Din păcate sau din fericire (că nu mă prind care merge) trăim vremuri în care nu mai este suficient să te asiguri de siguranța offline a copilului tău. Cu alte cuvinte, pe lângă pericolele de pe stradă, de la școală, din viața de zi cu zi, a mai apărut unul la fel de important: pericolul online-ului.

Că vrem sau nu, copiii noștri trăiesc într-o lume în care pericolele nu mai sunt doar cele clasice, de pe vremea când am copilărit noi. Acum pericolul poate veni de la ce urmărește pe internet, pericolul poate să fie în mesageria Facebook sau Instagram, pericolul poate veni de pe tik tok-ul cel spălător de creier.

Nu mai știu cine povestea că fiu-său a cumpărat niște prostioare pentru jocul online pe care îl juca. Opt mii de lei mai târziu i s-a făcut rău lui tac-su când s-a uitat în cont. Ăsta e tot pericol online, să știți.

Virușii, aplicațiile de scam, emailurile de phishing, toate sunt pericole online. Toate sunt concepute să-i fraierească pe cei fără experiență, iar printre ei se regăsesc și copiii noștri.

Pentru mine nu există varianta cu „îl țin departe de tehnologie, dom’le”. Să țin copiii departe de tehnologie într-o epocă în care tehnologia e prezentă efectiv peste tot e ca și cum l-aș ține departe de alfabetizare.

Apropo, nu știu dacă sunteți la curent, dar România este pe ultimul loc în Europa în materie de competențe digitale. Pe ultimul, da? Surprinzător, dar se pare că să ai un smartphone și să stai pe tik tok nu ține de competențele digitale.

Acestea fiind zise, ce facem noi ca să fim cât de cât la curent cu ce fac copiii noștri pe internet? Ce facem noi ca să n-avem surprize? Ce facem noi ca să nu fim puși în situația „de unde era să știu ce face el pe telefon sau pe laptop?”.

O să vă zic ce fac eu, dar să știți că trăiesc cu convingerea că nu e suficient, motiv pentru care o să mă inspir și din sugestiile voastre, dacă va fi ceva ce-mi face cu ochiul.

Unu. Timpul de stat online este limitat la o oră pe zi în timpul școlii și două în timpul vacanței. Pentru situații speciale există derogări, dar regula e clară.

Doi. Aici vine partea cea mai importantă: cum te asiguri cât a stat copilul pe net? Dacă ești acasă, te asiguri prin modul clasic: bagi capul la ele în cameră și dacă le vezi tot pe net, le comunici prin viu grai:

– Alooo, a trecut ora, gata cu telefoanele!

Și asta a fost tot.

Problema apare când nu ești acasă. Când nu ești acasă nu poți să verifici dacă p-ăla mic nu cumva l-a furat peisajul și în loc de o oră a stat cinci. Exact pentru asta a apărut în viețile noastre aplicația Google Family Link. Aplicație în care înrolezi telefoanele copiilor și astfel ai control total asupra modului în care folosesc internetul.

Setezi tu cu mânuța timpul pe care au voie să-l stea pe internet și după ce expiră aplicația le taie netul. Pa, pa, la revedere, mai intri tu mâine.

Trei. Cel mai important punct. Ok, te-ai asigurat că stă pe internet exact cât ați convenit să stea, dar cum verifici ce face pe internet în timpul ăla? De unde știi pe ce site-uri intră?

Iar răspunsul este că nu știi. N-ai de unde să știi decât dacă stai lângă el când browsează sau dacă-i instalezi aplicații pentru spy activities. Ceea ce mie, personal, mi se pare de mare porc. Controlăm copilul, dar nu intrăm cu picioarele în intimitatea lui.

Ei bine, prieteni, răspunsul este tot Google Family Link. Aplicația te lasă să setezi pe ce site-uri n-are voie să intre și nu le poate accesa. Sincer, mi-ar plăcea să am și-o aplicație care să-mi arate și istoricul de browsing, dar încă n-am găsit-o, poate știți voi una.

Patru. Punctul ăsta este bonus, nu ține de siguranța online, ci de cea de pe stradă, dar tot cu ajutorul internetului.

Pentru că de curând fetele noastre au început să mai meargă și singure la școală sau să se mai ducă până la megaimaj, ne-am instalat toți patru aplicația Life360. Cu ajutorul ei, fiecare dintre noi vede în permanență în ce loc se află ceilalți trei. Bine, io cred c-o s-o dezinstalez la un moment dat sau îi mai reduc din permissions, că prea poate să vadă distinsa stăpână a sufletului meu pe unde sunt. 😛

Cu speranța că v-am dat idei și v-am făcut un serviciu, cam atât pentru azi. Acum le aștept pe ale voastre.