De fiecare dată când plec de acasă mai mult de câteva zile, Vasile se supără foarte tare, treabă pe care i-o spun Marei și, ce să vezi, de fiecare dată primesc unul și același răspuns:
– Nu e adevărat, nu se supără, ți se pare ție.
Ooook.
Nu sunt nebun, văd și eu că nu se retrage Vasile într-un colț și nu plânge cu suspine sau că nu murmură înjurături de genul: „coaie, iar pleci, fmm”.
Dar nu pot să nu observ că, din momentul în care apar trolerele prin casă, își schimbă comportamentul și face lucruri pe care nu le făcea până în ziua dinaintea plecării. Cum vede trolerele cum se așază în locuri de unde mă poate supraveghea și în care nu stă de obicei (cum ar fi un calorifer din hol pe care el nu stă NICIODATĂ).
Iar când mă întorc acasă, după ce-am stat plecat mai multe zile, are comportament de cățel. Se plimbă după mine prin casă (nici asta nu face în restul timpului), pe oriunde mă așez vine și se pune pe mine, doarme cu mine (nici asta nu face NICIODATĂ), plânge la ușa livingului când sunt acolo (singura cameră în care nu are voie, că pe-acolo a plecat cinci zile de-acasă) și alte din astea pe care nu le face în zilele obișnuite.
Evident, îi servesc toate argumentele astea Marei, dar ridică din umeri.
De-aia vin și apelez la arbitrajul vostru, al pisicarilor de pe aici. Sunt eu nebun și are ea dreptate? Sau pisicile chiar suferă când le lași singure? Sau nu neapărat când le lași singure, suferă când pleacă din casă persoana cu care au o legătură specială?
P.S. Am zis să las poză cu o pisică, respectiv cu un motan, și l-am ales pe cetățeanul din imagine care arăta de parcă era șeful suprem al tavernei unde mâncam când l-am fotografiat. Și nu numai al tavernei, avea o atitudine de parcă jumătate de Grecie era a lui.
Sunt de acord cu tine, deși în cele mai multe dintre divergențele de opinii dintre tine și Mara am aceeași părere cu Mara😀
Sunt sigură că Vasile suferă după mămică lui❤️
Dar Suzana? Ea e zen?
Comentariu beton!18
Nu e zen, dar își modifică mult mai puțin comportamentul. În timp ce la Vasile este evident, dacă ai ochi să observi.
cîn’ ierea soția însărcinată și eram întrebat ce-mi doresc, răspunsul era „fetiță, că băieții îs mai… pămpălăi…”; cre’că-i valabil și la alte specii;
altfel, io mîță n-am avut iar comportamentul cîinelui e ușor diferit; se bucură intens în primul sfert de oră de la întoarcere, da’ vreo trei zile după, total ignore, pe modelu’ „mai dă-te și-n…”
Comentariu beton!32
Vasile e barbat😁. Suzana e femeie 😻. De aceea reactioneaza altfel 😉.
Comentariu beton!13
Evident că suferă. Zice lumea, animale, nu știu ele. Știu mai mult ca omul, din contra, au inima mai curata și mai buna. Ele, sunt o mângâiere pentru om. Te inseninezi când îți sar în brațe și fac gesturi cum numai ele știu. Și știu, pisica nu e proastă, e sentimentală. Totul e să o cunoști. Eu știu, că am matze de-o viață.
Comentariu beton!14
Nu stiu daca ‘sufera’ e cuvintul corect. Mai degraba sint jignite de lipsa persoanei care le ingrijeste (a nu se confunda cu ´stapin’, stim si de ce). Pe noi : a) ne cearta, e vocala la intoarcere; b) se fitiie pe linga noi incercind din rasputeri sa ne dea ignore, ca sa ne simtim si noi prost ca am plecat. E pisica, nu motan, deci mai afurisita.
Comentariu beton!49
Vasile e motan.
Și a noastră la fel! I se blegesc ochii, e mai agitata, ne conduce la ușa când plecam și când ne intoarcem, ne cearta, miorlaie continuu!
Comentariu beton!12
De acord cu tine – am observat comportament schimbat inca de cand se fac pregatirile. Apoi, ne-a fost raportat comportament foarte diferit pe durata absentei noastre – moaca lunga, lipsa de pofta de mancare, un soi de agresivitate (no pet me!) etc.
Bonus, la venirea acasa, niste zile bune sunt efectivi lipiti de noi, cu diverse nevoi – alinta-ma, intinde-ma, iubeste-ma, hai sa ne jucam (aaaacum!) – evident si noaptea, nu doar ziua.
Stim deja ca prima saptamana de dupa intoarcere vom dormi putin si intrerupt de cat alint vom furniza, ca pedeapsa.
Si am 2 motani, foarte diferiti ca temperament, dar totusi amandoi par sa ne simta lipsa.
Comentariu beton!73
Da, da, fix așa.
Da, suferă. Și suferă exact ca un om, deoarece are sentimentul de abandon. Nu contează dacă pisica respectivă te iubește sau nu, în momentul în care ai lăsat-o acasă, suferă.
Cum știi dacă pisica te iubește? Simplu, sunt două chestii pe care pisica le face doar cu persoana iubită: se uită la tine clipind rar și își freacă boticul de nasul persoanei iubite.
Dacă nu face chestiile astea două, pisica nu te iubește, ci te tolerează.
Comentariu beton!82
Tu ai mâță, mă?
@MV: nu, da’ iubesc pisicile maxim. Dacă mă mut la casă îmi iau 4, ca să fie. 😌
Comentariu beton!69
Eu am doua pisici. Da’ n-am casa…🙃☺
Comentariu beton!17
La naiba
Păi nu vreau să am pisici care nu mă iubesc, ce mă sfătuiți să fac cu ele? Am un motan de 6 ani și o femelă de 5 ani
Mulțumesc frumos pentru ajutor
Salut , m ai convins si motanul meu(Negrutzu) exact asa face cind vine vorba de iubire…!!!
normal ca suferă, chiar se stresează foarte mult. același comportament, numai ca mult mai nasol și paranoic îl are și a mea. când ne întoarcem acasă nu știe ce să facă mai întâi: să se bucure ca am venit sau să ne pedepsească. am făcut prostia mai demult să o duc la un hostel de pisici unde a stat o săptămâna. primul lucru pe care mi l-a spus sitterul a fost: e arrabbiata, molto arrabbiata 😠. ne-a brustuluit tot drumul până acasă, a umplut mașina și casa cu păr în câteva minute și a ținut-o într-o stare de nervi și agitație vreo două zile. deci da, nu le place să le lași nici singure acasă, nici la hostel, nici cu cat sitter.
Comentariu beton!37
Vai de capul meu, cum să duc pisica la hote? Deci după ce c-ați plecat, ați mai scos-o și de pe teriotriul unde se știa stăpână absolută? Meam, să ziceți mersi că nu v-a omorât în somn.
Aveam odata o pisica de apartament, intr o iarna am lasat o vreo 7 zile singura in casa, cu vecina de alaturi la care oricum mergea prin curtea interoara a blocului unde avea un geam interdeschis, si care o vizita, hranea, pt ca…pisicareasa. Dupa 7 zile, cand ne-am intors, pe covorul din salon era 7 c…a mari, unul pe zi. Nu decsriu mirosul, vecina curatase cat putuse, dar covorul ala numai spalat se mai putea rezolva. Pana atunci si imediat dupa nu e facut decat la litiera.
Comentariu beton!19
Al nostru se învârte printre picioare și își găsește loc fix în/pe troller sau rucsac. La întoarcere ne ceartă rău. Jumate de oră sta cu gura pe noi și apoi începe alintul. Mai zic că miaună la ușă când iese omul cu câinele la plimbare?
Deci da! Și pisicile simt lipsa oamenilor din viața lor.
Comentariu beton!41
Eu nu pot decât să confirm chestia asta. Ai mei se tăvălesc și miaună în fața ușii de la intrare să nu plec nicăieri. Iar când mă întorc, se ține după mine ca mânzul după iapă…
Comentariu beton!26
Am zis se ține că am numai unul de se ține târâș de mine. Celălalt are alt ritual, dar am omis să scriu până la capăt
Un cetatean identic cu cel din poza avem si noi, master of the…ce doreste el! Norocu lui ca noi nu prea plecam de acasa! Baiatului i-am spus, dupa o poza, ca pisica lui si a prietenei stie ca-si fac bagajele. Zic ei ca nu dar, dupa ce s-au mai gandit…
Comentariu beton!13
Știe sigur.
Daaaa, pisicile și băncile…suferă când pleci cu tot cu geamantane, iar când le îmbuibi, un „mulțumesc” nu zic!
Comentariu beton!27
În octombrie anul trecut am salvat de pe maidan un pisoi căruia tocmai îi dădeau ochii. Chiar dacă mai aveam trei European Short Hair, aka tomberonezi, l-am luat și pe el. L-am crescut cu biberonul, s-a făcut cât un main coon și pentru că seamănă cu al tău, a fost botezat tot Vasile.
Tot timpul vieții mele am avut pisici, am observat și eu comportamentul despre care spui, dar l-am pus pe seama supărării pisicii pe faptul că a fost părăsit de către „sluga” care îi face mofturile. Totuși, la Vasile al meu, simt o altă formă de atașament, adică simt că se bucură „omenește” atunci când revin acasă.
Concluzia mea este că se creează o altfel de legătură între pisică și salvatorul ei. Oricum este foarte atașat de mine și își manifestă simpatia permanent, dar când revin, efectiv mă sufocă cu iubirea 🤣
Comentariu beton!61
❤️ Vasile
Deci Vasile are fin?
Comentariu beton!25
Rămâne să vină Vasile 2 cu plocon la Vasile Întâiul😍
Comentariu beton!15
Suferă si pot face depresie (refuzul de a manca). Suna ciudat, dar a pățit motanul nostru.
Uneori nici nu poate manca si ne urmareste prin casa, sa nu cumva sa plecam iarăși. Putem sa il luam in brate&toarce, petrece mai mult decat 30 de secunde in brațe (ceea ce nu obținem in mod obișnuit).
Știe când placam undeva, ca se duce si se pune la locul lui sa doarmă.
Cat timp suntem plecați mănâncă si doarme.
L-am luat si pe el in plecările noastre, dar plânge încontinuu.
Comentariu beton!26
Păi el n-are niciun chef să meargă cu voi, el vrea doar să NU PLECAȚI. 😀
Am fost si eu o data inocenta si am luat fata o saptamana la Brasov. M-a avut o problema cu casa noua unde am stat insa pe drumul de intoarcere am fost la un pas sa o sedam – se arunca pur si simplu pe peretii custii, a plans aproape tot drumul… Greu cu copiii blanosi
Suferă! Daca lipsesc o zi întreagă de acasă doarme și maninca iar când mă întorc e in picioarele mele că mai apoi sa se răzbune:merge la chiuveta din baie și face pipi in ea ! E modul lui de a mă pedepsi! Altfel suflet bun de scotish fold! :)))
Suferă. Al meu se bucură ca un cățel când ajung acasă, apoi mă ignoră intenționat o vreme, până îi trece supărarea. Prietena care vine la el când sunt plecată a și zis că după câteva zile nu mai e el, se vede că e supărat.
Și eu am grijă de pisoii prietenelor mele când sunt ele plecate și am observat că și ai lor suferă.
Motanul meu plânge după copil când e la tatăl lui, miaună prin casă apoi se culcă în patul lui.
Comentariu beton!35
da, și eu cred că suferă când pleacă persoanele de care sunt mai atașate. de câte ori plecau copiii de-acasă, pisicile mieunau și se agitau. se cuibăreau în bagajele lor și le urmăreau fiecare mișcare.
apoi deveneau apatice-n primele zile. parcă nici poftă de mâncare nu mai aveau.
e, când reveneau copiii, începeau „petrecerea”. mai întâi torceau ca motorașul. pe urmă, începea masajul. frate, dacă nu-i frământau cu lăbuțele, de zici că erau la salon. și-apoi se țineau după ei, câteva zile chiar și-n baie îi însoțeau.
motanul era și mai iubitor ca pisicuța. fix cum zici, până și la somn se punea-n pat cu ei, o zi-două.
vorbesc la trecut, pt că fie-mea s-a mutat și le-a luat cu ea. și, nu, n-au comportamentul ăsta cu noi, când mergem în vizită. se freacă de picioarele noastre de câteva ori și asta-i tot.
Comentariu beton!32
Si pisicuta mea sufera. De obicei o las la mama cand suntem plecati. Desi ii place acolo pentru ca are spatiu mai mare de alergat, cand revenim se ascunde de noi, ne intoarece spatele, se vede ca este suparata. Iar cand scoatem geamantanele se urca in ele si nu ne lasa sa le umem. Cand este singura acasa si revenim seara tarziu, miorlaie in continuu si se tine dupa noi. Parca are ceva de povestit.
Comentariu beton!28
Zic ca simt si ei ceva. Aveau ai mei un pisic care de fiecare cand ajungeau acasa, iesea in fata casei sa ii intampine. Auzea motorul, il recunostea si se ducea afara. Sau poate ii mirosea, habar nu am.
Comentariu beton!13
Aud motorul cu mult inainte de a-l auzi noi, al nostru e deja la poarta cand vine sotul cu masina!
Aaa, ce-mi place ca marcheaza masinile tuturor celor care vin in vizita!
Comentariu beton!21
Ceva, ceva, se intampla cu ele. Noi plecam cam in fiecare weekend si de fiecare data cand avem bagajele la usa, gata de plecare, a noastra pisica se ascunde in locul cel mai indepartat din casa, sub pat sau dupa o draperie. O urmarim pe camera ce face in lipsa noastra si nu face nimic altceva decat sa doarma cat e ziua de lunga. La intoarcerea acasa, ne miorlaie 5 minute, ne lasa sa o mangaiem si apoi se da in spectacol, alearga ca nebuna si ne tine calea.
Acum, din ce zice John, trag concluzia ca pe mine ma tolereaza iar pe sot il iubeste.
Comentariu beton!24
Nu esti nebun, al meu, de cate ori plec, refuza sa bea apa si cand era mai mic, de cate ori vedea troler, facea pipi in el, am schimbat vreo 4-5 trolere
Comentariu beton!26
S-ar putea doar sa vrea sa il marcheze, fiind un obiect pe care il vede mai rar.
Nu ati observat cu orice obiect nou adus in casa?
Eu am grija de motanul vecinei mele. Un motan de rasa norvegiana, deci un blanos si jumatate. Vecina e româncă. La inceput motanul ma asteapta pe trepte in hol. E foarte timid si nu indrazneste sa vina la mine. Dupa 2 revederi deja vine sfios sa il mangai. Cand nu il gasesc in casa, il caut prin gradina. Un simpatic. Si daca e veme buna e hoinar si abia ca da pe acasa. Dar in ultima zi cand ii spun ca ii vine mama si tot familionul acasa se uita la mine atent si mananca in liniste. Iar in momentul cand i se intorc oamenii acasa, 1 zi sau 2 nu iese din casa. Si se duce sa doarma cu baiatul mijlociu, fapt pe care il face cu predominatie cand oamenii se intorc din vacanta.
Daca pisicile nu plang, cu siguranta simt lipsa stapanilor. La fel si cainii. Stiu ele ce stiu, animalele astea 😻🐈⬛🐕🦮
Comentariu beton!29
Noi activam camera si o urmarim.
De cate ori aude liftul, se posteaza intr-un anumit loc de unde vede usa si asteapta.
La ora la care revenim de obicei acasa, la fel, sta si asteapta uitandu-se la usa.
N-are niciun chef de persoana care vine sa-i dea mancare si sa se mai joace putin cu ea.
Doarme mai mult si sta mai mult la fereastra de unde vede porumbeii.
Cand revenim, se tine dupa noi permanent, e mai iubitoare si daca iese unul dintre noi pe usa imediat ce am revenit, sta la usa si miorlaie dupa el.
Intotdeauna ii aducem ceva nou fata de ce avea, ceva sa-i placa. Acum i-am adus un rucsac cu „parbriz” si il adora efectiv, sta in el si ne urmareste. In timpul zilei, doarme in el – cred ca au ajutat si temperaturile mai scazute din casa, ca am inchis centrala, si-n rucsac se face mai cald.
Comentariu beton!22
Și motanul meu știe că urmează să lipsesc când vede bagajul și se postează lângă ușa de la intrare, lipit de ea. Uneori miaună a jale, ca și cum ar plange. Iar cand mă întorc face aproximativ aceleași chestii: miaună a reproș, se freacă de picioarele mele, mă urmărește peste tot, inclusiv la duș. Trebuie să las ușa deschisă de la baie, să mă vadă, altfel miaună de zici că i-a tăiat cineva lăbuțele și i-a dat si foc la coadă! Vrea să fie mângâiat și dragalit mult mai des și e tot timpul vigilent când mă vede că scot haine din dulap. Durează câteva zile până se liniștește și revine la rutinele lui obișnuite. Deci da, eu zic că suferă l.
Comentariu beton!25
Nu-s pisicar, nu știu. Probabil pisica suferă când pleacă stăpânul, dar în mod cert, după cum istoria a dovedit-o, în situația inversă, stăpânul suferă mult mai mult!
Comentariu beton!23
Eu am un motan scotish fold în casă si un Akita inu în curte, motanul cred că s-a născut obosit, doarme 22 de ore pe zi nu prea îl interesează dacă rămâne singur ( îl urmăresc pe camere) dacă știe că are mâncarea la locul ei pentru el e de ajuns. Câinele în schimb suferă dacă suntem plecați, îl apucă un fel de urlat, și ne ceartă pe limba lui când ne întoarcem acasă plus sărituri pe noi, apucat de mâini să il mângâiem.
Comentariu beton!20
Normal ca se supara. Ba chiar unele pisici isi mai si balacaresc stapanii la intoarcere, de numa’ numa’.
Am avut un pisic care de suparare se aseza cu fata la un perete.
Comentariu beton!26
Chiar ai dreptate, Mihai… Sufera din plin si se bucura nespus cand te reintorci, mai ales daca ai lipsit o perioada mai lunga de timp!
Cred că orice ființă care e profund ATAȘATĂ de altă ființă suferă atunci când sunt separate o perioada de timp !
Comentariu beton!22
Motanul meu, mereu cand plecam, chiar si pt 2-3 zile de acasa, face pipi fix langa litiera, desi mereu ii lasam curat inainte sa plecam. Cred ca asa se razbuna el pt ca plecam.
Comentariu beton!11
Pisici și câștigi!
Bestia motaneasca neagra din dotare este disperata si de faptul ca plec dimineata la munca, in momentul in care ma vede imbracat si ca sting lumini, chestii si ma pregatesc se duce fix la usa de la iesire si se tavaleste pe covorul de acolo cu rotile in sus in timp ce se uita asa pe furis la mine, doar doar il bag in seama.
Seara cand revin, miorlaiala la maxim, primul lucru se tavaleste pe covorul din living, tot cu rotile in sus, la scarpinat, alternand cu alergat la bolul de mancare.
Iar daca lipsesc mai multe zile (ca raman la doamna mea, ca plec in week-end, etc), la intoarcere pe langa ritualul cu rotile in sus, miorlaie disperat 2-3 ore, e lipit dupa mine oriunde ma duc si daca ma asez e hop pe burta mea…
Deci sunt cam de acord cu tine. Doamna mea zice insa ca-s dus si ca am invatat eu prost motanul. 🙂
Comentariu beton!19
Am avut un motan tare frumos acum mai mulți ani. Când plecam în weekend, îl lăsam singur acasă iar la întoarcere, când deschideam ușa el ne aștepta în fața ușii, se ducea în bucătărie și făcea un pipi sub masă, apoi se uita la noi, făcea un miau scurt ca să știm că e supărat, apoi totul reintra în normal. Asta de fiecare dată.
Comentariu beton!20
Si motanelul meu de 15 ani reactioneaza ca si cei despre care s a mai povestit pe aici. Clar vede trolerele, stie ca plecam. Sta suparat. Apoi in perioada in care ne asteapta e ok, din spusele doamnei care vine zilnic cel putin de doua ori la el si de multe ori isi face de lucru ca sa stea mai mult cu el. Mananca si… asteapta. Mi se pare clar ca sufera de dor dar cred ca a inteles ca revenim, a capatat incredere, pe care a capatat o intr o perioada in care a fost bolnav (e o poveste lunga cu happy end). Stie ca lucrurile au un parcurs, mai lung sau mai scurt. Uneori observam ca in ziua in care revenim vomita. Doamna care sta cu el a zis ca nu o sa l mai anunte ca venim, ca ea crede ca are emotii daca afla ca venim si de aia face asa. Zice ca nu i a mai spus ultima oara ca “azi vin parintii tai” si n a mai vomitat☺️ Nu prea credeam eu dar… o fi citit ea ceva pe undeva. Oricum la revenirea noastra e topit in bratele noastre cateva zile, toarce si de la cat toarce nu mai are glas sa miaune (la propriu). Deci… ei stiu❤️
Comentariu beton!12
Si motanul nostru se supara si se streseaza cand vede ca ne pregatim de plecare. Odata aduse valizele in casa, i se schimba comportamentul, devine foarte agitat dar si trist. Din cauza asta eu fac bagajele doar noaptea, pe ascuns 🙂 El isi petrece noptile de obicei in gradina.
La intoarcere nu stie exact ce sa ne arate mai intai, indignare pentru ca am indraznit sa-l lasam iar singur sau toata dragostea din lume de fericire ca suntem iar langa el.
Iubirea unei pisici pentru „oamenii” ei este atat de speciala ❤️
In concluzie: nu ti se pare, Vasile chiar sufera cand ramane singur.
Comentariu beton!15
Vasile e băiatul lui tata și cel mai alintat motan. Am și eu și motan și pisica, și motanul e mai alintat și mai mămos, ma iubeste excesiv câteva zile după ce ma întorc de undeva, nu mai scap de el și de iubirea lui, mai ales cu koorul pe la nasul meu 😄. Ea e de viță nobila și sânge regal si asteapta sa ma duc eu la ea sa îmi cer iertare și sa o impac (sunt frati culeși din aceeași curte de la țară). În schimb, când plec, e atâta bucurie pe capul lor, țopăie si alearga printre bagaje de nu mai reușesc sa le adun. Tre sa pun un tricou în valiza, sa scot o pisica, pun o gentuță, alung un motan… și tot asa 🤣
Comentariu beton!17
Normal ca se supara, si e normal ca o perioada sa se comporte diferit. Animalele nu stiu, cand plecam, pentru cat timp plecam. Si poate s-a resemnat cu ideea ca nu mai esti si apoi vii si trebuie sa se obisnuiasca din nou, sa se adapteze.
Ale mele sunt diferite. Una e gen… ai venit acasa? ok, si eu acum ce mananc? Apoi sta cat mai aproape de mine tot restul zilei (ea e mai independenta de fel) si cealalta, mai lipicioasa, dupa un concert de pomina, doarme lipita de mine cateva zile.
Motanul nostru, metis de scottish cu british, stie cand plecam doar pentru cateva ore si cand plecam pentru mai mult timp. Probabil ca isi da seama ca ne facem bagajele, fie ca este troler, fie ca sunt gentile moto. Prietena si vecina noastra care se ocupa de el cand plecam ne trimite poze cu el stand sub masuta de cafea sau sub scaunelul de picioare, locuri in care nu sta NICIODATA daca suntem acasa sau daca plecam la serviciu. Cand ne intoarcem, la inceput se uita urat la noi, ca si cum nici nu stie cine suntem. Apoi, 2-3 zile ma sufoca cu dragostea, mai ales noaptea cand vine de 3-4 ori in pat, miauna sa ma trezesc, cere mangaieri si toarce.
Comentariu beton!12
Mie mi-a zis cineva că pisica nu se stresează când pleci de acasă pentru că ea consideră că ai plecat la vânătoare. Deci, e normal să mai lipsești.
Totuși, confirm și eu ”vorbăria” exagerată la întoarcerea după lipse mai lungi. În rest, am vaga impresie că e mulțumită de liniștea obținută când rămâne singură – o vedem pe camere, se plimbă relaxată prin casă, doarme de rupe prin toate camerele, iese în curte la soare sau la lună. N-aveți idee ce agitată era în pandemie când s-a pomenit cu noi pe cap toată ziulica. Îi citeam exasperarea în ochi. Dar așa e a noastră, mai sociopată.
Comentariu beton!18
Da, da, chiar sufera. Pisica noastra din casa, Flufi, se comporta la fel cat timp suntem plecati. Locul ei de unde ne asteapta, este pe scaunul de la calculator, unde sta de obicei sotul meu. De unde si supravegheaza usa de la intrare. Coboara doar ca sa manance si sa-si faca nevoile. Este o blanoasa, si este pieptanata in fiecare dimineata de catre sotul meu. Este deja un ritual de la care nu se abate. Locul ei, unde are mancarea, cosul de dormit si litierea, este in baie. Asa ca dimineata, cum se da sotul meu jos din pat si intra in baie, se tranteste pe covor si parca ii zice: hai presteaza!
Doamne fereste sa nu o perii, nu se mai opreste din mieunat.
Si desi ramane cineva cu ea acasa cat suntem plecati, nu accepta sa fie pieptanata de altcineva. Asa ca atunci cand ne intoarcem, gasim o paturica de blana pe scaunul de la calculator. De parca acesta este modul ei de a ne pedepsi. In rest, stie exact cand ne intoarcem acasa in fiecare zi si ne asteapta in capul scarii. Pe sotul meu il adora, pe mine cred ca ma iubeste putin. Seara sta langa mine pana adorm, apoi se se aseaza la somn langa sotul meu.
Este normal comportamentul, noi suntem familia ei, sotul meu crede ca ea se crede om, nu pisica :). Anul acesta a facut 14 ani de cand este la noi.
De altfel si nepotelul meu cand era bebelus, o pedepsea pe maica-sa, dupa cateva zile de stat cu mine. Mai plecau si ei cateva zile doar amandoi, si cand se intorceau, se stia, o intampina cu un tantrum de zile mari 🙂
Afara, in curte, avem 11 pisici adulte si 3 pisoi de 4 saptamani, facuti cadou de o pisica din vecini. Si anul trecut ne-a facut 3 pisoi.
In primavara, cand am castrat venitii de anul trecut, i-am zis sotului meu sa castram si pisica din vecini, dar a refuzat, nefiind pisica noastra.
Cred ca am mai zis pe aici, suntem orfelinat de pisici, in fiecare an ne trezim cu cate un pisoi in curte. Dar anul trecut ne-am trezit cu 5: 2 pui veniti de nicaieri, si 3 nascuti in foisor, de pisica pomenita mai sus. Unul dintre cei 2 pui, cand a venit, s-a refugiat la gaini, si incerca sa manance grau. Am vrut sa-l luam de acolo, dar il protejau gainile, asa ca pana s-a imprietenit cu noi, dormea intre gaini. Cam o luna si jumatate a durat pana a prins incredere si a venit sa manance cu celelalte pisici. Acum este innebunit dupa sotul meu, si nelipsit din bratele lui cand se aseaza pe balansoar.
Comentariu beton!21
Eu sunt convinsă că suferă! Și tot am pisici de niște zeci de ani. Suferă, la fel cum fac și boli ca oamenii: diabet, blocaj renal, cancer.
Jamie al nostru a slabit jumatate de kg. cand am fost plecati in vacanta(9 zile).L-am gasit bolnav, a facut o chestie la ficat.Ne-a zis doctorita ca a intrat in depresie.Venea cineva zilnic la el, mancare, apa….tot ce trebuie.El tanjea dupa noi.
Noi avem 3 motani. Plecăm zilnic de acasă la birou dar la ora stabilită pentru ajuns acasă apar în geamul casei și ne așteaptă. Cred că recunosc sunetul mașinii sau a motocicletei.
Dacă plecăm pentru vacanțe și începem să împachetăm genți și valize se schimbă calimera: stau în valize, ne urmăresc prin casă, sunt melancolici…
La întoarcere, în prima noapte dorm pe noi și se lasă cu mieunături lungi, cer alintați și ținuți în brațe.
O, daaaa! Sunt sigura ca sufera si se cred abandonate. Muffin a mea, care de felul ei este fooooaaaaarte cuminte, blanda si iubitoare, atunci cand ajung acasa, devine brusc vocala (probabil ma cearta😁) si e efectiv in picioarele mele. Nu ma lasa o clipa. Daca ma asez pe canapea e gramada pe mine, ma pupa, toarce si se ghemuieste in sufletul meu. In astfel de momente e MUSAI sa stau cu ea, pt ca altfel se supara si nu ma mai baga in seama🤦♀️
Dar ii fac pe plac, pt ca e atat de iubitoare incat nu-i poti rezista❤️
Ai dreptate, așa face și al meu de ani de zile. Acum măcar stă cu minunea cealaltă, nu mai e chiar singur. Dar eu nu plec așa des și mult 🙂 Dar de când e pisi meu în viața mea, de peste 7 ani, eu nu mai plec liniștită, din cauza bolii lui.
Plus ca mi-e mereu dor de ei 💕
Nu ești nebun, suferă!
Când l-am dus pe băiatul nostru la facultate si ne-am intors doar noi, fara el, Poohkie l-a cautat și a plans trei zile la usa de la intrare. Când a venit înapoi, la prima vacanță, nu s-a mai dezlipit de el iar reacția care a avut-o când a intrat pe ușa a fost de uimire și apoi bucurie.
Dupa ultima plecare de acasă, la primul telefon, pus pe speaker, l-a cautat disperat prin casă să vadă de unde vorbește (deși până acum nu a avut reacții evidente la vocea auzită prin telefon).
Cara, pisica cea mică, adoptată după ce a plecat băiatul la facultate, îl ignoră complet. Însă nu se da jos de pe sau din trolere de când le scoatem până plecăm.
Jerry, motanul, adoptat de cand avea doua lunite, se supara cand plecam de acasa 2-3 zile. Venea la usa, miorlaia lung ca si cum „Nu mai veneati odata!” si apoi ne intorcea spatele. Toata atitudinea lui ne spunea ca e suparat. Ne lasa sa il luam in brate maaxim 30 de secunde dupa care ne impingea cu labutele. De cand e si Mica, pisicuta salvata de la motorul unei masini, in viata noastra, ea se tavaleste de bucurie cand vin acasa, chiar si de la piata, iar motanul se intinde pe papucii de casa pentru alint. Insa el sufera cel mai mult cand plec de acasa. A fost filmat cand plangea la usa atunci cand plecam cu trolerul. Iar atitudinea lui se schimba vizibil cand scot trolerul sa fac bagajul. Este foarte expresiv si il vezi ca se intristeaza. Si da, se baga in troler cand fac bagajul si greu il scot de acolo. Si are zile cand vede ca ma incalt sa plec la birou, cand se pune in fata usii de la intrare…
P.S. Este fratele lui Vasile, dar fara coada stufoasa Heart
Absolut suferă. De exemplu, în triunghiul amoros soție – motan – subsemnatul, soția e tratată ca o altă pisică, cu ea se joacă, doarme, zgârie, mușcă, iar eu sunt ăla mare și negru care e responsabil de mâncărică, periat și curățat litiera.
Când plec la ceva client câteva zile, să vezi tragedie. O zi pauză la mâncare, nu vrea plimbare, e cu curul în sus. Apoi când ajung acasă, unde mă pun, hop și el în brațe, pornește motoarele și obligatoriu să fiu cu piaptănul pregătit pentru alintat.
Nu știu dacă @Vasilescu tolerează linkuri de imgur, dar încercăm:
https://imgur.com/a/pyT0h9b
Btw Vasilescule, cam rar postează Suzana și Vasile. Io zic că fac reach bun, mai bagă 😛
Si eu cred ca ne simt lipsa cand suntem plecati. 18 ani am avut o minunatie de pisica care mica fiind se urca pe bagaje, cand plecam undeva. Nu cumva sa o uitam! Aoi a ramas mereu acasa cu cate cineva venind sa ii dea de mancare. Nu reusea sa o vada nimeni, doar mancarea disparea. La intoarcere, o zi -doua, mi se plimba ostentativ pe birou dar nu se uita la mine si nici nu ma lasa sa o mangai.
Cele din curte, desi nu sunt atasate suficient sa le stea la mangaieri, mereu alerga in intampinare cand ma intorc, daca sunt plecata cateva zile si apoi macar 2-3 zile am parte de atentia lor- imi urmaresc fiecare miscare prin curte, vin dupa mine pas cu pas.
Suferă clar,l-am observat pe al meu îndeaproape,când îmi fac rucsacul, știe săracul că iau calea pribegiei.Dar îi și explic în cuvinte,pe moldovenește (că amândoi suntem din Bucovina),că plec și că vin înapoi (cred că asta e problema lor, au impresia că nu mai venim înapoi),că murim.Primeam poze în vacanță fiind,de la persoană care stătea cu el, era resemnat și trist ,de îmi venea să mă urc în primul avion spre casă.Iar apoi, când ajungeam acasă ,începea concertul, cearta că am plecat și l-am lăsat, e povestaș mare…:-}
Pisicile „preiau” „energiile negative”. De curățat bine ciacrele nu știu dacă se pricep.
Treaba este că mâța mea mai sensibilă a rămas literalmente fără păr pe burtă într-o perioadă proastă pentru noi, adulții casei. Cealaltă nu a pățit același lucru. Modele diferite de pisici, departe de a fi nobile.
Deci, da, își schimbă comportamentul când observă schimbări în mediul imediat. Inclusiv o mobilă mutată le atrage atenția, eventual le stresează. Pe unele.
Bună ziua, da asa este! Si pisicul nostru procedeaza la fel!😪
Nu mai am pisica, dar cand am avut, era suficient sa intarzii o ora fata de ora obisnuita la care veneam acasa ca iesea cu belea. Orice foaie libera era transformata rapid in confetii (gen facturi ramase pe masa, bilete printate, notite pe A4), chestie care nu e o problema majora in ziua de azi, dar prin anii 90 era si sunt 100% convinsa ca pisica stia exact ce face. A fost destul de greu sa ii explic doamnei de la gaz ca am intarziat jumatate de ora la o bere si pisica mi-a facut factura taitei drept pedeapsa, asa ca mai am doar jumatate de pagina usor mestecata. Nu am avut curaj sa plec de acasa cateva zile fara ea.
Eu cred că e doar din pricina faptului că se plictisesc teribil singure in apartament și li se schimba rutina cu care ele sunt obișnuite. Și eu am și am tot avut pisici, dar, fiindcă stau la casa și ele au acces în exterior, nu s-au resimțit atât de mult în lipsa noastră de acasă, rutina lor rămânand aceeași, pentru că o „sluga” a rămas în aceeași curte. La întoarcere, câteodată își manifestau bucuria, altădată nu te învredniceau cu nicio reacție.
Eu am 8, în casă, 4 băieţi+4 fete pisici. Cam o dată pe lună plec de acasă, cel puţin pentru o zi, mai ales la concerte. Nu mi s-au plâns. Cu Blondie, căţeluşa, e mai greu, că ea trebuie plimbată pe afară pentru nevoile fizice, aşa că dacă plec pe durată mai mare o duc la pension!
Noi avem doi motani. Un british cu un comportament pe masura, de sange albastru, si un european salvat din strada,cand avea 2-3 luni, dupa ce a fost lovit de masini. Dupa ce scoatem trolerele, primul lor impuls este sa se culce in ele. Ulterior, Smiley( british) se ascunde de teama sa nu le pregatim si lor gentile de transport.😊 Daca sesizeaza ca la o ora dupa ce incepem impachetarea, gentile lor nu sunt prezente, este din nou curajos si vrea cu orice pret sa doarma in hainele noastre din trolere. Blanco(europeanul) nu se sperie decat daca aude cusca lui, el avand un defect de vedere in urma accidentului. Nu isi doreste altceva decat sa fie prezent tot timpul in care ne facem bagajele.
La intoarcere Blanco este cel vocal, ne povesteste tot ce s-a intamplat cat am lipsit. 😉 Smiley, ca un motan cu sange regal, ne intampina intr-un tarziu, somnoros, incet incet curios de noile mirosuri de pe geamantane. Ne tot cheama spre bolul lui de mancare.
Cateva zile ne urmaresc amandoi prin casa, probabil de teama sa nu plecam iar.
Am 2 motani. Unul, de 7 ani acceptă plecările mele (am plecat în delegații săptămânale ani la rând) așa că o plecare de 1-maxim 2 săptămâni în vacanță nu conta prea mult. Întotdeauna îl lăsam cu o doamnă care se muta la mine acasă pe perioada absenței mele. Ea venea oricum de cel puțin de 2 ori pe lună să mă ajute la curățenie, deci o consideră de a casei. Motanul nr.2 a apărut în perioada pandemiei când lucram doar de acasă. Anul trecut când am plecat 1 săptămână în vacanță totul a fost ok. Pet sitter/doamna la curățenie a venit, au fost ok, mâncat, băut, jucat ca de obicei. Dar la următoarea vizită pt curățenie, Simba, motanul nr.2 s-a pisat prompt pe lucrurile ei. Adică, ptiu iar a venit asta și pleacă mami meu😁
Asta mică pe care o am acum se tolănește în fața ușii și parcă mă întreabă : Iar pleci, da unde pleci în fiecare zi? Este foarte atentă dacă îmi leg șireturile corect.
Chiar sunt curios când o fi să plecăm în concediu ce o să zică:)
Ca si cat sitter pot sa confirm. Si pe langa suparare si mieunat, unele dintre ele se si razbuna cu cate o surpriza maro pe covor. Sigur, eu le inteleg necazurile si fac tot posibilul sa le ofer cat mai multa iubire cat timp sunt in vizita.
Cat sitter? Este firmă care se ocupă cu așa ceva sau este pe persoană fizică. Întreb pentru că nu am mai auzit de așa ceva și sunt curios.
Am trei motani, doi frățiori de 7 ani, si un alt motanel de 10 ani.
Au același comportament mediat cum vad trolerele trase pt a le pregăti de vacanță.
Deja ei știu ce urmează.
Am pus camera de luat vederi în casă, și asa ii urmărim cum își petrec zilele când noi suntem departe de ei. În plus, le și vorbim prin acea cameră de luat vederi.
Pe timpul plecării noastre, ne asiguram ca avem persoana potrivita care în fiecare zi vine în vizită la noi acasă și le asigura motanilor hrană, apa proaspătă și curățarea literelor.
Pisoiul mare, cel de 10 ani, în primii ani când rămânea singura acasă, plângea de mama focului de dorul nostru, dar cel mai mult de al fiicei mele.
Vecinii au fost cei care l-au auzit plângând atat la ușă, cat si de la fereastra lăsată deschisa (exista plasa la geam fixata in șuruburi 😂).
Și daaaa, sunt convinsă ca toate pisicutele suferă cât timp noi suntem plecați în vacanțe.
Cine nu crede, sa încerce măcar sa fie mai buni observatori, intuitivi și mai empatici.
Pisicile sunt animale foarte inteligente, de multe ori mai inteligente decât câinii. Deasemenea sunt animale sociale. Pisicile asimilează familia alături de care locuiesc cu haita lor. Când haita le părăsește ele se simt lipsite de apărare, lucru care le provoacă o mare neliniște care cu timpul se transformă în anxietate iar dacă despărțirea de familie durează mai mult de patru zile se poate ajunge chiar la depresie și la boli asociate acesteia ( boli de inimă, de rinichi și chiar boli ale sistemului nervos) asta dacă în acest răstimp nu trece nimeni pe la ele, cu care sa relaționeze. Un important factor de stres este și plictiseala.
In ultimii 20 de ani am petrecut o singură lună fără pisică, o lună teribilă, de suferință cumplită, după plecarea primei mari iubiri cu blăniță de catifea. Atât a durat, o lună, până s a prins actuala ca acolo suferă cineva și ca doar ea s ar pricepe la alinat suferința. Și m a adoptat 🙂 Și ce bine a făcut! Și prima, și actuala au prezentat aceleași simptome la un posibil (in căpșoarele lor) abandon: și au smuls blănița de pe copănele :(((
Actuala e acum intr o pensiune, n am avut cu cine s o las acasă, deși mi ar fi plăcut. Pare ok acolo, chiar dacă a fost profund nemulțumită când s a văzut intr un loc nou, vecină de palier cu Obi Wan și Merlin. A consolat o doar faptul ca are grădinița ei privată. Sper să nu mă ocărască prea mult când ne vom aduna iar laolaltă.
Și da, dincolo de rutina lor perturbată, pisicile suferă. Cred că ele cam pricep că fac parte din familie și cred că orice eveniment le afectează.
Și da, s or pricepe ele la suferință, dar știu și cu fericirea 🙂
Clar suferă. Singura problema este ca nu stiu sa o arate mai distinct. Doar cel care tine la pisica lui poate diatinge nuanțele, daca e atent. Asa cum ai povestit tu, micile gesturi pe care le comite ii arata adevarata suferință. Clar nu e legat ombilical de tine, poate ca te uita rapid dar ii lipsește. Rutina zilnică ii lipseste. Daca ceva din mecanismul acestei rutine lipsește nu se simte ok. Eu am doua pisici si știu despre ce e vorba.
Din motive necunoscute (mint: foarte cunoscute, eu sunt suflatorul-sun-coada sef la noi in familie), ambii diavoli -caine si pisica – ma prefera cand e vorba de confortul lor emotional si scarpinatul generos in coarne.
Cand am plecat in delegatie dupa pandemie a fost jale. Am ajuns acasa, pisica m-a mieunat non stop la cap timp de 3 zile. Cainele a crezut ca am murit si am inviat, se uita la mine si nu intelegea cine sunt si cum am reaparut.
Mare tragedie a fost si cand am reinceput sa merg la birou, 2 zile/saptamana. Au fost picati din stele efectiv.
Acum s-au mai obisnuit cu ideea dar tot e jale generalizata cand vad geamantanul si doar pe mine in tinuta de calatorie
Cu siguranță suferă, e verificata treaba în timp. Când motanul meu era mic, în primul an de viata, a rămas o săptămână cu vecina, dar fraier și jucăuș fiind a trecut cumva bine. Apoi s.a schimbat situația, cam o data pe an nu ma vedea mai mult de 5 zile și era jale, la întoarcere miorlaia îndelung, cu reproș, pe alocuri suspina, îmi rupea inima. Am fost și foarte legata de el, din start, ne iubeam reciproc imens. Acum el nu mai e, am o pisicuta luata adult de pe strada dar și ea s.a prins repede ce înseamnă bagajul în pregătire, devine apatica înainte și se înviorează când revin acasă. Tot cu minunata mea vecina își petrece zilele acelea, deci măcar am liniștea ca e în siguranță și îmi mai aude vocea la telefon, în caz ca ma recunoaște când sun… eu cred ca da. Am uitat sa spun ca motanul meu, când îl lasă vecina pe palier, se ducea lângă ușa liftului și se uita un timp lung, atent dacă nu cumva e mami cea care urca… apoi se resemna. Îmi rupea sufletul vecina când îmi povestea, avea el mai multe duioșii pe care le făcea… mi.a rupt sufletul când l.am pierdut, subit și rapid, anul trecut. Îl mai chema și Bond… și chiar ~bond~ a fost între noi.
Am avut de-a lungul timpului vreo 20 de pisici, 1 până la 3 simultan, pot să spun că sunt pisici și pisici. Unele erau prea puțin afectate, majoritatea, însă am avut și supărate. Mai mult sau mai puțin. În general am observat că cele ce stau exclusiv în casă sunt mai afectate. Am avut una care de când băgam mașina în curte apărea la geam și începea scandalul care ținea 1-2 ore și apoi se mai scula și noaptea și se certa. Întotdeauna a venit cineva la 1-2 zile să-i schimbe litiera și apa și să o hrănească. Am avut și unele care-și exprimau doar bucuria de a ne vede. Au și ele diferite comportamente ca orice persoană😀
Da,sufera,nici vorba de îndoiala!
Daca ar fi o gasca,sau macar doua,…suferinta ar fi muult diminuata,daca ar avea un partener de joaca sau cel putin un ansamblu si jucarii .
Este foarte adevarat, pisicile sufera in lipsa „familiei” lor.
Nucă, motanul nostru face tot ceea ce ai precizat si, in plus, ne gheraieste cu mai mult entuziasm decat atunci cand stam acasa. Au alt mod de a-și manifesta sentimentele, dar indiscutabil exista atasament față de noi.
Nu știu de pisici ,eu va spun ce face câinele meu ,un ciobănesc german .Se postează la poartă și stă acolo până venim noi ,nici nu mănâncă .
Daaaa…. Suferă sau se simt jignite, dar un lucru e sigur: nu le cade bine. Al meu motan se răzbună. Inainte de o plecare mi-a udat bine trolerul in care puneam hainele. De atunci am învățat să nu il mai las deschis. 🤦🏻♀️ Apoi, la întoarcere, cand ne simte ca venim pe casa scării, ne mai face câte o asemenea bucurie fix in mijlocul patului nostru. Așa, de „Bun venit!”. Iarăși, am învățat ca inainte de plecare sa punem păturici absorbante sub așternuturi. In rest, e un motan exemplar.
Nu știu dacă se supăra, ale noastre rămân cu bunicii dacă noi plecăm. Dar când suntem acasă vor să fie permanent în preajma noastră.
A mea e suparata si atunci cand ma uit pe telefon, cred ca l ar sparge daca ar putea! ❤️
Eu sunt pro. Așa face și motanul meu când pregătesc trolerele
pare asa ca daca vrei iti schimba niste marci :))
A incercat cineva sa ia pisica in vacanta? Ma gandeam sa o microcipez, sa-i fac pasaport si sa incerc anul asta. Stiu ca nu sunt foarte fericite cand schimba mediul, dar a mea sufera atat de mult cand e lasata singura acasa, incat ma gandesc ca ar fi mai mic stresul de a merge intr-un loc nou decat cel de a ramana fara noi 1-2 saptamani.
Da, noi locuim momentan in Austria și le luam mereu cu noi in concediu in România, sunt stresate când e de plecare dar acolo se comporta cum se comporta și acasă, și preferam sa le luam pentru ca dacă plecam in concediu in alta parte, deși cineva vine la ele sa le hrănească etc, le gasim mereu stresate și speriate! Eu zic ca e și pe încercate, la noi funcționează bine așa
Al meu ma pupa pe buze,ma linge,scoate limbuta ca la sarut.
Sufera.Facem sex,amândoi,ma ține cu dinții de mânecă de la pijama si da cu labutele din spate de mânecă,scoate putulica afara.
Pe motanul meu il invatasem cu un ritual. In seara de dinaintea plecarii ii pregateam inca o litiera sau o umpleam maxim pe cea existenta. Ii puneam vase suplimentare cu apa si mancare pentru vreo 2 saptamani, desi noi plecam max 5 zile de ex. Si ii povesteam ca il iubim si plecam x zile si apoi ne intoarcem la el. Povesti de pisicari nebuni, nu dati cu pietre. Devenea un pic retras inainte sa plecam. Si venea cineva de cateva ori sa i schimbe apa, sa i faca loc in litiere, sa i dea pliculet, sa l bage in seama. Iar la intoarcere, clar 2..3 zile era zburlit si mieuna noaptea aproape non stop si se fatzaia ba la mangaiat, ba pleca prin casa. Din pacate mosulica nu mai e cu noi si ma tot intreb daca e chin pt pisic sa stea singur sau pot sa caut alt prieten blanos.
Daa ele suferă și le e dor, sunt obișnuite cu rutina și prezența ta! 🥹😻
Da,pisicile sufera.eu am fost plecata 14 zile ,venea acasa o prietena sa,I des sa mănânce si sa se joace cu el.era si catelusa mea acasa cu care este prieten foarte bun.cand am revenit de,abia dupa doua săptămâni a reinceput joaca.a suferit mult.
Medicul pisicii mele,când a auzit că o duc la un lăcaș de animăluțe, de altfel foarte curat și civilizat, mi-a spus că el lasă pisicul in casa cu mai multă mâncare și apă.Eu nu sunt de acord cu acest model
Voi cei care aveti animăluțe ,ce părere aveți ?
Probabil cele de apartament suferă mai mult. Ale noastre nu dau mari semne de suferință, dar de multe ori sunt afară când plecăm noi. Găsesc un vecin binevoitor care să le răsfețe puțin, iar când le e foame, miaună suficient de tare, cât să știe vecina că trebuie să vină să le deschidă ușa. La întoarcere e bucurie mare. Sunt amândouă în pat cu noi și torc non stop.
Eu am la curte un motan de vreo 8 ani, care are libertate, pleacă, vine, maninca, facă exact ce-si dorește, însă cu iubirea…e îndrăgostit RĂU de mine,dar SI EU DE EL ! În fiecare dimineață la 7.30-8 …întra în dormitor și se lungeste direct pe pieptul meu, cu capul sub bărbia mea , trebuie sa ne mingîiem și sa ne iubim, pina cind adoarme ,cca 1ora. După care…singur se trezește și cu mult bun-simț…pleacă la masa și…afara !
Seara vine și ne jucam, ne pupicim apoi pleacă. Nu doarme în casa, nici nevoile! Cind plec de acasă și nu sunt prezenta în momentul apariției mele ma cearta și apoi ne împăcat și ne pupacim !
În schimb fiul meu are o pisicuțe dec2 ani, a castrat-o, iar cind el pleacă la munca și uneori durează toată ziua, pisicuțe sta închisă în apartament iar cind el apare…nu se mai desprinde de el, însă pina la venirea lui…e somnolenta, plictisita. Nu a scos-o afara ca tremura, și se sperie ! Dacă o lasă pe scara risca sa o piardă! La mine la curte nu o aduce tot la fel ca u știe cum se poate comporta ! Joaca ei e bazata pe mușcături, zgârieturi și agresivitate, deși se vede ca e din iubire ! Ce modalitate putem folosi ca să o îmblânzit? Va rog sa ne îndrumați acei cunoscători, ca ne este mila de ea ! Cred ca dc o las libera la curte …o poate calcă o mașină pe strada, ca nu știe sa se ferească!
Pisicile că și noi cu diferite caractere și personalități!
Șefa casei”Cici este pisica mea,cam de 3 ori pe an lipsesc de acasă între 7 și 10 zile.Va spun sincer iarna am găsit o in stare depresiva,pentru că nu a avut liber să iasă afară.M a mieunat și certat cel puțin 24 de ore.Situatia puțin mai ușoară în primăvara când poate ieși pe acoperișul blocului unde locuim.M a mieunat cam 2 ore.
In concluzie pisicile suferă de lipsa „subalternilor.”Este f atașată de mine,as putea spune că mă iubește in felul ei pisicesc.
Concluzia finala este că suferă în lipsa noastră.Ai dreptate !!!
Pe blanosul meu îl las la “hotelul pt pisicuțe”🤭 și când mă întorc din vacanță știu ca urmează o ceartă zdravănă în mașină ( cred ca mă înjură rău de tot)! Ajunși acasă începe din nou cearta iar starea “ cu morcovul” ține pentru o săptămână !🤷🏻♀️
Sufera, dupa 24 de ore deja e tristete! Al meu, insa, e si empatic in momentul in care eu sunt lasata singura acasa: e mereu in jurul/bratele/patul meu, doarme cu mine, ma mangaie, desi incerc sa-i transmit ca mie mi-e chiar bine asa…. Probabil ca eu spun una dar transmit alta. Si el stie (motanelul).
Eu cred ca depinde si de pisica.
La a mea limita de siportabilitate e de 5 zile, dupa care nu mai mananca, nu mai bea si in prima zi cand vin acasa sta cu ochii pe mine ca pe butelie, doarme la picioarele mele si ma linge de cate ori are ocazia.
Dar … am starnit un val de rasete in familie cand l-am rugat pe tata, aka ingrijitorul de concediu al patrupedelor, sa facem video call 😀 – pisica a inceput sa linga telefonul, s-a asezat pe el, a tors putin si apoi a mers linistita sa manance. Poate va mai ajuta si pe altii aceasta abordare. Functioneaza si la caine, ca si acolo la plecarile mai lungi apare melancolia.
La o vecina i-am instalat o Alexa cu ecran ca sa poata face asta, si la ea video call-ul ajuta cand e plecata sa stea pisica linistita cu nervii capului ca nu e parasita si ca stapana e ok.