Ești un cetățean care are în medie optișpe like-uri pe postare și-ai vrea să faci ceva în sensul ăsta? Simți în organism chemarea inexorabilă a celebrității online, simți că ești bun, dar nu te vede nimeni, simți că locul tău e sus, în vârf?

Iată cum se procedează ca la manual, prieteni.

Cazul 1

Cazul 2

Ați înțeles, da? Iei un subiect, despre care știi că are potențial mare să inflameze în perioada asta, și-l arunci în piața publică. Dar nu-l arunci așa oricum, ci scris contra-curentului, îl formulezi cât mai împotriva bunului-simț posibil, îl scrii în așa fel încât și maică-tii i-ar fi rușine cu tine pe stradă.

De-aici încolo nu mai ai nimic de făcut, se vor găsi imediat destui care să înghită momeală. Tu doar stai și contempli cum toată lumea se zbate să te ducă în vârf, acolo unde-ți doreai să ajungi.

Singura problemă ar fi că atunci când postarea este complet împotriva bunului-simț, celebritatea vine cu un cost pe care n-ai de unde să-l știi când ai optișpe like-uri la postare. Vine însoțită de un val de hate pe care nu poți să-l duci nici dacă ești o combinație de Șoșoacă și Dragnea, de piatră să fii și tot te cutremuri.

Adică fix ce s-a întâmplat și-n cazul celor doi de mai sus, motiv pentru care degeaba o să căutați postările respective. Niciunul dintre ei n-a avut coaiele să-și ducă celebritatea până la capăt. Când au văzut tsunami-ul de mwie care se revarsă asupra lor, n-au știut cum să și le șteargă mai repede.

Dar scopul inițial a fost atins: două zile le-am văzut postările share-uite pe jumătate de internet. Sub formă de printscreen, desigur, și însoțite de texte de genul „uite și la imbecilul ăsta”, dar ce mai conta? Dădea lumea share? Dădea.

Asta face un subiect bine ales, plasat exact la momentul potrivit și scris cât mai împotriva bunului-simț: triggăruiește până și oameni care în mod normal n-ar pune botul la așa ceva.

Singura problemă e că după ce trece valul, după ce sfertul de oră se va fi dus, după ce tsunamiul de mwie s-a retras înapoi în larg, te întorci la alea optișpe like-uri pe postare. Dar măcar ai fost acolo sus, ai văzut cum e aerul rarefiat al înălțimilor.

Atât pentru azi!

P.S. Să știți că m-am gândit mult dacă să le las numele sau nu. Parcă n-aș fi vrut să contribui și eu la sfertul lor de oră. Dar până la urmă mi-am zis că de ce nu? Oamenii și-au făcut impecabil treaba, așa că merită să fie răsplătiți fix după cum și-au dorit.

P.P.S. Refuz să cred că vreunul dintre cei doi e atât de imbecil încât să creadă ce-a scris. Dovada e faptul că și-au șters postările. Cred. Sper.