Știți că se spune că, dacă-ți pierzi un simț, ți se dezvoltă celelalte simțuri care-ți mai rămân și capeți noi abilități?

Ei, fix așa am pățit și eu, doar că, fără să pierd niciun simț, mă rog, poate câte ceva s-a pierdut pe la bun-simț, da’ nu știu dacă ăsta poate fi considerat simț. Nfine…

Prieteni, am căpătat abilitatea de a identifica în trafic un Renault Austral încă dinainte să-l pot vedea cu ochiul liber.

Cred că cumva mi se transmite energetic, că odată simt o vibrație cu bătaie în ciacra stângă: „vezi că se apropie un Austral”. Nu trec câteva secunde și-apare. Funcționează ca uns de fiecare dată, vă zic.

Ca să nu vă mai spun că pe traseul meu de alergat există două Australuri, unul alb și unul negru, care sunt parcate mereu cam în aceeași zonă.

De fiecare dată când mă apropii de ele, întorc capul în altă parte ca să nu cumva să le văd și să mă roadă invidia ca o gheară în gât.

Și toate astea le-am căpătat în nici patru luni de când aștept să-mi vină mașina. Cred că dacă mai durează o lună, o să simt Australurile încă din vamă, de la Nădlac.

P.S. Ăsta din poză nu e al meu, sper că v-ați dat seama, e cel cu care am fost astă vară la Paris.