De fiecare dată când plec de acasă cu mașina îmi propun unul și același lucru: să fiu calm, să fiu zen. Să nu mă intereseze ce fac ceilalți participanți la trafic, să-i las în treaba lor, iar eu să-mi văd ce ce am de făcut.

Vă dau cuvântul meu că-mi propun asta de fiecare dată când am de condus prin București.

Și tot de fiecare dată mă ține zenul până în prima intersecție sau a doua, maximum a treia. Dar asta e în cazul ideal, în trista realitate nu apuc să ajung calm în a treia intersecție niciodată. Pe jos să fiu și tot nu ajung calm.

Astăzi, de exemplu, zenul m-a ținut enorm, m-a ținut inexplicabil de mult, aproape 17 minute, adică atât cât a durat să ajung de acasă până în intersecția de mai jos. Acolo unde calmul meu s-a dus *ulii de suflet.

Vă urez vizionare plăcută.

P.S. O să mai repet o dată, că nu mă doare mâna: n-am să înțeleg în vecii vecilor de ce ăia din fața mea îi lăsau pe nesimțiți să se bage. Niciodată, niciodată, niciodată n-am să înțeleg de ce l-ai lăsa pe unul care tocmai te-a luat de fraier să-ți demonstreze că chiar ești fraier. Și că el e șmecher.

La cum arată coloana de mașini acolo, dacă nu i-ar lăsa nimeni, tupeiștii nesimțiți ar putea să aștepte și jumătate de oră. Ce ziceți, după niște zeci de minute în care stai și te uiti cum trec mașinile, te mai bagi vreodată pe banda de stânga doar ca să-i faci pe fraieri și să mergi înainte?

P.P.S. De fiecare dată când trece câte o coloană oficială e plin de poliție pe stradă. Băi, dar plin, te și miri cât de mulți sunt. Ce-aș vrea eu să știu: unde sunt toți polițștii ăia în restul timpului? Jur, în zilele obișnuite orașul ăsta arată de parcă e abandonat de poliția rutieră. Nfine, acum chiar vă urez vizionare plăcută.

@mihai.v73 Bucureștiul, acest oraș fascinant în care regulile sunt doar pentru fraieri. #streets #trafic #bucharest ♬ Spending My Time – Roxette