Trebuie să las povestea asta și pe blog, pentru că este mult prea tare. Fiți atenți aici.
Suntem la aeroport, așteptăm să ne îmbarcăm, mai avem câteva persoane în față.
Deodată, tipa care controlează boarding pass-urile și pașapoartele pleacă de la pupitrul ăla al ei și începe să meargă de-a lungul cozii strigând „mister Vazilescu, mister Vazilescu”.
După ce mi-am dat seama că despre mine e vorba, am ridicat timid mâna. Mai ales că tonul doamnei nu era foarte blând și dulce. S-a uitat crunt la mine:
– You?
– Yes, me.
– Come with me!, și-mi face un semn ferm s-o urmez.
Când am văzut că ne ducem spre doi tipi cât ușa pe ale căror uniforme scria „security”, a început să mă ia ușor panica. Da, știu, dacă te știi nevinovat n-ai de ce să intri în panică.
Treabă care este foarte valabilă până ajungi în fața unui cetățean polițist cât malul care te întreabă:
– Are you mister Vazilescu?
– Îhî, am îngăimat pierdut.
– This is yours?
Prieteni, și-n momentul ăla a scos de undeva de sub pupitru laptopul meu. Laptop pe care îl uitasem, ca o floricică, la controlul corporal.
Efectiv mi-a picat fața pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee că l-am lăsat acolo. E prima oară când pățesc asta, deși am niște sute de zboruri în care am avut laptop după mine.
Cred că s-au prins și ei cât eram de șocat, c-au început să râdă și m-au lăsat mai moale. M-au pus să bag parola și aia a fost.
Am scris toată povestea doar ca să le mulțumesc polițiștilor de la Aeroportul din Catania. Dacă nu făceau efortul să deschidă laptopul și să caute la toate zborurile un pasager ťembeI cu numele „Vazilescu”, mâine dimineață trebuia să-mi cumpăr laptop.
Și nici măcar nu era asta cea mai mare problemă, ci toate datele și informațiile pe care le pierdeam pentru totdeauna, probabil. Mă ia panica doar când mă gândesc.
Pălăria mea se află în colbul de la picioarele polițiștilor din aeroportul din Catania.
Lasa – ma sa mai rad o data. Si de tine si de barbat-miu care l-a uitat in Slovacia la cazare 🙂 I-am si zis: daca vrei sa-l schimbi trebuie doar sa spui
Comentariu beton!63
🤦
Voi va duceti in vacanta sau la munca? Ca pe unde ma invart eu cu munca de vreo 23 de ani cara unii si cate 3 laptopuri prin aeroporturi. Bah, dar daca e vacanta, atunci :- laptop, maxim telefon. Pe unul il stiam ca are pix si hartie daca ii vin idei crete in „holiday”.
Da un acatist,maica ! Asa noroc de oameni de treaba,mai rar…
Comentariu beton!35
Poate, după ce ajungeați acasă, încercați iar „jmecheria” cu cana. Și laptopul apărea pe picioarele lui, rupt, obosit…:)))
Comentariu beton!118
:)))))))))))))
Nu functioneaza „jmecheria cu cana” intotdeauna, uneori lucrul pus undeva”la indemana” se incapataneaza sa ramana ascuns. Tot mai buna a fost empatia politistilor sicilieni.
Tu ca tu, dar un prieten, calatorea cu sotia lui, cu trenul, s-au dat jos la Stassbourg si pe peron si-au dat seama ca au uitat laptopul in tren.
Sa fi vazut ce gazela alerga pe peron, suit in tren si recuperat laptopul.
Frumos gestul politistilor din Catania.
Comentariu beton!33
Io vreau să știu dacă Vasile e acum VaZile😀
Comentariu beton!49
Ahahahahahahaaaa
Bazile 🐈
Bazile și Bazilescu, că tot e-n Bucureștii Noi
@Bertha, VaZile și SuSana
Comentariu beton!15
@Anel, fix asta am vrut sa scriu si eu😁. VaZile si SuSana.😀
Anel, Adina, bravo, super observație! Iată cum ajungem la concluzia că nimic nu e întâmplător, nici măcar numele stăpânilor lu’ MV😀
Un back-up e util mereu, chiar dacă nu ai nevoie de el. În afară de ipoteza pierderii/furtului, mediul de stocare se mai și strică și, dacă e SSD, cam greu spre imposibil de recuperat datele, asta ca să nu vorbim de costuri…
Comentariu beton!23
Mister Vazilescu, cel mai tare e ca n-a trebuit sa intorci paharul si sa spui incantatia ca laptopul a aparut de la sine 💪😁
Comentariu beton!18
:))))))))))
Cumva, primul meu gând a fost legat de postarea dinainte – îmi și imaginam cum te cântăreau și dădeau din cap a repros pe limba siciliana.
Comentariu beton!24
„De ce n-ați plătit două locuri, mister Vazilescu? DE CE?”
asta cu „noroc cu carul” e un eufemism pentru „să vă zic ce regim alimentar am avut io cîn’ ieream mic”…
Comentariu beton!57
Ahahahahahahaaaa :)))))))))))))))
Ai facut ceva spalaturi cu bere Noroc, altfel nu imi explic.
In alta ordine de idei, asta cu laptop e light asa. Sa vezi cand vine politia pe aeroport sa iti returneze un copil ceva, nevasta, amanta, bona flipineza din valiza care brusc a inceput sa miste…
Acolo hardcoreala 😁
Comentariu beton!25
Mă, oi fi fost eu în Sicilia, dar în mafie nu m-au înrolat. 😛
B0$$, las-o-n verdeață, tu l-ai mâncat cu scutec cu tot când ai fost mic. Altfel nu-mi explic. Ce ceacre curățate? Ale tale-s polișate mai ceva trotinetele lu’ Musk. La soare te poți uita, da’ la ciacrele tale ba. 🤭
Comentariu beton!27
Mpare rău, cine manifestează pe pozitiv, lumea te vede. 💪
Si la Budapesta. Lasi telefonul( cu boarding pass-ul) la duty free langa POS si, cand te intorci dupa el, afli ca e deja la poarta. Telefon superparolat.
Comentariu beton!14
Boardingul avea parola? 🤣
Da’ ca niște uameni de treabă, deloc invidioși pe norocul unora, măcar decît o chetă să facem, să fie de un backup constant în cloud, că-i păcat capital să se piarză talentu’ și ideile valoroase după leptop.
Sunt la serviciu. Am venit aici sa-mi beau cafeaua, ca-n fiecare dimineata.
Am citit toate comentariile.
M-apuc sa sterg tastatura. De cafea.
Comentariu beton!26
Vazilescu, să dai primului cerșetor un covrig de pomană, că norocul nu e numai că îl ai,ceva-ceva tot pui la bătaie pentru el.Am avut ceva noroc în viață,la bani mă refer,dar nici eu n-am stat degeaba.
Te gândeai ca faci rost de o colonoscopie gratis? 🤣 (ma mai uit și eu la emisiunea aia cu securitatea aeroportului și mai vad și eu ce se mai poarta…)
Mi am amintit ceva asemănător… asta vara veneam eu cu autocarul firmei de turism, de la cazarea greceasca spre aeroportul heraklion. Ne suim chiori de somn la 2 noaptea pe primele locuri în spatele șoferului. Zicem bogdaproste de noroc și adormim înapoi. La vreo ora se suie o domnița cu un domniț. Nu i am băgat în seama inițial, dar vine însoțitoarea sa ne roage sa ne mutam mai în spate ca domnița nu suporta decat primul loc ca vomita. Noi, suflete de aur, sărim sa ii facem loc. Am aflat ulterior ca suntem de fapt fraierii de aur. Domnița avea loc chiar în spate, unde era foarte înghesuit și foarte cald spre canicula, ca emana de la motor. Am înjurat în gând 2 ore pana la aeroport, de am trecut alfabetic prin toți sfinții. În aeroport aia 2 au încercat în toate felurile sa fenteze coada de la security, pana au ajuns fix în fata noastră. La plecare au lasat într o lădița din aia un electronic smecher (tableta sau telefon nu mai stiu). M a intrebat tanti dacă e al meu, eu am zis ca nu, dar nici nu I am făcut atenți pe smecherasi, știu sigur ca au plecat la poarta de îmbarcare fără telefonul ala. Sufletul meu negru spera și acum ca au plecat fără el ca nu am mai văzut nici o varzoleala după aia, sa le aducă cineva ceva sau sa ii strige
Comentariu beton!18
Domnu’ Vazilescu, loaț matale o licență de Microsoft 365 Family sau Business, depinde dacă laptopul este pe firmă sau nu.
Puneț OneDrive să facă backup la foldere și gata.
Dacă e nevoie de ajutor, aveț mail-ul 🙂
Pe asta ma bazez si eu, dar nu stiu, si nici n-am verificat, daca face backup si la SIUI. Ca altfel muncesc degeaba.
Acum o eternitate, pe când ne întâlneam la pipă, m-au trimis la Chișinău. La plecare, după ce am trecut prin scanner, am uitat aparatul foto pe bandă.
Deși pozele erau doar cu tot felul de fiare, au reușit să mă găsească.
E ceva in aer..
Eu mi-am uitat cheile in motor 2 zile.. Ce-i drept, parcare de suprafata ingradita, la bloc.
Cand sa plec, ia-le de unde nu-s. Mi-a stat inima..
Cobor la boxa, ca stiu ca fusesem si pe-acolo, dar nimic. Ajung amarat la motor, un ultim check, le vad acolo.
La Escorial, plecam de la o scoala de vara cu o colega. Ne punem noi bagajul in cala autobuzului, ne asezam frumos pe primele doua locuri, si cand ma uit afara, pe un scaun trona frumos geanta mea. Mi-a stat inima. Noroc ca nu apucase sa plece autobuzul!
M.ai pierdut la faza ca te.au pus sa pui parola, dar ei il deschisesera deja sa vada cui apartine….daca am ratat ceva din text inseamna ca e prea dimineata….
Am numele scris în ecranul care cere parolă.
Și chiar dacă l-ar fi deschis, nu trebuiau să se asigure că-l dau cui trebuie? Numai proprietarul știe parola.
@Domnul Vazilescu. La mine scrie dojo pe ecran. Cred ca tre’ sa il schimb. Desi la mine e mai posibil sa uit sa iau copilul, decat sa uit laptopul. Deh, prioritati 😀
Comentariu beton!11
Am pățit -o în aeroport Pisa. Cu buletinul!! 😱🤭
Si eu cu biletul de imbarcare in Otopeni. Ciudat, pe ale sotului si copilului le-am luat 🙄.
Aeroportul Iași, Plecări. Trec de security check și aștept, plictisit, îmbarcarea. Aud în difuzoare: „domnii X și Y sunt așteptați la îmbarcare”. Eu, în mintea mea: „băi, trebuie să fii uituc patentat sau chiar prost ca să uiți că ai de luat un avion”. Apoi vine urmatorul anunț: „cine a uitat un laptop la security check să se prezinte la biroul nu știu care”. Eu, în mintea mea: „Băi, alt uituc făcut grămadă. Cum naiba supravietuiesc unii? Cred că Darwin s-a înșelat, săracu’.” Fraților, în secunda următoare m-am cutremurat. Am realizat că rucsacul e mai ușurel decât de obicei. Nici nu știu cand am ajuns la biroul lor panicat tot, unde la întrebările lor de baraj: „Cum arată laptopul? Ce marcă e?” abia am reușit să leg două vorbe, cu mintea încețoșată, șocat de faptul că mi s-a întâmplat tocmai mie: „Păi, e gri sau negru, cred, și am uitat cum se numește. ” Noroc că au ridicat capacul si mi-a apărut numele la intoducerea parolei, că nu mai știam nici cum mă cheamă.
Comentariu beton!29
Eu sunt curioasă cum si-au dat seama ca este al tău? Au fost pe fază când ai trecut controlul sau cum?
Păi a explicat un pic mai sus. Cum deschizi și se aprinde ecranul apare user/nume și câmpul pentru parolă. Bine că n-a pus acolo ceva user chiznovat ci Signor Vasilescu.
Uite așa:
După care au căutat „Vasilescu” la toate zborurile de la ora aia. Câți ar fi putut să fie?
1.Pornești laptopul
2.Apare pe ecran „Mihai Vasilescu” si apoi locul unde trebuie introdusă parola
3.NU bagi parola, că n-o știi. Dar te duce capul să îl cauți pe unul Vasilescu printre pasageri (în baza de date, normal)
4.Știind unde pleacă Vasilescul, te duci după el la poarta de îmbarcare
5.Predai laptopul, dupa ce te asiguri că e al lui, știind parola
Comentariu beton!13
@Papi, yup. Fix așa.
Mă scuzați, astea-s genul de detalii la care nu sunt atentă (habar n-am cum e pe calculatorul meu), dar uite ce bine e să fie setate ca lumea.
Eu chiar uit lucruri de obicei, așa ca o să mă asigur ca am numele pus acolo.
Parca Gatwick era aeroportul. Sau Heathrow.
Ma asez eu ca omul la security check. Imi scot laptopul din rucsac si il vad pe un nene in fata mea ca tocmai isi punea un laptop identic in cutie.
Zic…hai sa nu-l incurce cumva cu al meu…pun rucsacul intr-o cutie si imi pun laptopul cu fundu’ in sus in cutia urmatoare.
Doar ca aia imi opresc rucsacul la verificari suplimentare.
Trec in partea cealalta si ma duc sa-mi recuperez laptopul. Surpriza, laptopul cu fundu’ in sus nu era, dar era laptopul cu fatza in sus.
Bijuterie…ce sa zic…
Ma duc la unu din oamenii aia, ii explic ce si cum, imi spune sa astept…ma duc sa-mi recuperez rucsacul de la controlul suplimentar. Am crezut ca o sa dureze ceva, pana verifica ei camerele, pana il gasesc pe ala prin aeroport…
In 30 de secunde veneau 2 cu nenea ala intre ei. Era un pic kkt pe el, se facuse parca mai mic si avea tendita spre verde pal…
Il pun aia sa-si scoata laptopul din rucsac, ala se executa. Il pun sa-l deschida, ala se inverzeste si mai tare, de acum era verde inchis…
L-au pus sa-mi dea laptopul, m-au pus sa ma loghez. Ala saracu si-a recuperat laptopul lui dupa ce le-a aratat ca poate sa se logheze. I-au multumit pentru „colaborare” si l-au lasat sa plece.
Nu as fi plans…nu pierd nimic ca backup.
Dar era inainte de Craciun si ar fi fost cam naspa fara laptop.
Nu as fi vrut sa fiu in pielea aluia!
Ce m-a mirat este cat de repede au putut sa-l gaseasca! Cu bunavointa sa fi durat 2 minute! Timp in care ei s-au uitat pe camere si au inceput sa-l caute pe ala prin aeroport. Nu avea cum sa fie prea departe, ca nu a fost timp. Dar nici nu era vreo ora in care aeroportul sa fie gol.
Si aia 2 care au venit cu el puteau fi foarte usor fi confundati cu 2 jucatori de rugby!
Comentariu beton!13
Asta e un semn ca e ok sa ai un backup undeva la ce e important gen cloud.
Varsta, vine o vreme cand te gandesti la pensie…🤣
Bunicul meu se apucase dupa 70 de ani de pescuit pastravi prin Apuseni. Avea o gasca de pensionari sprinteni, pleca aproape in fiecare saptamana intr-o vreme.
Pe la 80 de ani, la o iesire a avut o captura frumoasa, dar si-a uitat sculele in gara la intoarcere. A zis ca a fost semn de la Barbosu si s-a lasat.
O poveste din care se pot trage concluzii… 🤣
PS: cloud mama, ca sa nu vorbesti singur pe strada ca mine acum vreo 12 ani. Mi-au hacuit unii inchiderea de la masina si m-au lasat fara rucsac in 3 minute cat am oprit in fata bancii, la bancomat.
Eu mai uit prin magazine,carja ! Oare sa-i pun parola ?
Cine este Vazilescu și de unde știi parola de la laptopul lui?
Sunt oameni buni la Zicilia 🙂
https://mihaivasilescublog.ro/2023/01/01/hecaru/