După cum vă spuneam, am oleacă de concediu și umblu mult zilele astea, deci nu-s foarte prezent pe-aici (poate v-ați prins când ați văzut că nu prea răspund la comentarii). Azi v-a mai scris Elena câte ceva. După ce citiți poate dați și voi vreo sugestie despre cum îi găsim fetei ăsteia un prinț ca să nu mai sărute degeaba pe rât bot toți broscoii. 🙂
Până pe la vârsta de 3 ani fiu-meu nu și-a dat seama că este un copil singur la părinți. Asta probabil și pentru faptul că a dormit cu mine în pat în toată această perioadă și credea că sunt soră-sa mai mare. Habar n-am. Cert este că la ziua lui, soră-mea ne-a anunțat că va avea al doilea copil. Atunci a început teroarea pentru mine. S-a declanșat în fiu-meu o dorință nebună de a avea un frățior.