Hai să vă povestesc ceva. Ziua de sâmbătă 19 mai 2012 mi-am petrecut-o plimbându-mă vreme de 12 ore prin Munchen, în așteptarea finalei de Champions League dintre Bayern și Chelsea.

În ziua aia, pe lângă prețul astronomic la care se vindeau biletele, m-a mai surprins un lucru.

Probabil că este inutil să vă zic că străzile orașului era înțesate de oameni. Că mergeau la meci sau că nu mergeau, nici nu mai conta. Trăiam cu impresia că toți oamenii din Munchen sunt ieșiți pe străzi ca să se bucure de un eveniment aproape imposibil de repetat: Bayern juca finala acasă la ea. Iar pe lângă nemți mai erau și niște zeci de mii de englezi veniți cu speranța c-ar putea face rost de bilet la meci.

Acesta fiind tabloul, sper că vă imaginați cam ce cantități industriale de băutură se consumau. Era sâmbătă, era soare afară, urma finala, cum naiba să nu se consume? Și nu mă refer la doar la bere, ci la tot ce însemna băutură, alcoolică sau nu, care lasă în urmă peturi, sticle sau doze goale.

Păi numai în zona Marienplatz (piața mare din centru orașului) erau strânși niște zeci de mii de oameni care lăsau în urmă munți de peturi, sticle sau doze.

Și-acum vine surpriza. Puteai să cauți cu lupa un ambalaj reciclabil de băutură că nu aveai cum să-l găsești. Nici nu apucau bine să aterizeze la gunoi dozele sau sticlele, că erau recuperate. Era plin de copii, de adolescenți. care doar cu asta se ocupau: strângeau ambalajele goale ca să le ducă la reciclat.

În Germania se plăteau 25 de eurocenți pentru fiecare ambalaj. E posibil să nu mai rețin exact suma, au trecut niște ani de atunci, dar colegii de pe Germania ne-o pot confirma.

Mno, copiii ăia știau prea bine asta, prin urmare își găsiseră o sursă extrem de rapidă de produs bani de buzunar. N-am văzut unul sau doi, am văzut zeci de adolescenți care în ziua aia probabil și-au făcut banii de ieșit în mai multe weekend-uri.

Ulterior am aflat că asta se întâmplă și în zilele obișnuite, în care nu e mare meci: ambalajele reciclabile dispar imediat, pentru că neamțul nu găsește 25 de eurocenți și-i lasă pe stradă.

Probabil vă întrebați de ce v-am povestit toate astea. Pentru că m-am enervat citind comentariile de la această postare, de-aia. Se bucură cineva că vede normalitate în țara asta? E ok, au sărit românii să-i explice că aia nu e normalitate, ci sărăcie.

Probabil știți că în sfârșit s-a implementat și la noi sistemul prin care primești 50 de bani pentru fiecare ambalaj reciclat. Și oamenii au reacționat în consecință: au început să strângă ambalaje și să le ducă la centre. Atunci când îi stimulezi interesul, omul reacționează în consecință.

Da, o să vină ca o lovitură, dar să știți că normalitatea trebuie stimulată. Așa cum civilizația se face cu amenzi, normalitatea trebuie stimulată. Pe nemți îi poți bănui de orice, dar nu de sărăcie. Și uite că nemții fac (sau făceau) exact același lucru.

Eu nu cred că e dovadă se sărăcie să strângi ambalaje, ci o dovadă că în sfârșit în țara asta se face ceva ca să dispară munții de ambalaje goale pe care-i găsești oriunde întorci capul. Și nu e o figură de stil, efectiv în orice loc din țara asta ai ajunge, o să găsești măcar o doză goală de ceva sau o sticlă de plastic. Poți să te duci tu în cele mai sălbatice și neumblate locuri din țara asta, o să constați că cineva a mai ajuns acolo și-a lăsat în urmă nelipsitele doze sau peturi.

Și-n condițiile astea vin niște cetățeni cu creierul ca-n palmă să-mi explice superior că doar săracii se duc să recicleze?

N-ai cum, prieteni, în România n-ai cum să faci nimic bun, c-or să apară hoardele de cimpanzei să-ți explice că orice faci e de căcat. Băi, nu știu, om fi noi săraci, dar cred că mulți sunt doar săraci cu duhul.

P.S. Colegii de pe alte țari, poate vă îndurați și ne explicați cum stau lucrurile prin negrele străinătăți pe unde v-ați aciuat. Și la voi tot săracii reciclează?