Oamenii se mai cunosc și altfel decât online?

In 2006 ne-a facut cunostinta o prietena comuna. Asta a fost tot! 🙂

Era septembrie 2011. Amândoi participam la aceeași nuntă, a unor prieteni comuni. În dimineața de după eveniment, acasă la miri, eram o gașcă de vreo 5 persoane care voiau să facă ciorbă de potroace. Inutil să mai zic că eram mahmuri sau beți, după caz. Ciorba nu se putea face decât după o curățenie temeinică așa că am scuturat o pătură iar al meu telefon a zburat pe acoperișul improvizat al unui locatar de la etajul 1. Domnul s-a oferit să mi-l recupereze și s-a cățărat într-un copac și apoi pe acoperiș, la costum fiind, reușind să-mi aducă prețiosul obiect.
În decembrie ne-am reîntâlnit, la aceeași prieteni, la adunarea de Revelion.
And the rest is history!

În trenul de Constanta. Cu 3 ore întärziere. Pe vremea aia aveam walkman cu cåsti, el asculta Metallica, eu Bonjovi, am fācut schimb de nr de telefon, fix, evident si vorbeam în fiecare searā 2-3 ore. Mamā, ce facturi plāteam! Apoi am fost la concertul Metallica în Bucuresti si gata. Au trecut 25 ani deja, sper sā fie încā pe atât. Deci CFR ul ne-a unit? Cu întârzierile lui, bune la ceva îm cazul nostru😀

Anul domnului 2003,începutul telefoniei mobile,din cunoscuți a luat numărul meu cu gând să ne întâlnim în 4 care au rămas 2 până azi…

Acum 20 ani pe 22 octombrie, locuiam temporar la un cămin prin Republica.Am stat doar in octombrie iar sotul meu pleca a doua zi in concediu la mama lui, la Piatra Olt.
Era pe hol si a primit un telefon de la serviciu. Tinea in husa telefonului mereu o hartie, dar avea nevoie de un creion. A batut la prima usa si eu aveam un creion. M-a invitat la un ceai in camera lui. Ne-am amuzat ca ne cheama Florin si Florina. Am schimbat numere de telefon. Am vorbit zilnic si si-a scurtat concediul pentru mine. Dupa 6 luni de intalniri , ma intreaba: măi femeie, ma mai studiezi mult? corespund sau nu? ne-am mutat impreuna ,casatoriți si cu gemeni azi. Suntem si acum iubiti, parteneri dar si cei mai buni prieteni.
Avem inca acel creion.

Acum vreo 18 ani era un site (noi2) pe care intram pentru a cauta parteneri de o noapte. Eram intr-o etapa haotica a vietii mele astfel ca imi pusasem in cap ca nu mai vreau relatii, doar aventuri. Vorbeam cu ei acolo pe chat-ul de pe site si cand ne intalneam consumam treaba si gata, a 2-a oara nu mai raspundeam la telefon. Pana intr-o zi cand tipul asta, in loc sa ma duca undeva sa consumam treaba, m-a dus in parc sa ne plimbam. Am fost total dezamagita fiindca eu plecasem de acasa cu alte asteptari. A insistat vreo 2 saptamani cu apeluri si mesaje si nici acum nu stiu de ce i-am raspuns intr-un final. De atunci suntem impreuna

Am experimentat ambele variante, online mi-am cunoscut viitorul sot, dar am mai iesit la intalniri cu oameni cunoscuti pe net (doizece.ro dupa luni de jucat rummy, de exemplu). Totusi 80% din incercarile de perechi le-am intalnit off-line.
Ce diferente semnificative am sesizat ulterior in online vs real life (la munca, facultate, anturajul extins): desi online poti sa te prefaci ca esti cine vrei tu, a fost mult mai usor sa triez oamenii cu care avem chestii majore in comun (hobby-uri, valori, orientare politica, principii de viata, dorinte, etc) decat in viata reala, pentru ca online am comunicat mult mai mult si mai la subiect.

Bine, noi aveam atat de multe chestii in comun, inclusiv cunostinte, de cu 10 ani inainte sa ne intersectam locuiam in aceeasi zona, la cateva sute de metri, etc, incat daca era sa fie „live” ar fi fost pur si simplu, iar el chiar a incercat, cu cateva luni inainte, sa vina „intamplator” la aceeasi sala de fitness cu mine, dar viata a decis alta directie, si l-am abordat eu cu intrebari despre ceva ce ne „unea”.

Prin 1991-1992 mă întorceam cu metroul de la facultate. Un tip hiper drăguț și cu un zâmbet cât China mă urmărea cu privirea. Eram foarte timidă pe atunci, așa că m-am tot ascuns, și când am ajuns la stație… efectiv am luat-o la fugă spre casă. Mi s-a părut că aud pe cineva în urma mea, dar nu îndrăzneam să întorc capul. Am ajuns la bloc, am urcat scările care duceau spre lift, și am auzit din spate: „mademoiselle, vous etes tres belle!”. Nu auzeam prea des vorbindu-se limbi străine pe vremea aceea. M-am întors și l-am văzut, tot cu zâmbetul acela, cu un buchet de trandafiri întins înspre mine… M-a vrăjit. Am avut o relație minunată… aproape un an. Apoi a dispărut. S-a explicat în multe scrisori, mi-a promis că se întoarce… Dar mi-am pierdut încrederea în el. Și în plus, ochii care nu se văd, se uită. După ceva timp am cunoscut pe altcineva, cu care m-am și căsătorit, și cu care am avut o viață frumoasă, cam 12 ani. În 2004, puțin înainte să termin a doua facultate, mi-a murit soțul. M-am refugiat în muncă. La aproape 1 an de la terminarea facultății, m-am dus la rectorat să îmi iau diploma de licență. Nu mi-au găsit-o și m-au chemat a doua zi. Iar a doua zi, după ce mi-am recuperat diploma, în drum spre farmacie, mi-am reîntâlnit iubitul din tinerețe, despre care nu mai știam nimic de 12 ani. Am schimbat numerele de telefon, și din lamulțean în lamulțean, am reînnoit relația. Între timp fusese căsătorit, avea o fetiță, divorțase. Era pe picior de plecare înapoi în Tunisia. Unde chiar a și plecat. Pe urmă a plecat în Italia. Dar deja s-a dezvoltat internetul, așa că am ținut legătura până în august 2006, când, în cea mai caldă noapte din an, m-am trezit cu el în fața blocului. Pe 27 ianuarie am împlinit 16 ani de căsnicie oficială. E bine. Sper să fie la fel de bine în continuare.

Eu si sotul meu ne-am cunoscut in 2001. Eu lucram la o firma, el venea la interviul de angajare. Eu eram secretara. Imi spusese directorul: „vezi ca trebuie sa vina un inginer bun, cum vine ma anunti”. :)) Atat am retinut „inginer bun” si mi-a fost suficient. Atunci eram amandoi implicati in alte relatii, ne-am cuplat dupa vreun an jumate. Peste 6 ani facem nunta de argint – si nu, nu suntem batrani :))) Prima data l-am admirat pe sotul meu pentru ca era si este un foarte bun profesionist din toate punctele de vedere. Si apoi ma facea sa rad. Mereu. Si cam asta e, de 20 de ani radem impreuna.

Primăvara anului 2018.
Vinovat este cel mai bun prieten al meu, căuta o farmacistă amabilă că voia niște medicamente care se puteau aduce la comandă.
A găsit farmacista.
M-a sunat să-mi spună, era sora mai mică al unui fost coleg de clasă din liceu. Pe vremuri făcusem cu ea ceva ore de meditații la franceză.
Apoi drumuri diferite fiecare, divortați ambii.
Am mers și eu la acea farmacie că răcisem nițel.
Din noiembrie 2018 locuim împreună.
Ne-am căsătorit în ianuarie 2022.

Ne-am cunoscut la munte, iarna, la cabană. Eram elevi de liceu, in vacanță. Sfârşitul anilor 90. Deja aveam colege si colegi care se agățau pe net :))

Ex-ul, coleg de facultate, relatie neoficiala 4 ani, oficiala 7, apoi pa.
Actualul cunoscut pe cand vizitam o prietena stabilita in Dania. Ea lucra pe atunci la un spital mic de provincie, era vara si mai avea vreo cateva garzi, apoi urma vacanta, cand trebuia sa facem si sa dregem. L-a rugat intr-o zi pe vecinul de palier sa-mi arate frumusetile patriei cat e ea de garda. A treia zi omul m-a cerut de nevasta. In toamna se fac 28 de ani de atunci.
Stiu, sant cea mai “dinozaura” pe aici 😁

1.In ’91 am fost in China sa aduc marfa. Am trait din vanzarea marfii aduse , vandute prin consignatii cativa ani.
In ’92 eram in consignatia unui fost coleg de scoala, si o vad pe ea, o piesa tinerica care m-a lasat fara cuvinte. Vorbesc cu colegul meu, cine e ? O verisoara de-a nevestei. Iau nr ei de tel si sun dupa cateva zile. A crezut ca e altcineva cu acelasi nume cand a acceptat invitatia.
Si uite asa fata , a lipsit prima noapte de acasa.
Dupa 1,5 ani casatoria, apoi baiatul si dupa 18 ani divortul.
2. On-line cunoscuta, mers la mare si ramas impreuna 5 ani. Fara acte, ca am facut odata. Si eu si ea.
3. On-line cunoscuta, mers la teatru si ramas impreuna de 8 ani. Tot fara acte ca am facut odata. Si eu si ea. Si continuam.
Asta despre neveste.( relatii a la long )
Prietene am cunoscut si la spital, cand am avut accident cu motocicleta,studenta la medicina si la mare, munte , etc

La o petrecere unde verișoara mea voia să îl combine cu sora mea. M-a văzut pe mine și reacția lui a fost: mamaaaa, ce strungareata are tipa, parca e Maria Ciobanu. M-a cucerit pe loc 🤣

În vara lui 2004, pe vremea telefoanelor cu butoane, am început să primesc bipuri de la un număr necunoscut. De obicei ignoram astfel de bipuri, dar la momentul respectiv mă plictiseam, așa că am dat bip înapoi. Învățam pentru bac, așa că nu era ca și cum aș fi avut ceva mai interesant de făcut 😅
După câteva zile de bipăieli, gagiu’ mi-a trimis mesaj să mă întrebe dacă nu sunt curioasă cine e. Evident, eram atât de curioasă încât nici nu mă deranjasem să-l întreb 🤣 Nu mi-a zis nimic despre el, nici măcar numele, dar mi-a spus că are numărul meu de la un prieten comun. Un fel de Facebook avant la letter…
Patru luni mai târziu, când eram departe de casă, m-a sunat, s-a recomandat cu nume și prenume și am început să vorbim zilnic. În perioada aia deloc plăcută a vieții mele, conversațiile noastre erau cam singura mea bucurie, chiar dacă nici nu știam cum arată și mai aveam și circ cu iubitul de atunci care, culmea era colegul lui de muncă 😁
După trei luni de prietenie „virtuală” am ieșit la un suc, apoi la încă un suc, și tot așa aproape în fiecare seară, de mă săturasem eu de atâta respect, că el abia îndrăznea să mă pupe pe obraz. Am tot băut sucuri și am vorbit la telefon ore în șir vreo patru luni, până mi s-au aprins călcâiele la modul grav, așa că mi-am anunțat iubitul că luăm o pauză pe termen nelimitat (în traducere liberă, până văd dacă se leagă ceva cu colegul lui 🤭). O săptămână mai târziu, m-am întâlnit cu amicul meu ca să-i arăt colecția de timbre și, pentru că a fost o vizionare foarte reușită, am decis să studiem colecția respectivă pentru tot restul vieții 😁
Deci cam tot online ne-am cunoscut, chiar dacă nici nu știam cum arată internetul.

Well, tot online dar online-ul ala de batrani :))
Pe un canal de ODC, cand era oricum destul de greu sa faci/trimiti poze, apoi ne-am vazut live cand am avut eu drum prin Pitesti (ea e din Pitesti eu din Bucuresti iar acum stam undeva la tara, intr-o comuna de langa Bucuresti) apoi a mai venit ea prin Bucuresti.
Chestia asta a durat cateva luni, de prin primavara lui 2007 pana in August 2007 iar apoi ea a plecat in Spania dar am continuat „relatia” de la distanta. In Decembrie 2007 mi-am dat seama ca ea este sufletul meu pereche asa ca mi-am dat demisia si am plecat dupa ea in Spania. Cum tocmai incepuse criza economica, a fost destul de complicat sa imi gasesc ceva de munca acolo, mai ales ca nu vorbeam limba asa ca in Mai 2008 ne-am intors acasa.
15 ani si 2 copii mai tarziu, imi dau seama ca, sa plec dupa ea in Spania, a fost una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am facut in viata asta.

In era Neoliticului, cand pana si telefoanele fixe erau un lux, eu 15 el 17, intr-un septembrie cald, m-a „agatat” in curtea scolii. A urmat o lunga perioada in care, ca sa sa ma ia la plimbare, fluiera sub balcon tema din „il padrinio”, exact dupa 7 ani de prietenie m-a cerut de sotie. Anul acesta, in septembrie, implinim 43 de ani de casatorie. Ne-am pensionat amandoi si ne pregatim sa trecem la o nou etapa a vietii, ne repatriem curand si vrem sa ne petrecem ultima perioada a vietii acolo unde ne-am cunoscut si-am trait cea mai frumoasa parte a tineretii! PS, la sfarsitul lui februarie plecam pentru o saptamana in Sicilia, vrem sa vizitam satul Savoca, locul unde s-a turnat „Nashul”, taverna in care au intrat Marlon Brando, Al Pacino, Robert Duvall si unde a inceput povestea cantecului care ne-a marcat toata viata. The end!

Eu lucram acum aproximativ 20 ani la o firma cu acelasi domeniu de activitate ca cea la care lucra viitorul sot. I-a placut vocea mea si m-a invitat in oras sa discutam despre treaba pentru care ma contactase initial, legata de birou. Acolo am facut schimb insa si de ID-uri de Yahoo Messenger (yup, I’m that old). Ne-am conversat pe Messengerul acela vreo cateva luni pana a reusit sa ma scoata in oras (mi se parea neserios dar el saracul incerca doar sa fie amuzant, fiind un fel de timid neinteles).

Suntem bine si azi, ne potrivim foarte bine, copii am facut, casa avem…doar ce-a dintai tinerete incepe incet sa zboare spre alte meleaguri.