Am mai spus asta și, din păcate, cred că o s-o tot spun: ferice de țara al cărei popor e umilit 364 de zile pe an și în a 365-a mai are puterea să zică: „mândru că sunt român”.

Poate oi fi eu mândru că sunt român, poate nu, dar știți de ce anume chiar sunt mândru cu adevărat?

De faptul că a mai trecut un an în care am reușit să supraviețuiesc în țara asta condusă de niște băieți al căror unic scop e să se îmbogățească. De asta chiar sunt mândru.

Prieteni, cred că niciodată nu am avut mai pregnant senzația că suntem pe cont propriu, cum am avut-o anul ăsta.

Îmi pare rău că vă stric petrecerea, dar e fix ce simt eu azi, de 1 Decembrie.

Atât.