O să vă spun astăzi o poveste foarte scurtă, dar foarte plină de învățăminte pe care o să le trageți singuri.
Era o dimineață liniștită de primăvară, iar eu mă duceam la fel de liniștit spre muncă, pe jos. Am văzut de departe Sandero-ul roșu care încerca să parcheze lateral, cum tot de departe am văzut și că la volan era o femeie.
Nimic greșit până aici, n-am absolut nimic împotriva femeilor care conduc, de altfel am una acasă și-am contribuit din plin la faptul că, după foarte mulți ani, s-a reapucat de condus. A trebuit să fac această precizare ca să n-avem vreo discuție.
Ziceam c-am văzut de departe mașina aia roșie încercând să parcheze lateral, am văzut și că e o tipă la volan, dar ce-am mai văzut a fost că nu reușea sub nicio formă să facă blestemata aia de parcare laterală.
Și nu reușea dintr-un motiv extrem de simplu: făcea una și aceeași manevră incompletă.
Mai precis, punea mașina oblic, pe poziție, dădea cu spatele, dar nu lua de volan. Pur și simplu dădea cu spatele până când roțile atingeau bordura. Moment în care se oprea și mergea din nou cu față până în poziția inițială.
După care iar dădea cu spatele, iar mergea cu fața, iar dădea cu spatele, iar mergea cu fața, pur și simplu făcea aceeași manevră iar și iar fără să încerce să ia de volan măcar să vadă ce se întâmplă.
Era ceva de genul ăsta, repetat la infinit:
În timpul ăsta eu am continuat să merg și m-am apropiat de locul faptei. Când am ajuns fix în dreptul ei, s-au luptat binele cu răul în interiorul meu și, până la urmă, a învins binele.
Așa că m-am apropiat de portieră și i-am bătut în geam. Femeia a pus stop manevrei, a coborât geamul și s-a uitat mirată la mine:
– Da?
La care eu, fără nici cea mai mică intenție malițioasă, am rostit cât am putut de calm și cu cele mai bune intenții:
– Nu vreți să mă lăsați pe mine să încerc?
Bănene, băi oameni buni, prieteni, fraților, în momentul ăla mi-am văzut moartea venind. Mă uitam la ea cum efectiv s-a metamorfozat toată. Bă, i s-au transformat privirile în fulgere, mâinile i s-au strâns pe volan, vă jur, arăta ca și cum se pregătea să intre în ring și să spulbere tot.
Era o statuie vie a furiei împotriva acestor porci de bărbați care nu mai știu cum să le umilească pe ele, pe reprezentantele sexului frumos. Mi-a răspuns pe un ton care m-ar fi putut omorî:
– De ce? Pentru că sunt femeie???!!!
Acesta a fost al doilea moment în care s-au luptat binele cu răul în interiorul meu. Și de data asta a învins tot binele.
I-am răspuns la fel de calm și binevoitor cum fusesem de la început:
– Nu, pentru că știu să parchez.
M-a mâncat mâna să vă scriu cum s-a terminat toată povestea, dar ce farmec ar mai avea?
Așa că, bineînțeles, o să vă întreb pe voi: ce credeți? M-a lăsat să-i parchez mașina sau nu?
O să fac update la text mai încolo și-o să vă spun, dar până atunci sunt extrem de curios ce-o să ziceți.
Later edit
Am promis că scriu deznodământul. Da, prieteni, m-a lăsat să-i parchez mașina.
Nu știu ce-a convins-o, poate faptul că am fost extrem de calm și nu se citea pe fața mea vreo urmă de intenție nepotrivită. Cert e că i-am parcat mașina.
S-a incapatanat si ti-a aratat ca poate sa parcheze😀.
Comentariu beton!30
Eu am învățat să conduc nu să parchez. 🥹
Pe bune, uneori chiar și acum mă mai încadrez aiurea când trebuie să parchez lateral.🙄 Dacă ar veni cineva să îmi propună să mă ajute aș accepta cu două mâini. 🙂
Anyway, cred ca până la urmă nu te-a lăsat. S-a încăpățânat și a reușit să parcheze într-un final.
Comentariu beton!24
Si încă mai e tot acolo, încercând să parcheze 😂
Comentariu beton!38
Cititi si ultimele 2 randuri!
Aș vrea să cred că nu te-a lăsat și și-a zgâriat mașina. Unii oameni chiar o caută cu lumânarea.
Dar cred că, după încă 178 de runde de hâța-hâța, ți-a acordat imensul privilegiu de a-i parca mașina.
Sunt femeie, însă pe cuvântul meu că nu pricep, frate, feminismul ăsta pe burta goală, acompaniat de mania persecuției 🙄
Comentariu beton!42
N-ai idee cât de urât s-a uitat la mine. Sunt curios dacă s-ar fi uitat la fel dacă treceam pe lângă ea și-și dădea zăpada jos de pe mașină, iar eu o rugam să mă lase pe mine. 🤷
știu eu ce s-a întîmplat, te-a lăsat să parchezi! că s-a gîndit „ăsta are mașină roșie, cred că știe să le parcheze pe astea!”
Comentariu beton!37
Pe vremea aia aveam mașină argintie. 😁
atunci, evident că nu te-a lăsat!
Ori te-a lasat, ori a busit masina din spate de nervi ca trebuie sa iti arate ea ca si femeile parcheaza
Imi e frica sa ma gindesc ca, judecind dupa prima ei reactie, al doilea scenariu e mai plauzibil
Comentariu beton!12
@Nella, si femeile stiu sa parcheze! Conduc de peste 20 de ani, nimic nu e mai simplu ca parcarea laterala, mers cu spatele, tot ce vrei, parchez mai bine decat multi barbati!
Nu am inteles niciodata de unde mitul asta …da, sunt unele impiedicate dar am vazut si masculi feroce care parcheaza pe doua locuri, in diagonala, unde „vrea muschii lor”, am vazut numai barbati( pana acum!) care pun avariile si lasa masina in mijlocul traficului…
Comentariu beton!26
-Aşa ziceţi toţi şi apoi mai vreţi să o parcaţi o dată!
-Nu doamnă, eu sunt om serios…!
-Atunci dă-te la o parte dom’le, poate vrea altu’!
Vrîîîîmmm, Vrrrrîîîîîîmm!
Comentariu beton!92
Feminismul agresiv din ziua de azi ar fi categorisit asta ca mansplaining. Raspunsul tau a fost pe masura.
Nu stiu daca te-a lasat sa o parchezi sau nu, dar sper ca n-ai facut-o.
Comentariu beton!13
Am fost în situația de a-mi oferi ajutorul, de câteva ori în situații similare și de fiecare dată femeile de la volan au acceptat. Poate că furioasa ta avea și alte supărări și de aceea a reacționat așa. Cine știe ce experiențe anterioare avea? Faptul că te-ai oferit să o ajuți politicos și calm, chiar dacă a vrut să te ucidă cu verbul și privirea, arată că ai ceacrele aliniate 🤗.
PS Cred că te-a lăsat să o ajuți și chiar ți-a cerut scuze pentru reacția ei inițială.
Comentariu beton!28
Depinde!
Eu, in primii ani de condus, ceream ajutor oricui pentru manevre care nu-mi ieseau, ca era parcare sau balans pentru iesit din zapada, as fi cedat volanul bucuroasa oricui s-ar fi oferit sa ma ajute. Apoi, cu timpul am invatat sa manevrez masina din ce in ce mai bine. Acum, nu exagerez, parchez din orice pozitie mai bine decat oricare din soferii pe care ii stiu, femei sau barbati. Deci, acum nu as avea nevoie de ajutorul unuia care s-ar oferi.
Asa ca, daca doamna era constienta de nivelul ei, cred ca a acceptat. Daca insa crede ca e as, probabil a refuzat si, cine stie, se mai straduieste si acum.
Comentariu beton!25
Cum ai putea să crezi că ești as când vezi că nu poți să parchezi?
Eu am o problemă cu parcarea când trebuie să parchez pe partea șoferului. Băi, niciodată nu-mi iese din prima, uneori nici din a doua încercare. În schimb pe partea dreaptă, n-am probleme. Oare, mai e cineva?
Comentariu beton!11
@Anel: păi așa e, că la școala de șoferi s-a insistat pe „te intorci din trunchi, ca să vezi bine, pui brațul drept pe spătarul scaunului din dreapta, te uiți în oglinda dreaptă pînă vezi fundul etc etc”, explicații care nu merg pe stînga, că acolo, ori oglindă, ori ieși pe geam, dacă ești lung, ca să vezi direct ce naiba faci. Deci ai dreptate!
Comentariu beton!14
dacă vreți să vă crăcănați de rîs, trebuie să mă vedeți pe mine cu mașina mică după o săptămînă cu duba; jur că primele 3-4 parcări îmi ies strîmbe chiar într-un carfur gol! 🤣
Comentariu beton!46
#costicamusulmanu …la mine w invers…fordul( break) pe care îl exploatează soția și pe care îl conduc extrem de rar, îl parchez la linie fără probleme… Catastrofa mea de coupe care e cu aproape un metru mai scurtă, hămălită, pe care o fugăresc toată ziua, nu stie proasta dracului decât să intre strâmb și în parcarea goală ..
Comentariu beton!13
@Teodora, aha, deci nu sunt singurul? Uite, la asta nu m-am gândit.
@CM, la fel pățesc și eu când mai conduc mașina firmei, tot o dubă. Când intră titularul în concediu o preiau eu. Pai până mă obișnuiesc, o predau. Dar faza intervine când cobor pe aia mică. Zic cobor, că parcă intru într-un tunel
Eu te-as fi lasat 🙂
Si nici nu m-as fi transformat in toti monstrii.
Comentariu beton!13
Cred că te-a lăsat, până la urmă. Comentând, probabil, că e prea aproape de bordură. (Ori ești foarte curajos gen Braveheart, ori foarte inconștient și integritatea ta corporală nu îți este prioritară).
Ahhh, ce mi-ar place controale pe la toate „centrele” unde se fac „fișe medicale” l permis, și plata/responsabilitate în solidar pentru instructorii auto în primii 2 ani după acordarea permisului, și confiscarea mașinii și anularea definitivă a permisului în cazul accidentelor cu victimă, și anularea permisului la 70 de ani, by default, și am o listă atât de lungă.
A, la condusul cu telefonul în mână….amendă și bătaie.
Cred ca te-a lasat intr-un sfârșit să-i parchezi mașina. Altfel, îmbătrânea acolo sau termina benzina.
In ´81, cand am facut eu scoala de șoferi, se facea si poligon. In poligon învățai plecarea din rampă, parcarea laterală si cea cu spatele plus inca vreo câteva chestii mai mult sau mai putin utile. Poligonul era parte din examen.
Cat am stat in România, n-am parcat lateral niciodata. Acum, însă, două din trei parcari sunt laterale.
Comentariu beton!11
Te-a lasat. Da’ dupa aia sigur a savarsit un vodoo, ceva. Si probabil inca mai povesteste cuiva cum ai luat-o de proasta.
Nu, n-a vrut. Acum câtiva ani, la o benzinărie din Ploiești (omv) intrase o doamnă la spălătorie. Cum spălătoria nu funcționa (era în reparație) și nu avea altă ieșire decât prin tunel trebuia să dea cu spatele. Când i-am spus că trebuie să se plece a încremenit. Ce să faaac? Să dau cu spatele? Aici o las. I-am scos-o noi, mă rog, un coleg. Cine știe, poate citește pe-aici…
Te-a lasat sa o ajuți cu indicații despre cum sa roteascǎ de volan ca sa ajungǎ sa parcheze corect.
Si la final ți-a mulțumit.
Și mie mi s-a întâmplat de câteva ori. Și am fost lăsat de fiecare dată să parchez.
Bine, eu am figură de om serios… 😀
Comentariu beton!31
Nu cred că a fost ușor sa renunte mai ales după privirea inițială. La ea s-a luptat binele cu răul și a învins raul, nu te-a lăsat sa parchezi.
Te-a lăsat, de ce să te chinui la infinit? Pe această cale vreau să mulțumesc vecinilor care apar din senin și mă ajută cu parcarea atunci când îi rog! :)) Aia e, nu am aceleași abilitați de parcat în locuri înguste, cu mașini îngrămădite, acesta este și principalul motiv pentru care prefer transportul public în detrimentul mașinii personale,
Eu parchez mașina fără probleme oriunde. Daarrr…. Când sunt cu omu’ din dotare parchează întotdeauna el. Nici măcar nu încerc. Dacă e plăcerea lui să o parcheze perfect!, de ce să- i stric ziua cu feminism exagerat.
Așa că… Te- a lăsat să parchezi mașina. Și după aceea n- a mai condus ani de zile până acum câțiva ani când ai convins- o tu să conducă din nou.
Comentariu beton!11
După cum a început povestea, din păcate nu cred că te-a lăsat. Dar păstrez o speranță mică😊, poate totuși binele a învins.
Mi-aș dori să trăim într-o lume în care fiecare să își ofere ajutorul și să fim mai încrezători în oameni și în bunele lor intenții.
Nu a vrut, pentru că era puternică și independentă… și cu draci. 🤣
Comentariu beton!11
Spre binele tuturor, cred ca i-au trecut nervii si te-a lasat sa parchezi tu.
Ooo, dac-ar sti omu’ meu de cate ori mi-au manevrat altii masina!!! Ba o parcare, ba o iesire din locuri stramte, sa fie primit cati s-au oferit sa m-ajute!
Dar asta se-ntampla in tinerete, acum nu se mai ofera nimeni.
Pentru ca nu mai e nevoie, buey! 😆
Aveam o teama de mersul si parcarea cu spatele. Pana cand mi-am mutat locul de parcare si trebuie s-o parchez doar cu spatele. Moama, cateodata sunt asa de aproape de coltul masinii alaturate, ca-mi vine si mie sa-nchid ochii. Dar stiu cum functioneaza si-i dau inainte curajoasa.
Ar trebui s-o mai exersez pe-asta laterala, ca n-am mai prestat de mult timp.
Oricum, senzorii de parcare ajuta foarte mult.
Comentariu beton!19
Salutare, 100% nu cred ca te-a lasat, din motive de orgoliu suprem…
Depinde și câți ani avea femeia. Acum te as lăsa să o parchezi. La tinerețe, nu.Pentru că la tinerețe cam toate suntem pe sistemul……”Eu Pot”😀
Eu sunt femeie și parchez exemplar. M-a invatat un vecin, șofer profesionist, pe care l-am rugat inainte de a da examenul de carnet, acum 30 de ani. Și am dat examenul suprem la Paris, unde trebuia să parchez repede și bine, cat am stat în vacanță, o lună.
Practice makes it perfect!
Majoritatea femeilor care conduc prost, o fac tocmai pentru ca nu au acces la masina, nu au unde sa invete. Tatăl conduce, soțul conduce, ele sunt perpetuu pasagere.
Comentariu beton!20
Sau șofer de întors acasă de la chefuri, nunți și alte cumetrii. 🙂
Comentariu beton!15
La momentul ala era pachet de nervi ca nu reusea sa parcheze singura. Nu trebuia deranjata, odata tot reusea.
Eu cred că Lolita asta ți-a făcut poză și te-a făcut de ocară apoi pe vreun forum al femeilor independente de volan. Nu de alta, dar cam jumătate din viață am fost înconjurat de femei (nu la modul ăla la care vă gândiți, că nu toți bărbații sunt niște Napoleoni) și am văzut destule reacții și injective. Ceva similar am pățit în weekend în Poiana Bv, o doamnă cu un BMW X5 grizonant încerca să iasă din zăpadă și nu reușea nicicum, că încălecase bușteanul pus special ca să nu parchezi acolo. Scotea noroi, miros de cauciucuri, de ambreiaj, dar și fum din toba intermediară. Era atâta fum negru, că puteai să juri că s-a reapucat de activitate fabrica din Copșa Mică. La fel ca tine, i-am bătut în geam și m-am oferit să o împing de la spate. Cred că a înțeles altceva, că a început să mă înjure într-o italiană moldovenească. Am dat a lehamite din mână și am plecat. Încă o auzeam de la drumul principal cum chinuia motorul.
Cred că până la urmă a parcat-o lateral ca în gluma care circulă pe fb. Pe două roți. 😀
Pariul meu merge pe nu. Nu te-a lăsat.
Cred că a ținut să-ți demonstreze că poate și ea și a tot încercat până te-ai plictisit tu și ai horătât să-ți vezi de ale tale.
Oare erau și alte mașini în spatele ei care o așteptau să parcheze?
As vrea sa cred ca i-a iesit manevra în fața ta….dar cred ca a atins mașina încercând să-și dovedească capacitatea superioară.
Probabil a auzit multe de „lasă-mă să ți-o bag eu să vezi că intră” și se săturase.
Acum 20 de ani, in 2006. Avea la noi in bloc un „mare” patron- că el așa se credea- un magazinaș de cartier, la parter, la stradă. Genul cu pretenții dar care se scărpina in zona inghinala, indiferent cine era de față. Am asistat. În fiecare seară statea cu 1-2 prieteni si beau bere pe trepte deși nu locuia in bloc.
Am venit intr-o seara acasă, era un singur loc si trebuia s-o fac. Mi-a ieșit o parcare laterală in fața lor de m-au și salutat cind am trecut pe lingă ei si de atunci, mereu.
Nu mi -a mai ieșit după aceea niciodată iar acum nici nu mai încerc. Cu fața sau cu spatele, atit. Caut pina găsesc.
Dar dacă e nevoie, întotdeauna las pe cineva, mai ales dacă se oferă.
E greu, nu e pentru toată lumea!
Comentariu beton!29
Am râs un pic. :))))))))))))))
Sunt femeie, am permis din ’99 si nu ma pricep sa parcheze lateral (bine, nici cu spatele si uneori nici cu fata). Cand eram eu mai tinerica, am ajuns cu masina la serviciu si am parcat lateral pe un colt de strada. Cand ajung in birou, ma felicitări un coleg: bai, dar ce bine te pricepi la parcări laterale! Sa crape rânza in mine de mândrie ca imi ieșise parcarea absolut intamplator, once in a lifetime cum se zice pe la mine in Moldova. Si ala se uitase pe geam de frica sa nu i o ating pe a lui 🤣. Dacă îmi zicea sa ma dau de la volan ca o parchează el, ziceam si bogdaproste
PS: eu cred ca nu te a lăsat si mai încearcă si acum, daca nu i s a terminat benzina intre timp, caz in care a lăsat o cu kuru in drum si a plecat in treaba ei
Comentariu beton!12
Acuma, doar zic, că așa de pe margine, când nu ești direct implicat, vezi altfel lucrurile. Nu te enerva!
Cred că era o idee mai bună să te oferi să o ghidezi, să-i spui ce face greșit. În felul ăsta învăța cum se face (sunt optimistă de felul meu) și data viitoare nu se mai chinuia așa.
Așa, dacă i-o parcai tu, la următoarea parcare laterală făcea aceleași manevre.
Sper că s-a terminat cu bine pentru amândoi!
Comentariu beton!11
De unde! Nu o stii pe aia cu pro**ul nu e pro*t destul pana…
Sau poate vad eu jumatatea goala à paharului (sper !) Si de fapt s-a linistit, s-a dat jos din masina si à zis multumesc la final
Conduc de 18 ani. Am condus in n situatii de vreme imposibila, pe autostrada, fara autostrada, mii de kilometri sau putini, pe masini super dotate sau cu unele care abia aveau servo, daca aveau. Experienta o am si nu am treaba. Dar daca e ceva ce ma dispera dupa atatia ani e parcarea laterala. 90% din timp imi iesea doar din a doua. Cred ca de aia mi-am schimbat si masina cu una cu camera in spate, ca sa ma pot ghida mai corect. Acuma imi iese din prima :))) Il invinovatesc pe instructorul meu. El era mai focusat pe alte aspecte cum ar fi pornirea din rampa si alte cacaturi pe care le stapaneam si partea cu parcarea laterala prea putin, cred ca am facut-o pe atunci de maxim 3 ori. De altfel, la examen mi-a fost si frica sa nu ma puna sa fac asta, insa mi-a ales politistul parcarea cu spatele si am scapat.
Revenind la intrebarea ta> eu cred ca s-a enervat si a iesit cu masina in drumul ei. Nici vorba sa te lase, da de unde. orgoliu’ e mare
La faza cu „eu stiu sa conduc” cred ca a apasat pe pedala de viteza si te-a pus la pamant strigand „ce vrei sa insinuezi, ca eu nu stiu”!!!???? si a fugit de la locul accidentului :D.
Cred ca te-a lasat sa parchezi, ba chiar a devenit foarte binevoitoare. Banuiesc ca ai dezarmat-o cu politetea ta in forma continuata 🙂
Băi, să știi c-am fost extrem de calm și relxat, nu m-am iritat nicio clipă.
Eu nu as fi comentat nimic, ba chiar as fi fost prima care ti-as fi aruncat o privire gen „puppy eyes” = „nu ma ajutati si pe mine, domnule dragut, ca m-au luat transpiratiile si nu mai pot de stres?”. Am cerut ajutorul de multe ori (parcare, sa fiu impinsa cand am ramas fara baterie, sa mi se dea masina inapoi cand intrasem putin intr-un gard si nu mai stiam cum sa iau de volan ca sa o scot cu pagube minime etc.) si l-as accepta fara comentarii si cand nu il cer 😀 – me not so good behind the wheel, but good enough not to cause general chaos or, Doamne fereste, accidente (scuzati rom-engleza).
Mă cam îndoiesc că te-a lăsat. Sunt singura că a fost sever ofensată de comentariile „eu știu să parchez”.
Eu cred că te-a lăsat.
Eu prefer să fiu ajutatata unde nu știu … recent am reluat condusul și am probleme cu încadrarea sa fac parcarea cu spatele dar încet încet reușesc. Nu refuz un ajutor acolo unde chiar trebuie
Eu cred ça nu numai nu te-a lasat, dar dupa vreo 2 incercari suplimentare s-a carat bombanind, ça locul e prea mic pt masina ei oricum :))
Am patit anul trecut in fata la Ponderas, eu eram in masina, asteptam pe cineva, in spatele meu un loc de parcare, pentru parcare laterala.
A oprit paralel cu mine o doamna cu un Passat si m-a rugat direct sa-i parchez masina, fara ca macar sa incerce. Cred ca avea programare si se grabea 🙂
Comentariu beton!13
Triunghiul competenței are trei mari componente: știu, pot și vreau. Ca să faci un lucru bine, trebuie să știi cum, să poți și să vrei. Începem cu ultima. Doamna avea voință, încerca să parcheze. Bun, prima cerință bifată. De asemenea, putea să parcheze. Orice posesor de permis poate executa manevrele. Poate să se uite în oglinzi, să își ia repere, să învârtă de volan. A doua cerință bifată. Evident doamnei îi lipsea primul element, știința. Nu știa cum. Manevrele se învață, chiar și după școala de șoferi. Mă rog, la cum se face școala la noi, mai ales după școala de șoferi.
Dacă doamnele feministe ar ști aceste trei elemente, nu s-ar mai arunca în luptă fără muniție. Atât femeile, cât și bărbații se supun acestui triunghi al competenței. Feministele bifează de regulă ultimul element, voința, dar de multe ori le este greu să accepte că lipsește știința sau putința, de la caz la caz. Nici bărbații nu sunt scutiți. Vrei să îi faci soției o surpriză de 8 Martie și să o aștepți acasă cu o prăjitură făcută de tine. Vrei să te apuci de treabă, poți să folosești mixerul, dar dacă nu știi ce treaptă de viteză să selectezi, îți va sări praful de cacao prin bucătărie când pornești mixerul și riști să o aștepți acasă cu două surprize: prăjitura făcută și bucătăria întoarsă pe dos, cu urme de cacao prin colțuri nebănuite. Pățit pe propria piele.
Comentariu beton!13
Nu te-a lasat sa parchezi 🙂
A bagat viteza si ai parcat tu in locul ei.
Păi eu eram pe jos. 😳
Pacat 😄
Mea culpa, mi-a scapat precizarea.
Eu ca femeie m-am oferit să ajut în mai multe rânduri, nu doar femei ci și bărbați care aveau o problema cu parcarea în general, nu doar cea laterală..și pot să zic că și eu am avut parte destul de des de priviri de-astea fulgerătoare. O variantă de X-ray. Și un răspuns pe măsură….de multe ori mi-a fost umplut și frigiderul și congelatorul în câteva secunde. Să fi văzut reacție când le-am și mulțumit destul de senin că mi-au umplut frigiderul :))) Ce să zic ..m-a scutit de mers la cumpărături :)))). Unii sunt pur și simplu atât de plini de ei și de impresionați de „capacitățile lor” încât dacă le oferi ajutorul se simt insultați..și reacționează pe măsură.
Ai să râzi, dar într-o zi când nu eram în apele teritoriale, am rugat eu un domn să mă ajute 🫣 dar altă dată undeva într-o zonă cu dune tot un domn mi-a înfundat mașina în nisip până la punte și apoi a dat din umeri și a spus candid: eu sunt șofer profesionist de șosele 🤣 am murit și-am înviat și apoi am lopătat până am reușit să îi fac o rampă și am reușit. Noi fetele avem zile și zile 😬 dar nici bărbații nu recunosc 🤭
Duduia din text cred că a căutat alt loc de parcare în care să intre direct cu fața.
Comentariu beton!12
Imi vine sa zic ca nu te-a lasat – si femeilor le este greu sa recunoasca daca au gresit. Eu de vreo 3 – 4 ori am apelat la ajutor de acest fel in Bucuresti. Aveam masina mai lunga si m-am chinuit destul de mult cu ea prin centru – nu imi aduc aminte sa-mi fi oferit cineva acest ajutor, dar l-am cerut eu singura.
Eu te-as fi lasat si nici nu as fi fost agresiva, imi aduc aminte ca la vreo sapt dupa ce am luat masina si permis m-a gasit pe mine mersul in centrul Buc cu masina ca nah ma credeam zeita soselelor. Nu am gasit loc de parcare decat sa fi parcat lateral insa imi era frica sa nu cumva sa zgarii vreo masina pricopsitǎ caci eram la CeC ul ala de pe Victoriei. Asa ca am rugat un domn sa o parcheze pt mine, aveam mamaliga in geam a zambit politicos si m-a ajutat. A fost suficient de amabil sa imi explice si cum sa o fac ca sa imi iasa din prima si sa ma incurajeze sa o fac fara frica.
Romantica din mine ar zice că ați lăsat mașina în plata Bărbosului și v-ați dus împreună la o cafea.
Realist vorbind însă, când tu ești la volan și te cam chinui de 3 minute să parchezi mașina, ești transpirată, ai în cap o mie de gânduri de genul: „am întârziat să iau copilul de la grădiniță, cine m-a pus să dau de carnet, sunt cea mai mare dobitoaca, nici măcar asta nu sunt în stare să fac” și vine acest Adonis calm și ușor amuzat să îți confirme că DA, esti praf la parcat, gestul reflex este să îi spui să își ia ajutorul și să și-l bage în zona țevii de eșapament.
Ai fi putut avea mare dreptate dacă ne încadram în alea 3 minute. Dar operațiunea pe care o descriu eu dura de mult mai multă vreme. 🤷♂️
A se înțelege deci că a cedat și te-a lăsat să o ajuți. Pai foarte bine, înseamnă că și-a dat seama că te folosea de paratrăsnet aiurea. A zis Natalia bine mai sus, unor femei le este foarte greu să admită că greșesc, chiar dacă sunt conștiente de asta.
A ramas fara benzina? 🙂
Nu vreau să-mi parcheze nimeni mașina. Știu și eu ce trebuie să fac, numai că uneori sunt atât de obosită/enervată încât toate ies pe dos. Accept grațios indicații, dar nu-mi conduce altcineva mașina.
Acuma cred că-i o cititoare fidelă a unui blog.
Eu cred ca nu. Te-a făcut de tot rasul, si tu ai plecat, pentru ca cel mai deștept cedează. End of story.
In ultima vreme m-am lovit de o gramada de oameni care nu recunosc ca au gresit, atat femei cat si barbati. Cred ca daca insista si incearca sa te domine cu diferite parghii, greseala lor va deveni un lucru corect. nu imi dau seama de unde vine asta, dar situatia asta se inmulteste deranjant de la un timp.
Legenda spune ca e tot acolo si incearca sa parcheze…
O, Doamne, eu te-as fi dat jos cu mâna mea ca sa te pun să o parchezi!
De unde să mă dai jos?
Acum muuulti ani, eram in Abu Dhabi si se tinea slujba de Paste la ambasada. Era si o masina a politiei, cu vreo 2-3 ofiteri, ca sa nu fie probleme. Eu zic ca erau mai degraba curiosi, dupa cum se uitau la noi. In fine, vine momentul sa plec si masina mea era blocata, dar nu grav, si as fi putut intra in ambasada sa gasesc posesorul masinii care ma bloca, dar ar fi durat mai mult. Asa ca ma apuc eu sa fac manevre, si am tot facut ca trebuia sa dau cu spatele intr-un unghi anume. Nenea politaiul se uita la mine cu mainile la spate, foarte interesat. N-a zis nimic de help sau let me do it. Reusesc sa ies de acolo ghidata de el, ca dadeam cu spatele intr-o strada, si aud “ma’shallah, ma’shallah, very nice, very nice”.
Conduc si parchez mai bine decat sotul din dotare. El comenteaza mai bine decat mine, mereu ii zi ca trebuia sa se faca soacra.
Comentariu beton!17
Cu toții suntem în mâinile lui Allah. 😀
Trebuie să recunoaștem și noi cavalerii cu experiență, că se întâmplă câteodată să nu ne iasă din prima. Bine, în cazul meu e boala care mă macină permanent, un OCD nenorocit care nu- mi permite să las mașina parcată strâmb, cu roțile nealiniate sau cu distanțe inegale între mașinile din față- spate sau trotuar…
+1
@infektus, cred ca eu am OCD partial. Laptopul trebuie sa fie incadrat perfect pe mijlocul biroului, in armonie cu tastatura, monitorul si telefonul, iar daca se deplaseaza mousepadul, fac cu capul. Dar hartiile si pixurile le las vraiste.
Masina o bibilesc pana o parchez perfect aliniat cu bordura/dungile, dar in fata-spate conteaza doar sa fiu incadrat si sa pot iesi. Am murit incet, dar sigur, cand am dat intr-un sant si s-a dereglat usor directia fix cand am inceput un concediu si am condus cu masina 2500 km cu volanul fff. usor inclinat spre stanga, ca altfel tragea masina. La intoarcere n-am plecat pana nu am fost la un service, m-a usturat, dar piticul din creier a fost satisfacut.
Cand fac patul, cuvertura trebuie sa acopere in mod egal laturile, iar covorul nu mai zic de cate ori il aranjez cu piciorul, ca sa nu fie stramb, dar papucii ii las cum se nimereste. Oi fi avand OCD doar pe doi din patru lobi, nu stiu.
cand e vorba de masina, toti sunteti cu OCD.
nu stiu cum de nu va iese si-n casa.
Cand e programat procesul ?
A sunat pe LIA ?
🫣
I-o fi fost frica sa nu pleci cu masina odata ce te-ai urcat la volan!
Marturisire: nu-mi place sa conduc. E un stres pentru mine. Condusu’ ca condusu’, dar parcarea e pe loc fruntas in top stres. Am nevoie de 5 locuri de parcare ca sa pun masina: 2 laterale, unu’ fata si unu’ spate si locul unde ma pun. Prefer sa merg dupa aceea câteva sute de metri pe jos decât sa incerc o parcare inconfortabila. Si nu vorbim de cea laterala, aia mi-a iesit de 2 ori, o data când faceam scoala de soferi si o data la examen. De atunci nici vorba sa ma incumet. Las intotdeauna masina in parcari din afara orasului si apoi iau tramvaiul. Când vad un loc liber imi pun imediat intrebarea daca voi fi capabila sa ies de acolo. Ma simt extrem de complexata din cauza asta. Ah da, am permis din 2001.
Poate ar trebui să-ți iei o mașină care să aivă senzori și camere?
@Mihai, da, da, e pe lista! Cred ca intr-adevar m-ar face sa am mai multa incredere in mine si ar diminua stresul. Asa cum si cutia de viteze automatica mi-a usurat viata.
Iată!
Abia aștept să citesc ce s-a întâmplat până la urmă 😀. Parchez atât de bine în fața casei unde sunt vreo 10 locuri de parcare și doar vreo 6 mașini :). În rest accept orice ajutor în cazuri extreme. Era o mare încercare găsirea unui loc atunci când stăteam în București, acum am scăpat, are fiul meu parcare subterană când merg la el, apoi cu metroul e foarte bine.
Mă gândesc că nu te-a lăsat să o parchezi, mai ales că ai și spus clar că tu știi să conduci! Ceea ce s-a tradus, cum că ea nu ar ști și ți-a tras vreo privire aidoma cu prima…plus alte bodogăneli. Sau poate îmi faci o surpriză și spui că s-a dat jos din mașină și ți-a zis: ,,ia demonstrează ce știi ” ! 😏
Atenție la detalii! Eu nu i-am spus că știu să conduc, ci că știu să parchez.
Ai dreptate, scuzele mele! Inițial așa am scris, apoi am șters și am trimis varianta de față. Așa se întâmplă când vreau să și lucrez dar să te și citesc, plus comentariile! 🤷
Spășită, a băgat capul în pământ oftând adânc și întinzându-ți cheile cu mâna tremurândă te-a rugat frumos să-i parchezi mașina. 🤣🤣🤣
Păi de ce să mai scoată cheile din contact?
@MV: licență artistică B0$$.
Nimic nu știi. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Doar nu era să spun că și-o dat tanga jos, udă toată. 🤣🤣🤣🤣
:))))))))))))))))))))
Gata, am făcut update articolului, dar vă las și aici.
Da, prieteni, m-a lăsat să-i parchez mașina.
Nu știu ce-a convins-o, poate faptul că am fost extrem de calm și nu se citea pe fața mea vreo urmă de intenție nepotrivită. Cert e că i-am parcat mașina.
Si n-ai dat cu ea de bordură? Cu mașina, nu cu femeia.
Un om integru. Altul, în locul tău, i-ar fi băgat-o în viteză și i-ar fi lăsat pe față o urmă de intenție nepotrivită 🙂
Eu nu te-as fi lasat. Bine, as fi si reusit sa parchez. As fi preferat sa caut un alt loc de parcare mai potrivit „abilităților”, doar sa nu dau masina unui necunoscut. Asta e, sunt total neincrezatoare in oricine. Dar daca era vorba de zapada te lasam cu siguranta. 😂
Eu le doresc sănătate și bucurii tuturor celor care se oferă să parcheze în locul meu😅
Nu știți voi cum e ca în capul tău să fie o chestie, iar practic… labirintul lui Dedal😅
Acum imaginați-vă că citește asta George Bonea.
Ahahahahahahaaaa
Păi e simpu: dacă a avut minte, te-a lăsat. Dacă n-avea minte, nu te-ar fi lăsat. Valabil şi pentru sexul pardon tare. Hihihi…
De 2 ori am parcat mașinile a două femei, o dată pe o stradă pe lângă stadionul Dinamo și a doua oară în parcarea blocului. Prima parcare: era iarna și un pic de zăpadă pe jos, iar femeia încerca să facă o parcare laterală cu un Opel argintiu între două mașini și nu reușea. I-am batut in geam si am intrebat-o daca vrea sa o parchez eu si a acceptat instant. După ce am parcat, am întrebat-o dacă s-a gândit vreo clipă că aș putea să fug cu mașina ei. A zis că nu, nu arăt a hot. A doua oară, după cum am spus, era fix în parcare la bloc și era vara. O tăntică avea o chestie mică roșie, nu mai știu dacă era ceva Citroën sau Toyota. Femeia încerca să facă o garare cu spatele și nu reușea să intre între două mașini. I-am batut in geam si am intrebat-o daca vrea sa i-o parchez eu. S-a uitat la mine și a zis că mai încearcă. Nu am apucat să ajung la mașina mea, care era în capătul parcării, că m-a strigat și m-a rugat să o parchez eu. Femeia venea în vizită la cineva și nu era „familiarizată” cu parcarea.
”Pentru ca stiu sa parchez” a fost cam dur, zic. Putea sa inteleaga ca este ironic, comprativ etc. Eu m-as fi ofuscat. Daca era in loc ”ca sa va ajut” cred ca acceptam si multumeam.
Dar e adevarat ca conteaza si intonația si privirea si….cum arată domnul binevoitor. 🙂
Povestesc si eu doua cazuri:
In primul este vorba de fina mea, o dulceata de domnisoara la vremea aceea care tocmai isi luase carnet de conducere si, cu masina lui te-su, s-a nimerit intr-o dimineața in intersectia Hristo Botev cu Calea Mosilor unde pe vremuri pe acolo era tramvai care mergea spre Piața Rosetti si tramvai spre Calea Mosilor si se si circula mult . Ei bine, vrand sa faca la dreapta spre Piata Rosetti venind dinspre Unirii a intrat in intersectie si nu mai putea iesi. Foarte calma a oprit masina si s-a dat jos in mijlocul intersecției! Bine inteles ca s-a gasit un om milos sa o scoata de acolo! :)))
Al doile caz: vine fiica mea la mine acum cateva zile la prima ninsoare cand aleea (fundatura) pe care stau era plina cu zapada inghetată si vrea sa parcheze in fata casei unde vecinul de la etaj parcheaza ca domnul lafait pe doua locuri lasand un spatiu foarte mic fata de masina vecinului din stanga. Ea conducând un camion de mașină (Mercedes, totusi). Intamplator ma uit pe geam si nu imi vine sa cred ca vrea să parcheaze masina intre cele doua masini! Ei bine, a parcat mașina la distanta de o palma fata de fiecare celelalte doua! Si pe zapada înghetată! Bine, dar cred ca daca exista viata anterioara, sigur ea a fost ceva pilot de curse, facea acrobatie cu masini sau mai stiu eu ce alta meserie de gen!
Cele doua persoane au fost oarece prietene in copilarie.
Eu cred că pe unul dintre cei doi cromozomi X ai femeii există o genă care codifică incapacitatea de-a face o parcare laterală cu spatele din prima. Mie mi-a reușit o singură dată, la examenul auto – traseu. De frică. Instructorul, dacă mai trăiește, e convins și azi că m-a ghidat polițistul, din cine știe ce motive obscure, fiindcă până atunci nu eram în stare s-o fac și cred că instructorul, în secret, își dorea să mă pice exact pe motivul ăsta.
Pe urmă, am ignorat cu eleganță locurile care cereau o asemenea manevră. Parcam și eu la câțiva kilometri de destinație și mă întorceam per pedes. Mersul pe jos nu face rău nimănui.
Și dacă nu ești cu nasul pe sus și feministă înrăită, se găsește întotdeauna un Vasilescu binevoitor care te scoate din rahat. 🙂
Am văzut deja editul, dar când am citit articolul mă gândeam la varianta că a renunțat de tot să parcheze și a plecat.
Eu cu parcatul n-am treabă, în general, indiferent de tip, dar am avut momente când mi-a fost greu și a trebuit să fac 100 de manevre pe motiv de loc strâmt sau diverse obstacole greu vizibile în jurul mașinii și erau bărbați în zonă care stăteau și se uitau cu o față gen: „asta sigur lovește sau freacă ceva”, da’ unul nu s-ar fi oferit să mă ajute. Nu aș fi lăsat pe nimeni să o parcheze sau să o scoată de pe un loc în locul meu, dar fi apreciat să mă ghideze, să-mi spună cât spațiu mai am unde nu vedeam. Probabil li s-a părut amuzant să vadă cum cobor din mașină să mă uit cât loc mai am. Toate astea cu mașina veche, zero senzori. Cea nouă are senzori doar în spate și doamne cât sunt de utili, dar tot nu m-am obișnuit cu cât de scurt e botul față de cum îl văd eu de la volan și mereu am senzația că acuma sigur nu încap sau o frec când de fapt mai e o grămadă de loc.
Era bună?;)
O înțeleg perfect pe șoferița aia: deși mi s-a explicat de nenumărate ori cum se asortează hainele și de câteva ori chiar am înțeles, tot cu ce găsesc mă îmbrac.
Încă n-am citit comentariile. Cu o excepție, toate accidentările mele, adică buşeli la maşină s-au întâmplat în parcări.
Mult mai tare e sa ma vezi pe mine, barbat, inalt, altlet cum coboram de la volan, cobora si sotia din dreapta se urca la volan si parca ea.. eu am luat permisul in 2015 si a durat pana am invatat cu parcarile, ea avea permis masina din 2006. La inceput cand era aglomerat ca sa nu fac coada in spate faceam manevra de mai sus :))