Bărbații însurați n-au nicio vină că sunt ispitiți

Hă?
Say whaaaat?
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣

Ce bine c-am scăpat.
Jucăriile mele stau pe raft, nu-s împrăștiate pe covor. 🤣🤪🤣

Poate era ala mai infantil si se juca singur cand nu aducea femei acasa 😁
Iti dai seama ca orice argumente ai fi adus, gasea colega ta ceva care sa-ti darame argumentatia 😁

Am avut și eu această discuție cu niste femei. Și cu niște bărbați.
În discuțiile mele bărbații erau cei care împărțeau in egală măsură vina adulterului între soț și amantă, însă femeile erau cele care atribuiau vina exclusiv bărbatului însurat. Adică, nene, amanta n-are nicio obligație morală față de absolut nimeni. Daca el (soțul) vrea și poate, amanta face ce vrea ea fără să aibă nimic pe conștiință.
Adicătelea, fix invers față de ce zici tu acolo 😄.
Ca sa fim înțeleși, eu sunt cu părerea în barca bărbaților din discuțiile mele.

Într-un amantlâc amândoi au aceeași vină,și bărbatul și femeia,că nu-i pune nimeni să se încurce în familiile altora…problema o văd când amanții nu renunță unul la celalalt nici la 50 de ani și dau peste cap și viețile celor de acasă. Ăia la rândul lor trăiesc o nefericire permanentă și nu știu încotro s-o apuce. Că ce să vedeți,acasă,făptașii sunt familiști convinși,pun mâncarea pe masă la copii și își plătesc datoriile oricând. Am întâlnit asemenea persoane la serviciul trecut (în altă eră)🤣🤣🤣

Tot timpul am crezut că femeile care cred asta, ar proceda și ele la fel puse în situația asta. Nici eu nu înțeleg. Geloasă mai sunt și eu, dar la înșelat nu aș putea ierta. Și ar fi vina lui, clar. Că femeia aia știa sau nu, o privește. Controlul îl deține partenerul care înșală, poate să spună nu.

In ecuatia prezentata, eu cred ca doar el este in culpa.

Cine si-a luat un angajament(relatie, casatorie) e responsabil de aceste situatii, indiferent de sex.
Trebuie o anumita maturitate cand te casatoresti. Sufera multi, inclusiv copii. Un om singur care vrea sex, cauta si gaseste. Daca persoana casatorita, nu vrea, cauta mai departe. Sunt nevoi fiziologice normale. La articolul Iuliei cu piticul, in comentarii, era un link cu un articol despre relații. Cat de greu se leaga azi o relație. Am observat ca și tinerii se grabesc nițel. Vorbesc despre nunta, rochie, restaurant, luna de miere.
Mai bine ar vorbi despre aceste situații. Am stat 5 ani cu sotul meu inainte sa ne casatorim. I-am spus ca daca se intampla ceva, vreau sa stiu.
Orice s-ar intampla trebuie sa vorbim. Daca se intampla si ascunde, nu mai discutam si pierde respectul meu si prietenia mea. Care trebuie sa ramana pentru ca avem gemenii.
Dar, nu am avut probleme si au trecut 20 ani.
In concluzie, persoana cu angajamentul e de vina.

Colega ta crescuse la bunici? Intreb, ca mie toate ideile astea mi-au fost „predate” de bunica pana in varsta de 7 ani, fara gluma. Ai mei din motive de comunism si lipsa de mancare, m-au parcat la bunici pana a fost momentul sa merg la scoala, iar bunicii s-au ocupat temeinic de celebrii 7 ani de acasa. Avea bunica o gasca de gagici, cucuonet de provincie level Chirita. In fiecare zi la ora 4 se producea o adunare pe la cate una acasa si se dezbateau exclusiv subiecte despre cine a mai murit si cine cu cine facea chestii. Cu fiecare ocazie, se profita de exemplu sa mi se dea sfaturi de genul: femeia tine casa, totul trebuie sa fie in ordine altfel pleaca barbatul la curve, amantele sunt vinovate de tot, e bine sa iti tii gura daca barbatul vine suparat acasa si niciodata sa nu il certi seara, femeile nu beau doar barbatii au voie, nu vorbi tare, nu te baga in seama, stai ca o doamna, si multe altele din acelasi meniu. De exemplu, unchiul meu divortase cu ceva ani inainte sa ma nasc eu. Tot focul, para si pucioasa era in capul fostei neveste din doua motive absolut serioase si de ne-iertat: primul, pe femeie o chema Florica, adica un nume de la tara care nu mergea deloc cu numele nostru de familie de la periferia orasului si doi, avea gura mare si facea scandal cand o batea unchi-miu cam odata la 2 zile cand venea beat crengi acasa. Nu, nu exagerez deloc. Unchiul meu simpatic era un alcoolic violent cunoscut in tot orasul, dar era vina fostei neveste ca urla cand o batea. Femei in aceeasi familie, ce sa mai astepti de la altii. Eu, evident burete. Tot am bagat la cutiuta, ca asa e cand esti mic si adultii te invata chestii, ei sunt mari deci au adevarul absolut.
Acum problema e ca sunt multi crescuti cu idei din astea care odata ajunsi adulti nu se mai intorc sa verifice daca ce au invatat in aia 7 ani de acasa, sau la scola, sau pe maidan, e chiar corect. A ramas tot in capul lor cu valoare de axioma. E greu, mai ales daca viata nu te ajuta cu un sut in fund sa te scoata din mediul in care le-ai invatat.
Eu am avut noroc sa trec prin niste nasoale, facute lucru manual, ca sa ma prind ca bat campii. Si asa mi-a luat pana pe la 30 de ani sa aleg una cate una ideile tampite pe care le invatasem bine si apoi sa le gasesc inlocuitor. Si acum cand ma gandesc ca am terminat, tot ma mai trezesc din cand in cand intr-o disonanta cognitiva cu ceva idee fixa, sadita bine de bunici.
Hai ca am fost super serioasa azi, dar sper sincer ca dupa generatia mea lucrurile s-au mai imbunatatit si copii au fost crescuti cu idei ceva mai deschise, sau macar cu obisnuinta de a-si pune intrebari atunci cand isi dau seama ca au prea multe certitudini.