Am ajuns acasă, dar n-am ajuns așa oricum, am ajuns din postura de luzăr suprem, adică cel dintâi dintre pierzători, prieteni. Pentru că, indiferent cum ne-am minți, Ayrton Senna avea dreptate, asta ești când termini o competiție pe locul doi.

N-aveți idee cât se supărat pe mine însumi sunt. Iar frustrarea e și mai mare știind că dacă nu scoteam un consum mediu absolut infect în prima partea a competiției (drumul până la Târgu Mureș), aș fi câștigat.

Nu știu în ce măsură sunteți familiarizați cu ce înseamnă consumul mediu la mașinile electrice, dar pentru cei care știu, o sa vă spun cifrele: la dus am avut 18,4 kWh, iar azi, la întors, am reușit un consum fabulos de 13,2 kWh.

Partea bună, dacă e să existe una, este că am dat peste cap cifrele producătorului Volvo. Pentru că nu aveau prevăzut în fișa tehnică un astfel de consum, pe o astfel de vreme și cu anvelope de iarnă pe mașină. Dacă nu știați, cu cât e mai frig, cu atât scad parametrii acumulatorilor auto. Ca la orice acumulator de altfel, că și telefoanele vi se descarcă mai repede când le țineți în frig.

Practic, dacă aș fi continuat să rulez cu același consum mediu, aș fi reușit un range de circa 600 kilometri cu o mașină la care producătorul comunică în jur de 500 de kilometri autonomie. Doar că n-o cumunică în condiții de iarnă, ci în condiții ideale. Ei bine, eu și colegii din Volvo Electric Experience am cam reușit să le dăm peste cap comunicarea și cifrele oficiale pentru ambele modele: XC40 și C40 full electric.

Asta e partea bună, pentru că eu rămân în continuare să-mi ling amărăciunea înfrângerii. Aia e, poate data viitoare.

P.S. Pentru cei care vor întreba în ce-a constat premiul: voucher eMAG în valoare de 500 de euro pentru fiecare dintre cei doi oameni din echipajul câștigător. Sper că vă imaginați că nu m-a interesat premiul nicio secundă (de altfel nici nu-l știam, l-am aflat după rezultatele finale), eu voiam să câștig. Punct.