Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Dacă vreți să citiți o cronică de concert cu moși, scrisă super mișto de BogDan, eu nu vă rețin, dimpotrivă, vă îndemn călduros să o faceți. Aveți doar de câștigat, omul are, încă, pasiune și condei.

Nu vreau să trec mai departe fără să povestesc despre ceva foarte mișto. Am primit pe [email protected] un mesaj de la o doamnă/ domnișoară, să îi spunem Roxana, că ar vrea să dea două bilete la Saturnus pentru că nu o lasă real life să ajungă și poate reușesc pe cineva. Cu ajutorul unei prietene inimoase, eu fiind un tip îngrămădit la chestii din astea sociale, biletele au ajuns la doi tineri pe care nu îi dădeau banii afară din casă. Roxana, mă înclin. Acum dau curs rugăminții tale, nu scriu eu nimic, ai făcut-o tu prea bine:

“Super că ai găsit, era păcat de trupe. Acum câțiva ani am vazut Karma to Burn la Quantic si erau maxim 50 de inși in sală, o adevărată rușine pentru o trupă de primă mână. De fapt e păcat că nu prea s-a înghesuit lumea în general, nici evenimente nu prea au fost, după pandemie a cam bătut vantul. Iar noua generație nu mai are ocazia și dispozitia să aprofundeze metalul, ia numa partea exterioară, dă bine la douăj’ de ani sa fii rocker. Poate e o idee bună să scrii in listă, în sensul că lumea să-și miște fundul și la concerte underground, nu numai când vine Holograf la zilele orașului sau să bata din palme între 2 sarmale la Directia 5.  O mică popularizare periodică a evenimentelor mai speciale n-ar strica in listă,  cu recomandare de la tine va fi mai credibil! Mulțumesc mult!“

Până să îi dăm talpă, vă invit pe canalul de DISCORD unde pun în fiecare zi câte un album, dintre cele care mi-au plăcut. Am uitat să spun că este gratuit!

➡️ Începem cu ce consider eu că ar trebui să fie rolul muzicii în societatea de azi. Vorbim aici de un cântec pe care unii îl consideră că ar putea fi imnul unei generații. Oliver Anthony este artistul care a debutat direct pe locul unul în Top 100 Billboard Hot, fiind și primul artist din istorie care nu a mai avut vreun single care să intre în orice fel de top.

➡️ Din Belarus, știu, Lukașenko, sluga boului de la Kremlin, vine ceva muzică bună. Nu mă împiedică existența prea lungă, din păcate, a unor astfel de nemernici, să scoatem la lumină muzica bună. Curse Of The Tatar Cemetery este cea de a treia melodie de pe albumul Rzeczpospolita al celor de la Synaxaria. Ascultați albumul, are tot ce îi trebuie să intre bine de tot.

➡️ Svalbard sunt niște englezi din Bristol care prestează un fusion mișto de post hardcore, crust punk, black metal. November face parte din albumul lor, apărut anul ăsta, pe 6 octombrie, The Weight Of The Mask, un material absolut fenomenal. Un alt album care nu este de ratat.

➡️ Blonda și băieții din jurul ei vin din Spania, Barcelona cu un metalcore comun dar digerabil. Nu este vreo lumină de melodie ce aduc Astray Valley  dar nici o catastrofă nu este.

➡️ Elegy of Madness este fix genul de trupă la care știi după primele acorduri că vine din Italia. Hybrid Love este genul de cântec pe eu unul îl pot reține doar ca, melodia aia în care este solistă una cu sânii mari. Nu vă luați după mine, poate vouă vă place.

➡️ Foarte mișto versiunea metal a This Is Halloween scoasă de cei de la Lyric Noel. Sper să aud și ceva compoziții proprii, poate au, nu stau acum să caut, pentru că au potențial, tipa este țeapănă pe voce.

➡️ Krisiun sunt un fel de Vader brazilian, o trupă old school de death metal, cu ritmul ăla specific al genului din anii ‘90. Necronomical este un cântec, bine produs, bine cântat, fără prea mari suprize. Genul a inovat mult în ultima decadă, oamenii ăștia dar și alții au rămas fideli death metalului de la începuturi. Au concerte, fani, asta înseamnă că au făcut alegerea corectă.

➡️ Dacă vreți să băgați boala în vecinii voștri superstițioși și ortodocși, după ultimele comentarii de pe blog, aș prefera vecini din ăia islamiști buni și drepți, băieții din Siberia, Nytt Land sunt fix ce trebuie. La vecini islamiști există riscul să te trezești cu nebunul cum îți sună la ușă ținând o butelie strâns în brațe. Știu, voi sunteți buni, profetul e iubire, noi ăștilalți suntem nasoi. Sugeți.

➡️ Avem una bucată band de southern rock/country, așa cum trebuie să vină mai des din țara aia de care se plânge cașaloata de șoșoacă că ne sclavagește masiv și ne fură sufletul de dac. Blackberry Smoke este ca stropul de mentă și lamâie din limonada aia rece. Nais.

➡️ Una dintre cele mai apreciate tinere chitariste, așa zice google, eu unul nu am auzit de ea,  Sophie Burrell, prestează și într-o formație BXRRELL de care nu am auzit sau nu mai țin minte să fi auzit. Nu sună rău.

➡️ Când am văzut-o pe tipa din clip, prima mea reacție a fost, wtf, Lady Gaga?  Nu sună deloc rău, BRAT, tipa are o voce versatilă, duce mult, bateristul este cel mai prieten cu frigiderul dintre toți bateriștii văzuți de mine.

➡️ Germanii de la Dust Bolt au fel destul de ciudat de a aborda thrashul, destul de departe de linia europeană a genului, un fel de thrash cu un fusion de metalcore. Sună modern și îl face mai accesibil.

➡️ Bănuiesc că îi știți pe tunisienii de la MYRATH care fac și ei același gen de videoclip pe care îl văd peste tot și deja mă scoate din minți. Melodia merge cu Assasin’s Creed, bine de tot, chiar.

➡️ Veteranii de la SADUS văd că au destule resurse. De fapt cei doi de la Sadus. Dacă sunteți pasionați Dune știți de unde vine numele formației.

➡️ Metalul are nevoie de voci ca cea a lui Courtney de la Spiritbox, asta este clar, are nevoie și de inventivitatea și versatilitatea trupei venite din Columbia Britanică.

Aici aveți Lista lui Edelweiss LXXXI. Am folosit litere romane ca să mă dau cult și să le încurc între ele decisiv.

Atât pentru astăzi, vă urez zile line, să aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri.

sursa foto: freepik.com