Bună ziua! Luați de citiți.
- „Academia” de psihoterapie care-ți sugerează să împrumuți bani de la bancă pentru a te vindeca de cancer prin „constelații” (probabil l-ați citit deja cu toții, dar dacă mai dau peste un singur om care nu l-a citit…);
- De ce „î” și nu „â” (da, dacă aș avea eu puterea de decizie, de mâine s-ar trece din nou la „î”)
- Mâna întinsă care spune povestea greșit (omniprezentul cerșit de pe rețelele sociale a avut un singur efect asupra mea: nici nu mai citesc postările în care se cere ajutor, dau skip, că nu mai duc);
- Cât de trist e să nu fii în stare să-i zici copilului tău un „te iubesc”?
- Iar aici aveți explicația pentru videoul de mai sus;
- Psihologia stupidității;
- Atenție la vânzătorii de miracole;
- Butonul care omoară cuvintele;
- Când îi spui unui român că e bogat, râde. De ce?
P.S. Azi nu avem colecția de răgete.
Să înțeleg că s-a sfârșit bine meciul?
Trec la citit, revin comentând (cu î din a😂)
1. e o formă mai perfidă a 3, pentru că e performată de una cu școală in domeniu. Apropo de domeniu, de recomandările unora „dacă se tufe nevastă-ta cu altul trebuie să mergi la un specialist, poate i-o trage și ăla, ca să vadă ce nu merge” și dacă e cu ‘ce-am mai citit’ va recomand „Minciuni pe canapea de Irvin D. Yalom”.
2. Âmi pare rău că au zăpăcit normele astea. Cîteodată trebuie să recitesc un mesaj de doi ori ca să anteleg la ce se referă poetul.
3. Sunt multe povești care revin pe grupuri diasporene, unele „mame de copii bolnavi nici nu le actualizează vârsta. Au cam ajuns subiect de miștouri.
Există și fundații, promovate la tv.cum ar fi Mereu aproape. Am avut o vecină/apropiată care a apelat la ei pentru fiul de 7 ani cu o tumoră pe creier. L-au dus la Acahaș, au platit cele mai scumpe facilități, la hotelul care trebuie, toate acestea in timp ce o terță parte le spunea părinților „the end is near”. Din fondurile strânse de la popor pentru acest caz nu i-au dat nici măcar bani de înmormântare. Au păstrat tot ce rămăsese. Mictionez pe Voiculescu!
4.+5. Da, așa a fost generația părinților mei, tata a murit la 55 de ani de infarct, bucurându-se and am terminat studiile de lungă durată, dar nu mi-a spus: bravo, te iubesc! Din nefericire nici eu, timp de 21 de ani nu i-am spus. Adică niciodată 🤔
Îi spun mamei, cam la 2 zile, spre compensare.
6. Am să caut, că tot am facut o recomandare mai sus
7. Dacă mă poate enerva ceva pe lumea asta e „like”. Persoanelor care imi raspund cu 👍 le răspund că e nepoliticos să nu imi adreseze măcar un cuvânt.
9. Eu nu mai sper, doresc românilor mai mult bine!
1. Citit deja. Nu vreau să mă enervez duminică la ora 8. Mi se pare noaptea minții și extrem de cinic să mergi în direcția asta cu oameni oricum disperați și care ar căuta soluții și în Groapa Marianelor
2. Și în zilele noastre sunt oameni de cultură care continuă să scrie cu Î din I (Andrei Pleșu printre ei, din cât îmi amintesc). Da, și eu m-aș întoarce urgent la forma asta
3. În zilele noastre, cu atât de mult acces la informație, nu știu cine e mai vinovat: cine cere sau cine dă. Pentru că escroci vor exista mereu.
4. Cât de trist!
5. Acolo unde sunt ei, le mulțumesc părinților mei pentru că m-au iubit și mi-au și spus. Mereu. Copiii au nevoie să se știe iubiți și acceptați așa cum sunt, orice altceva e cancan.
6. Mă duc să caut cartea.
7. Revenim la ideea cu oamenii care ar face orice pentru rezultate rapide. Că dacă ai face asta în modul standard, durează mult, e mai greu și nah…
8. E foarte pe sufletul meu articolul ăsta azi. Pentru că mi se pare că ne-am pierdut cuvintele și dorința de a le folosi. Le-am înlocuit cu emoticoane. Și după ăaia ne mirăm că nu știm să spunem „te iubesc”
9. Ale naibii perspective…:)
Duminică faină tuturor!
Comentariu beton!14
Foarte bune articolele de azi, mulțumesc. Nu-l citisem pe primul și n-auzisem de asta. Încă o șarlatancă…
7. În sarabanda de diete, keto, Duncan, frugivore, vegane, raw vegane, paleo, carnivore și altele, de ce nu ar intra și tăiatul stomacului ca variantă de slăbit fără efort. Cu dureri, limitări, riscuri dar fără efort. Acum este ozempicu. Cum era înainte ceaiul diuretic de slăbit. Cum este vapatul. În douăzeci de ani or să apară studiile prin care vapatul nu este un pericol atât de mare pentru plămâni dar este responsabil pentru cancerele de laringe.
Lucrurile sunt simple:
Nu ai nevoie de cantitatea aia de mâncare de care crezi tu că ai nevoie.
Mănânci dimineața doar dacă ai muncă fizica serioasă de prestat.
Elimina zahărul și înlocuitori. Limitează-te la fructe.
Redu cât mai aproape de zero mâncarea procesata.
Să nu îți lipsească legumele verzi din farfurie. Garnitura verde, fibre. Bun, bun.
Singurele surse de proteine pe care le poți consuma zilnic sunt ouăle și peștele. Nu fugi de ficat.
Nutriția este simplă.
Keep away from knife.
Comentariu beton!43
Aia cu tăiatul stomacului e cu riscuri şi limitări dar şi eforturi financiare. A pățit-o o cunoştință şi a fost ca la yo-yo ăla cu dietele. După 2 ani a reînceput cu agoniseala de colăcei. E şofer şi beteag de un picior, până şi cu biciclitul are probleme, de aia nu merge la el cu sportul.
De alimentație nu ştiu ce sa zic, nu suntem aşa de apropiați să văd ce are în farfurie.
+ mișcare cât mai multă în orice formă. Io sunt pensionar cu o pensie decentă și am ales să lucrez, ce-mi place mie, cât mi-or premite organele.
@AleBlaga: adică-i o putoare. Numa’ unu’ care n-are picioare deloc are scuza că nu poate umbla.
Comentariu editat de deținatorul blogului
Băi, @Phaff, am și eu o curiozitate. Nu-ți trece niciun comentariu de moderare. Pur și simplu nu vreau să ți le las, pentru că trăiesc cu impresia că ești extrem de imbecil. Și nu e doar o impresie, chiar ești.
Ei bine, curiozitatea mea e următoarea: cum de ai puterea să scrii în continuare comentarii de sute de caractere, deși știi că nu ți le voi lăsa? Ce te mână în lupta asta? Cum funcționează creierul tău?
Comentariu beton!15
Lăsa-i băi răspunsu lu omu. Acu că ne-ai stârnit curiozitatea. Vrem să știm și noi de ce.
Comentariu beton!33
io am dat laic la @Edel, so…
Promit că dacă răspunde ce-l mână în luptă, i-l las. Bine, nu promit că i-l las, dar promit c-o să fac tot ce ține de mine să încerc să i-l las. 😛
Io crez că vrea să te cucerească, dar nu știe să spună „te iubesc” că e din generatia cu 👍
PS, dacă tot e duminică, lasă oamenii să se distreze!
Comentariu beton!21
singurătatea? poate singurătatea-l mână-n luptă. poate e atât de singur, încât, simplul fapt că mai trimite un comentariu și, uneori, i se mai și răspunde ceva, orice, îi aduce o mângâiere.
Comentariu beton!44
NU! . Nu trebuie lăsați oameni cu probleme la mansardă să-și expună părerile lor . Și aia cu: Da lasă-l să ne râdem și noi de ei este mizerabilă.
Comentariu beton!23
@Shoric, esti tu ciufut astăzi, de nu vrei să vezi o glumă!
1. Sincer, m-am fortat sa citesc articolul. Numai cand aud de „alternative” cu succes garantat si imi si trece interesul. A nu se intelege gresit. Articolul in sine e foarte bun. Nu inteleg in schimb cum poti sa dai o caruta de bani pentru un fake / şarlatanie.
3. Ma bucur ca nu am TikTok. Pe alte canale refuz sa ma uit la asemenea cerşetorii.
4. si 5. Parintii ne-au zis ca ne iubesc, dar clar ca generatia lor a fost mai „zgarcita” in vorbe de dragoste decat noi. Eu ii spun juniorului in fiecare zi ca il l iubesc. Cel mai des ii spun „copil iubit”.
7. In zilele noastre exista un marketing foarte agresiv iar asteptarile sunt mari. In Belgia s-a bagat de anul asta o perioada de decizie / asteptare in cazul operatiilor de micsorare a stomacului. Nu e o operatie chiar usoara si fara urmari.
8. Mare dreptate cu „like”
9. Omul se pricepe la statistici, dar românul e neincrezator.
@AdinaE, statistica e aia care spune că Ion și Gheorghe au mâncat câte 5 găini pe lună? Numai că pe toate le-a mâncat Ion, dar, statistic, sunt 5 găini pe cap de locuitor.
Despre scrierea cu î sau cu â, nu știu cum e bine. Dar când s-a introdus această regulă o prietenă mi-a dat un argument „Mai știi cât de tare ne enervau pe noi cei care scriu cum au învățat ei, cu zeci de ani in urmă?”. Bună sau rea, aceasta este regula, cu asta defilăm. Că unii oameni se încăpățânează să nu o aplice, este problema lor. Dacă te cheamă Andrei Pleșu, se consideră o originalitatea. Dacă nu…
„Te iubesc mami” au fost primele cuvinte ale copilului vindecat prin miracol de moaștele sfintei Parascheva. Really? Acel videoclip este o idee ciudată, că să mă exprim elegant. Dacă relația părinte copil nu are in rutină acest tip de declarații este absolut nepotrivit să faci asta la telefon, pentru a fi filmat. E ca o provocare de pe tiktok. Da, și eu le-am spus copiilor mei că-i iubesc, pe toți trei. Și ei mi-au spus mie. Dar nu zilnic, nu transformând „mami te iubește” într-o rutină de genul „I pup You”. Are dreptate doamna Carmen Dumitrescu, generația mai „matură” are rețineri în exprimarea simțămintelor.
Like este un fel de a spune gândesc și eu că tine. Este că atunci când, pe vremuri, in loc să scriem o scrisoare sau să dăm un telefon, le trimiteam mătușilor o „telegrama lux” cu poze cu flori, pisici sau inimioare.
2. Prin ’92, cred, am avut ocazia să asist la o ședință de lucru la Academia Română. Eram proaspăt angajată ca asistent de cercetare și, nu mai știu exact de ce, am fost invitați și noi acolo. Au analizat problema doi academicienii lingviști, țin minte doar că Ion Coteanu a luat cuvântul și s-au spus multe lucruri de bun-simț. Unul dintre argumentele împotriva lui „î” din „a” a fost că limbile au o tendință generală de simplificare. Limba română, fiind aproape perfect fonetică, nu avea nevoie de complicații inutile. Apoi, desigur, deși ideea era să dovedim cât de latini suntem, au urmat numeroase exemple de cuvinte care nu sunt de de origine latină (măcar de „brânză” și „mânz” a auzit toată lumea și ar fi fost ridicol să le scriem cu „î” din „a”). Nu o mai lungesc, s-au adus foarte multe argumente logice. Era acolo și o delegație din Republica Moldova, care aproape a implorat Academia Română să nu aprobe schimbarea, pentru un motiv extrem de simplu: oamenii abia reușeau să treacă de la grafia cu litere rusești la cea cu litere latine, invenția măreață i-ar fi făcut și mai ostili limbii române. Ce s-a întîmplat ulterior a fost că propunerea s-a votat. Dacă citiți presa din perioada respectivă, o să vedeți că la vot au fost doar doi sau trei (nu mai rețin nici asta, puțini, oricum) lingviști, restul erau de cu totul și cu totul altă formație. Președintele Academiei a declarat ritos că limba nu o fac lingviștii, ci poporul (taman după ce a tot zis că scrierea cu „î” din „i” este stalinistă, comunistă etc.) și iată cum ne-am trezit cu aberația oficializată,
Comentariu beton!21
2.buna dzîua la tătă lumia, oamini șî fimei! așa scria/grăia bunicu’, așa scriu și eu, că el a fost, pentru mine, primul academician; autodidact, c-avea doar vreo 7 clase…😜
8. așa de tare mă bucur cînd aflu o rezumare în cîteva cuvinte a unui întreg concept; astăzi, „butonul pavlovian”; merci
7. nu pot dășchide…
Cum adică nu poți deschide 7? În ce sens? Că e o postare de Facebook.
în sensu’ că „this content isn’t available”; s-o activat apropitaru’ postării…?
Foarte ciudat. Este o postare scrisă de psihologul Eugen Hriscu. Mesajul “this content isn’t available” apare doar dacă unul dintre voi l-a blocat pe celălalt. L-ai blocat pe Hriscu? 😛
poate doar cu fizicu-mi adonisiac în ușa vreunui lift…
ieniuei, găsit omu’, citit postarea, găsit de bun simț; cum zicea bunicu’, izi cam, izi găuz, sau @Edel, mai sus;
PS cred că am febeu d-ăla mai necalitativ, pentru est-europa…?
Alooo, dom’ Costicî, țî s-o urât cu binili?! Ia vezî! „Oamini șî fimei”?! Da’ fimeili nu-s oamini?! Îs cumva maimuțî?
1. eu! eu n-am citit, până azi, articolul. și nici n-am auzit, până azi, de mme Maftei 🤷♀️
revenind la investigație, că așa îmi pare, lăudabil demersul celor de la PressOne.
șarlatanii n-au nici limită și nici conștiință. Colegiul Psihologilor e principalul vinovat, că permite asemenea mizerii.
2. aici nici că-mi pasă dacă e „â” sau „î”, atâta timp cât scrierea e corectă și nu mă iau de ochi dezacorduri sau alte bălării.
3. n-am conturi pe rețelele sociale, ca să știu amploarea fenomenului. consider că e o șarlatanie, ca și la 1.)
4. și 5. trist sau nu, depinde.
consider că ține de structura persoanei, nu neapărat de generații. și am exemplul părinților mei.
maică-mea a fost și este reținută în exprimarea emoțiilor, în verbalizarea sentimentelor. nu-mi amintesc vreun „te iubesc” venit de la ea. și îmbrățișările între noi sunt cu ocazia unor evenimente speciale, zile de naștere, sărbători. măi, n-are efuziuni sentimentale nici cu nepoții.
taică-meu? ohoo.. a fost și este la polul opus. ne-a declarat iubirea, ne-a pupat și îmbrățișat, ne-a drăgălit și răsfățat fără un motiv special. și la fel face și azi. și cu noi și cu copiii noștri.
nu mi-a trecut vreodată prin cap că maică-mea nu m-ar iubi sau că taică-meu m-ar iubi mai mult ca ea. și nici n-am suferințe că așa funcționează mama.
6. dacă autorul pune egal între un viciu (cu sens de patimă) și stupiditate…
7. am în familie pe cineva care a apelat la micșorarea chirurgicală a stomacului.
a slăbit după primul an. enorm.
acum, 5 ani mai târziu? păi.. e la fel de grasă ca înainte de a-și tăia stomacul.
am citit de curând un interviu cu psihologul Radu Leca. omul a slăbit 100 kg, fără să-și taie stomacul.
spunea că, în primele 6 luni, a mâncat 50 g de mâncare solidă/zi. acum, pt a se menține la 60 de kg, cică are adevărate festinuri culinare: mănâncă 100 g/zi! 😁
concluzionați voi 🤷♀️
8. de acord, like ăsta a ucis cuvintele! uitați-vă și aici, pe blog: dăm și primim mânuțe cu nemiluita.. puțini suntem cei care și scriem două vorbe, în cazul în care rezonăm cu cele spuse de-un comentator.
9. cuantificăm noi sentimentele, dar bogăția 😃
p.s. apopo de pct.2.) m-a deranjat formularea „enorm de mulți” într-un articol. mult mai mult ca „â” sau „î”.
mulțumiri pt selecția generoasă, o duminică liniștită și-n pace tuturor!
Comentariu beton!49
Vorbim in cunoștință de cauză sau doar din presupuneri?
autorul (Marmion) pune egal între viciu și stupiditate? stupiditatea este un defect intelectual sau unul moral? în exemplul dat la pct.5… aici stupiditatea este o problemă psihologică sau una sociologică?
Comentariu beton!15
Apropo de ultimul articol: din păcate, e aproape imposibil să simți evoluția unui sistem dacă eşti şi tu în el, pentru că reperele tale țin de exact sistemul pe care încerci să îl schimbi. Practic, câştigi mai mulți bani, îți permiți mai mult, dar la fel şi vecinul şi ți se pare că nu eşti în continuare destul de bun. De-asta regretă mulți comunismul: aveai o mână de privilegiați analfabeți şi o masă de săraci ținuț în intuneric. Acum ai o mână de privilegiați analfabeti, o masa de saraci tinuti in intuneric, dar si niste grupuri mai mici care se incapataneaza sa aibe si sa fie altceva.
Am un amic care stă într-o zonă dintre Eroii Revoluției şi Brâncoveanu. Acum 15 ani, când am venit în Bucureşti, zona era un ghetou, genul de cartier unde Mafia şi Morometzii se fereau să intre, de frica adevaratilor baieti rai. Eh, acum e una din acele zone pentru corporatişti, cu două clădiri de birouri, ditamai Mega Image-ul, două părculețe şi un mic complex comercial (e aproape de mall-ul ala transformat in cladire de birouri, apropo). De fiecare dată când il vad, omul se vaită că nu s-a schimbat nimic în Bucureşti – i-am mai explicat cu subiect şi predicat ca acum 15 ani nu indrazneai sa intri cu ceas la mana in zona, iar acum nu iti permiti un burger de la toneta, dar el o tot tine ca „nimeni nu a facut nimic pentru zona lui”. Schimbarile sunt majore, doar ca e greu sa le vezi daca te schimbi si tu cu ele.
Comentariu beton!31
@krossfire, nu te supara, dar am stat 28 de ani exact in zona aia dintre Eroii Revolutiei si Bulevardul Constantin Brancoveanu si nu a fost niciodata un ghetou.
Exista „Oraselul Copiilor” inca din vremea comunismului, dupa revolutie au aparut magazine, inclusiv supermarketuri, are statii de metrou, piete.
Zona era atat de „ghetou” incat, al doilea mall din Bucuresti, dupa cel din Vitan, exact acolo s-a deschis (transformat acum in cladiri de birou, cum spui si tu) in locul fostului „circ al foamei” de langa statia de tramvai Sura Mare.
Zona nu a fost niciodata ghetou, nu o confunda cu Ferentariul, care este vizavi de ea, dar ala e alt cartier, nu are nimic de-a face cu zona dintre Eroii Revolutiei (Pieptanari cum ii spunea pe vremea lui Ceausescu) si Constantin Brancoveanu.
1. Ăștia nu sunt controlați de nimeni? Altfel vorbind, cum poți să fii îndeajuns de dezghețat încât să ai câteva mii deoparte, dar cât de prost să fii să-i „donezi” unei instituții care te ia cu constelații și alte alea. N-am mers până la capăt cu generația care nu spune te iubesc, pentru că mi se pare o aberație. Plecând de la faptul că experimentul e forțat din start (pentru că nici tânărul respectiv nu s-ar fi gândit să-l sune pe ta-su și să-l forțeze într-o discuție lacrimogenă din senin, dacă nu veneau ăștia cu tâmpenii), pot să spun că nu dovedește altceva decât că nici o generație nu ar folosi forțat „te iubesc”. Forțat fiind exemplul lor. Noul trend flower power, care te învață să-ți „bottle up” sentimentele negative, pe media vomitând doar curcubeie. Nu cred că e bine, pentru că toxicitatea nu poate fi amputată. Nu e un apendice. Trebuie să iasă pe undeva. Așa și cu „teiubescul”. Nu ți-ai găsit momentul, vorbești cu pereții. Forțezi momentul, apoi ești dezamăgit? Asta iar se vede din ce in ce mai des la ultimele două generații. Indivizii își crează o bulă, iar când ies din ea, sunt uimiți la perplexitate că la o bere și la o interacțiune umană în realitatea de zi cu zi (in special cu persoane noi), pe ăia îi doare fix în mijlocul pieței de părerile lui. Apoi se întoarce în media, unde se lamentează că e prăpastie între generații, că lumea is going mad… Nu bă snowflakes, lumea e tot așa. Doar in media e altă lume. Mă rog, am simplificat, dar cam pe acolo văd lucrurile. Nu știu să spun te iubesc, dar îți arăt? Eu zic că ar trebui să fie destul, cel puțin pentru o generație care predică toleranță și incluziune și acceptarea tuturor. Dar de fapt asta e problema, că generația asta doar îmbuteliază toxicitatea, și-i pun capac un „te iubesc” sau un „ești frumoasă azi”, scris pe toți pereții pe care trebuie să-i curețe primăria, apoi se retrag in lumea lor și cred că au revoluționat lumea noastră. Zi bă te iubesc!!! Zi acum, că vreau eu și duamna reporter!!! Chiar dacă e fals, zi acum, in momentul ăsta!!! Deșteptarea! Nu-i bai când „teiubescul” vine firesc, e bai când forțezi ambii protagoniști din două generații diferite, dar nu realizezi că prin asta tu creezi prăpastia dintre ele. Altfel, cu acceptarea de rigoare că lumea se schimbă, oamenii se schimbă, iar generațiile nu mai gândesc după același tipar și după aceleași tradiții de cel puțin 150 de ani încoace, am conviețui bine merci. Nu trebuie să facem experimente închipuite, cu adolescenți hiper emoționali, dar mai ales nu cred că trebuie să crești adolescenți ultra emoționali. În lume nu a fost niciodată pace. Undeva, cineva s-a războit cu altcineva. De la conflicte tribale până la conflicte între națiuni și până la conflicte mondiale. Trendul ăsta de generație de ultra sensibiloși a mai existat și în trecut. Acum e mai vizibil doar pentru că există Facebook, Twitter, Tik Tok, Instagram etc. Au încetat războaiele? Experimentul ăsta a reușit să-i facă un bine tânărului? Asta dacă a existat un experiment, pentru că venind de la Republica, mă îndoiesc. De asta nu mă mai uit pe acolo de ceva vreme; cam toate „experimentele” sociale, păreau scenarii.
Comentariu beton!15
Sau se lamentează lumea de efeminarea bărbaților, ca să folosesc varianta decentă.
@Oldjohn, se lamentează de efeminare, apoi se plâng că gen X nu știe să spună te iubesc și te apreciez, în fiecare dimineață, între două guri de cafea. Fals, dar e spus. Ne-am făcut datoria.
1. Da, sunt persoane care au nevoie psihic de un soi de ajutor. Asa a apărut aceasta duduie, asa a apărut terapia cu îngeri și multe altele. Personal le consider un soi de spălare pe creier și o modalitate impachetata frumos de a le lua banii
2. Asa e în românia, de ce sa simplificam ceva, când putem complica
3. O denumire perfecta, cerșetorie. Păcat ca cei care o practica au capacitatea sa facă ceva mai bun, însă se mulțumesc cu atat
9. Pare ca domnul respectiv nu ia în calcul toate variabilele, de genul inflației. Râdem de idee, pentru ca la nivel micro salariul a rămas cam același, dar cheltuielile s au dublat
@Krossfire
E drept ce zici. Vin destul de rar in România, iar tot ce văd este Iuliu Maniu din ce in ce mai aglomerat, cu tot mai multe blocuri și același număr de școli.
Sper că va veni clipa să mă bucur de un exemple precum cel descris de tine!
Pai Bucurestiul e mult mai aglomerat si in acelasi timp e mai safe/arata mai bine. Gandeste-te ca dupa Revolutie, piata imobiliara din Buc nu era in top 5 din Romania, ca era nasol locul ;))
1. Ai gasit omul care nu citise articolul pana acum
2. Clar sunt pentru varianta veche a scrierii
3. Nici n-are rost sa comentam
4+5. Scria cineva intr-un comentariu mai sus ca e varianta tik-tok a manifestarii dragostei, sunt de acord. Mi se pare ciudat sa spui asta la telefon fara nici un context, adica poate tatal era intr-o intalnire cu cineva, era la cumparaturi sau la serviciu concentrat la ceva ce facea in momentul respectiv si e oarecum fireasca reactia de uimire a lui. Pentru a fi naturale
declaratiile de dragoste au nevoie de un moment de apropiere si de intimitate in opinia mea.
6. N-am citit cartea
7. Publicul tinta e acelasi cu cel de la articolul 3 si suntem tot in povestea aia cu incapacitatea de discernere a informatiilor corecte de falsuri
8. Nu stiu, nu ma intereseaza, mie imi place sa citesc articole nu sa postez
9. Are dreptate articolul, fiecare om se compara in principiu doar cu cei din „bula” lui, oricare ar fi ea asa ca ne lipseste in general perspectiva globala
1.la primul sunt direct interesată să comentez, că nu mă lasă degetul să tac😂păi asta face de râs psihologii autorizați și recunoscuți de Consiliul lor care nu știu exact cum se numește,dar le dă dreptul și la psihoterapie in diverse situații.Concret ,la copilul cel mare,cu autism sever,am văzut cum e o psihoterapie de copii,cum se lucrează 1:1 in majoritatea cazurilor,cel puțin la școală psihologul ii scotea separat pe fiecare și îi luă în cabinet.Mai mult,și că adult , că are peste 18 ani, evaluarea este tot 1:1 ,iar fiindcă am avut nevoie ,am constatat că numai anume psihologi au certicare pentru evaluarea în caz de judecătorie,care e și mai complexă,mai mult de scris decât la cea obișnuită…iar asta se leagă, pentru mine,și de vânzarea de iluzii,cu chirurgul care taie și te face să crezi că vei fi miss de la 150 de kg la 50.Mai mult decât atât,ca să n-o mai lungesc,la copilul mic chiar trebuie să fac terapie comportamentala, să o pregătesc pentru școala de masă, fiindcă are un mic ADHD,in tratament,dar nu m-aș gândi niciodată să cer bani ca cerșetorul;nu există așa ceva pentru mine decât dacă ar fi o urgență maximă,gen chirurgical , că nu poate merge decât cu cutare operație.Deci,Mihai,îți dai seama ce părere „bună” am despre cei ce se afișează public cu tot felul de cereri de ajutor,care nu știi cât de reale sunt.
1. Nu-s nici ăștia mai răi decât grămada de vânzători de homeobullshituri. Ca de obicei, spiritul critic trebuie pus în față.
2. Î/Â. Na, asta a fost un mare show la început de anii 90. Vine într-o zi frumoasă doamna profesoară (Pop Lucia pe vremea aia, sărutmâna tanti, mulțumesc oriunde zbori prin Rai), zice: copii, de mâine se schimbă cum scriem. Că de ce? De aia. Vezi tu harababură prin capul nostru. Oricum, se înscrie în lunga listă de forme fără fond, nici măcar nu doare per ansamblu.
3. Aici e de povestit, aoleu. De la când ceri ajutor, la cum ceri ajutor și pentru ce ai cerut acel ajutor. Și bineînțeles, spiritul critic, înainte marș! Da, spune-mi o poveste, dar de o faci lacrimogenă și obositoare, papa, te-am lăsat. De ești ONG, o să îți cer raportul pe anul trecut și o să te întreb care-i punctul de unde pornești în aventură, ai identificat tu nevoia sau e trend pe tema asta și ai zis hop și tu? Are ce faci tu un impact real sau tot ce va rezulta o să fie o labă-n cerc în care tu și alții ca tine vă felicitați reciproc (adică 80% din scena ONG din RO?)
Da, articolul se leagă de fenomenul cerșetoriei în online practicată de țepari. Dar ăia sunt bani mărunți comparat la ce se șifonează în stilul artă de dragul artei prin ONG-uri.
4/5. Un pic dus în extrem. Hai să facem un video, format shorts și tiktok. Meh. Apoi să vină republica să emită păreri docte. Apoi să comentăm plus minus. Cum să zic: dacă sunt o parte responsabilă în relația aia, fie ea părinte – copil, copil – părinte sau de partener, dacă mă implic în ea, să zic te iubesc nu mai este necesar decât ca maxim o decorațiune. Dacă nu mă implic în ea, te iubesc nu o să fie de ajuns.
6. BlaBla. BlaBlaBla. Bla? Unul a scris o carte despre cum toți știm să o dăm masiv de gard. Mulțumesc, știam deja. Altul comentează cum cartea îi explică modul în care o dăm masiv de gard. Iar noi mulțumim frumos, în retrospectivă știm toți cum am dat în gard, vrei premiul Nobel, inventează ceva să ne avertizeze cu sirene cu un pic înainte 😀 Ah, da, și ceva care să ne facă să credem avertismentul.
7. Plm. Sunt gras. Îmi duc bine kilele. Pot da vina pe Hashimoto, e și ăla un factor, dar problema până la urmă e termodinamică pură. Bag mai mult în sistem decât consum. DAR: dacă problema kilelor e așa de gravă încât e musai să dai jos tone pe fast forward, operația e o soluție. Tot nu o să rezolve problema din creierul tău, ca la orice dependență, dezintoxicarea nu te ajută, ci schimbarea de recompense date la creier.
8. Tulai, dar mult a scris ca să tragă concluzia că online rar se pupă cu realitatea din offline 😀
9. Da. Comparativ bogat. Știți voi: frigiderul cam plin, casa caldă, pe stradă pace. Dar e un paragraf în articolul ăla, stai să cităm:
„E ceva ce ne preocupă și pe noi, la fel ca pe mare parte din lume. Ați spus că România va avea nevoie de migrație pentru a contrabalansa problema aceasta.”
Nenea Olof. Cu sincere urări, mergi de te caută cum poți să ajungi înapoi în mămica ta.
1. Gizăs. Apa, aeru’ și fraieru’. 🤷♂️
2. Tipu’-i mai prost ca buda publică. „Impronunțabilul sunt…” 🤣🤣🤣
Dacă aș fi fost atât de cretin precum e el m-aș fi aruncat-n cap de pe Casa Poporului.
3. Vezi 1.
4. –
5. –
6. –
7. Exact așa.
8. –
9. Degeaba e România o țară bogată, dacă politicul o ține la un nivel de subzistență.
UE ar trebui să accepte migrația doar între granițele proprii, nu să admită „doctori”, „ingineri” și „specialiști” din Africa și Orientul Mijlociu.
Nenea Olof știe că englezii sadea ai Londrei au ajuns minoritari-n propriul oraș: 38,6%. Restul-s colorați. 🤷♂️
Drept recompensă, aș dori să-l văd pe nea Olof tratat „prietenește” de amicii colorați.
Un semidoct imbecil care o să-și schimbe repede optica atunci când familia o să-i fie luată-n penis, la propriu, de „adorații” lui colorați. 😈😈😈
”Nenea Olof știe că englezii sadea ai Londrei au ajuns minoritari-n propriul oraș: 38,6%. Restul-s colorați.” Fix ca în București. Este plin de moldoveni, olteni, ardeleni…
@Shoric: moldovenii, oltenii ș-alte vinituri bucureștene nu-ți violează femeile și copiii-n stradă precum arabii și pakistanezii. 🤷♂️
Comentariu beton!20
Puțin off-topic: cică aseară a fost cea mai vadimistă victorie: România i-a bătut pe evrei la unguri acasă.
Comentariu beton!14
Pe mine mă interesează cum căcat a reușit Orbánul să rezolve ca meciul să se joace la Felcsút.
@Atti, ”Pe mine mă interesează cum căcat a reușit Orbánul să rezolve ca meciul să se joace la Felcsút.” Care ar fi problema, că nu înțeleg.
@Shoric: păi na, Felcsút e stadionul boutique, extrem de strâns asociat cu nenea prim ministru etern. Logic era să pună meciul pe arena națională, nu pe tarlaua aproape pe persoană fizică.
În rest, nici o problemă, stadionul e chiar unul de-a dreptul artistic în realizare și dotări.
Foarte greu pentru duminica de dimineata, foarte greu!
Ca de duminică: tocmai am ieșit de la sală.
Mă-mbrăcam în vestiar când simt un miros de grajd amestecat cu cel de vomă, iar după 5 secunde apar 2 austrieci get-beget (tată și fiu). Efectiv m-or usturat ochii la cum puțeau ăia doi. Nu cred că s-or spălat în ultimii 20 ani. Nu cred că au săpun, detergent sau pastă de dinți-n casă.
Cât am fost la duș, a venit unu’ din sală s-a-mbrăcat cu hainele de stradă peste alea transpirate din sală ș-o plecat. 🤷♂️
Comentariu beton!17
Eu l-am întrebat pe unul dacă a auzit despre descoperirea săpunului
Dacă-n orașele mari poate se mai spală, în orașele mici și sate-i jale. 🤷♂️
@JT, nu mă speria, în contextul știut!😁😃 și tinerii sunt certați cu apa și săpunul? 🫣
@Mălina: mai ales! Pot spune că 70% din bărbații care vin la sală nu se spală după antrenament. 🤷♂️
1. Eu n-am auzit never ever de tanti asta, nu că aș fi pierdut mare lucru. Înțeleg că uneori disperarea e mare, dar totuși, să iei de bune asemenea gogoși promovate așa agresiv…..
7. Discuția despre chirurgia bariatrică e complexă și cu multe nuanțe de gri, nu doar alb și negru din articol. Dar da, ar trebui să existe o evaluare preoperatorie complexă, o listă de indicații clare (cam ca teoria din Franța, că practica mai are derapaje, din ce în ce mai multe în ultima vreme) și mai ales o urmărire postoperatorie de lungă durată (ceea ce e o utopie cam în orice sistem de sănătate pentru că mulți bani).
0
Chirurgia bariatrică e pentru putori, care oricum se vor face iar ca focile, deci e degeaba.
Well, baza este reducerea complicațiilor bolilor asociate obezității și creșterea calității vieții. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Problema este „pachetul” asociat (traume, probleme psihologice care necesită urmărire de lungă durată și nu în ultimul rând un statut economic precar). Care „pachet” nu se poate opera odată cu stomacul, din păcate.
Să ne înțelegem, nu vorbim de persoane cu 10 kg în plus și nici de influensărițe care își doresc talie de viespe.
@Ana_i: când trauma psihologică „împinge” persoana spre frigider, iar respectiva merge într-acolo ca vita, apoi io nu pot avea simpatie pentru o astfel de persoană.
MARȘ la sală! MARȘ la plimbare!
DISCIPLINĂ! DISCIPLINĂ! DISCIPLINĂ! Că nu suntem animale, chiar dacă unele persoane arată așa. 😉
De ce „î” și nu „â” – pentru ca schimbarea a fost facuta de un informatician cu un argument tâmpit. Nush. Pare asa un fel de argumentatie la fel de tâmpita.
Singura parte cu care sunt de acord este faptul ca folosim litere diferite, pentru acelasi sunet, in functie de locul unde se afla in cuvant. Si asta e aiurea
Să fie lumină de la lumânare cu î ăăă â din a din i de la lumină din care vine din latinescul lumen cu e. Eee?
9. Romania nu este Bucuresti, cum Steaua nu e FCSB. Ce e asa de complicat. Toti aterizeaza la Bucuresti, trag doua grafice pe imobiliare, trei poze si gata „Romanul e bogat, dar nu stie”.
In Bucuresti au domiciliul 2.121.794 locuitori.
In top 10 orase din Romania, inclusiv Bucuresti, au domiciliul 4.809.751
In rural au domiciliul 9.027.161.
Daca scadem Top 10 urban ramanem cu rural plus restul de urban 14.720.880.
As vrea sa vina domnu Olaf sa le tina si lor aceeasi prezentare.
Titlul corect este „Când îi spui unui bucureștean că e bogat, râde. De ce?”.
Vali tot semnalizează faptul ca discrepanța asta mare între București și restul țării nu este sanatoasa, dar vin repede băieții la conferințe sa ne învețe ca avem bani, de ce radem ca prostii?
>>nu mă simt bine să vin și să spun “eu o duc bine, nu știu de ce se plânge lumea de pe stradă”, pentru că sunt conștient că nu trăiesc de unul singur, ci într-o societate, și îmi doresc ca mai mulți oameni să o ducă bine, legal desigur. https://zoso.ro/inteleg-nationalistii-castiga-teren/
Sursa date: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romania_in_cifre_2019_2.pdf
Mă calcă pe nervi chestia asta cu”generația care nu spune te iubesc”! Mi se pare o generalizare lipsită de baze reale. Care anume e generația respectivă? Eu fac 65 de ani luna asta. Mie părinții mi-au spus că mă iubesc, eu la rândul meu le-am spus copiilor mei. Nu cred că am fost eu excepția.
Din păcate, cam ești excepția. Una din ele.
O tipă, make up artist, Daniela Roba. A fost agresată de soț. A ajuns la spital, a trăit. A cerut bani pentru cheltuieli medicale și investigații. Lumea a donat. La nu mult timp după, femeia era ok. Mergea prin mall, făcea poze în magazine scumpe etc. Cu alt bărbat, uneori. Și lumea comenta că nu pare să o ducă așa rău, pe asta s-au dus banii din donații, pe haine de brand și ieșiri în oraș? Nu am donat pentru ea, nu mi-a prezentat încredere. Cu toată părerea de rău ce am avut-o pentru situația prin care a trecut, nu prea mai donez pentru cazuri online inițiate de persoane private. Fie că sunt pentru ele sau alții. Nu am garanția că vor fi folosiți în scopul necesar, nu am garanția că acel caz e real. Nu sunt ținută la curent cu evoluția, cazul ulterior, dispare de pe radar. Și da, e greu, fiindcă mă gândesc că poate și eu voi avea nevoie vreodată și nimeni nu o va face pentru mine.
Copilul care a spus te iubesc e un erou. Îmi pare rău că nu i s-a zis înapoi, dar într-o zi, va fi cineva care i-o va zice. Mulți am crescut și creștem fără să ni se fi spus te iubesc. Ai mei nu mi-au zis niciodată. Și acum îmi e greu să accept complimente sau orice pozitiv, nu cred că sunt indeajuns de bună pentru asta. Dacă aveți copii, da, spuneți-le că îi iubiți prin toate felurile posibile, acțiuni, cuvinte. Îi va ajuta.