adopți un nou membru al familiei, cu drepturi depline. Nu nu merge să ai câine doar în weekend-uri sau când e soare afară. Îl ai pe orice vreme și când sunt minus 28 de grade și viscol sau plouă cu spume, iar el trebuie să meargă afară să se plimbe și să facă pipi. Și caca.

A, că tot vorbeam de caca. Dragii mei, mai am o veste pentru voi, domnu’ cățel, pe care tocmai vi l-ați achiziţionat, se cacă măcar o dată pe zi. Macar. Și trebuie dus afară, iar „afară” înseamnă să stați măcar o jumătate de oră, timp în care umblați cu o pungă după voi și strângeți rahatul de oriunde ar avea plăcerea să-l facă. Da, lăsați-mă să cred că n-o să îngroșați rândurile celor ai căror câini au umplut trotuarele și parcurile de mușuroaie maronii.

Gândiți-vă bine, dacă aveți în plan să vă mai măriți familia și cu vreun bebe. Pentru că nici în acest caz nu merge vreo mitocăneală de genul „aaa, acum că o să avem copil, trebuie să dăm câinele/pisica”. Mă rog, dacă ai inteligența emoțională a unui stâlp, merge, poți să arunci animalul în stradă, pe motiv c-o să ai un copil. Dar pentru noi, oamenii sănătoși la cap, nu merge.

Dacă tot am vorbit despre copii, una dintre greșelile uriașe pe care le fac mulți părinți este că iau animale „pentru copil”. Deși ei, adulții nu-și doresc sau n-au timp de așa ceva, cedează rugăminților copilului și-i cumpără sau adoptă un animăluț. Animăluț care, de obicei, este un câine. Că, na, cățelușii sunt simpatici și cu lipici la copii. Plus că ăla micu’ a promis solemn că el o să aibă grijă de cățel, el o să-l scoată afară, el o să-i strângă rahatul, el o să-i dea de mâncare, el o sa se ocupe de tot tot tot. Doar că lucrurile nu se întâmplă chiar așa, în 99% dintre cazuri copilul se plictisește relativ rapid de sarcinile lui privind animalul. Cam ce credeți voi că se va întâmpla cu respectivul cățel devenit între timp câine?

Ah, da, încă ceva. Animalele se îmbolnăvesc. Ba chiar e mai nasol de atât, pentru că nu pot să spună ce le doare. Prin urmare, trebuie să dați fuga la doctor la orice simpotm suspect. Dacă la noi, la oameni, mai merge cu „iau o aspirină și-mi trece”, la animale nu merge. Și-o să aveți supriza să vedeți că e scump. Mai scump decât la spitalul de oameni. Ca să nu mai vorbim că, tot spre deosebire de oameni, pe astea mici le mai duci și la controale periodice, tot felul de vaccinuri sau chestii de cosmetică, deci iar bani. V-o zic așa prietenește.

Nici mâncarea nu e ieftină. Adică poate fi, dar având în vedere că vorbim despre un membru al familiei, poate n-o să-i dați să mănânce doar cele mai ieftine chestii de pe piață. Că nici vouă nu v-ar conveni să vă îndopați doar cu cartofi, pâine și parizer.

Vine concediul. Adică momentul acela din an când o să descoperiţi că toți prietenii voștri ori sunt alergici la părul de animale, ori au treburi extrem de importante care nu le permit sub nicio formă să treacă pe la voi ca să scoată câinele sau să hrănească pisica. Soluții? Cu câinele pare mai simplu, în ultimă instanță îl duci la o pensiune specializată. Deci iar trebuie să luaţi în considerare un extra-buget care nu e mic deloc. Bun, l-ai dus la pensiune, ce te faci dacă pe la jumătatea sejurului îţi sună telefonul și ești anunțat că Azorel nu bea apă și refuză să mănânce de când l-aţi lăsat acolo (caz real)?

Cu pisicile e și mai dubios. Pisica nu suportă să schimbe mediul cu care s-a obișnuit și unde se știe ea stăpână absolută. Se stresează îngrozitor la schimbări. Prin urmare, dacă o duceți la pensiune de animale, nu numai că riscați s-o găsiți moartă de foame și de sete, dar o să rămână și complet cheală înainte. Pentru că asta e reacția lor la stres, pierd păr cu nemiluita.

Să va mai povestesc și c-o să fiți nevoiți să faceți mult mai des curat prin casă? Când ai generatorul de păr în apartament, nu mai ține șmecheria cu lenea și cu „lasă că șterg praful și dau cu aspiratorul săptămâna viitoare”, motiv numai bun să amânați curățenia încă două săptămâni. Bine, asta dacă nu sunteti vreun soi de exhibiționist căruia îi place să înoate până la glezne în păr de câine sau pisică.

Trebuie să fii conștient de faptul că animalul ăla o să trăiască mai puțin decât tine. Practic, odată cu el ți-ai făcut rost și de o dramă pe care o vei trăi din plin atunci când o să plece în Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii. Am plâns o săptămână când mi-a murit câinele, iar taică-meu vreo lună.

Mno, cam astea sunt (sau mai ziceti și voi, poate am uitat ceva), dacă nu vă sună foarte bine ce-am scris mai sus, gândiți-vă de zece ori înainte să luați decizia de a aduce un animal în casă. Gândiți-va de 100 de ori, pentru că animalele sunt cele mai curate suflete și nu merită bătaia de joc de a fi aruncate pe stradă sau

Personal, nici măcar nu pot să înțeleg cum funcționează creierul unui om care își abandonează animalul. Consider că oamenii care pot să facă asta, la o adică n-ar avea nicio problemă să-și abandoneze vreunul dintre membrii familiei. În capul meu este unul și acelasi lucru.