Hai că i-am strâns pe toți la un loc ca să nu vă mai chinuiți voi. Desigur, nu mă refer la oamenii care chiar au ceva mișto de spus și în niciun caz la comentatorii de pe acest blog, da? 😉

Anonimul. Comentatorul cu profil fals sau fără o identitate asumată. Pentru că are coloana vertebrală a unei moluște scăpată într-un cazan cu muci dați în clocot, se ascunde în spatele unor conturi false. Indiferent că este postac politic sau simplu analfabet funcțional, doar așa are curaj să se exprime în public. Plin de vitejie, desigur.

Adepții teoriei conspirației. De la aselenizare, până la vaccinuri, epidemiologie, conflictele armate și implicațiile lor geo-strategice sau monarhia britanică, băieții ăștia se pricep la orice. Sunt idioți din convingere și trăiesc cu ferma impresie că eșecurile lor sunt rezultatul unor profunde conspirații ale Ocultei Mondiale împotriva urmașilor dacilor liberi. Explică-i lui Marcel din Rădăuți, taximetrist, că nu din cauza lui Bilgheiț stă el într-o garsonieră cu nevastă-sa, soacră-sa și cei doi copii, c-o să-ți răspundă superior:

– Nu e chiar așa, sunt interese mari la mijloc, mai citiți și voi.

Analfabetul funcțional. Are opinii ferme, de nezdruncinat, dar fără nicio legătură cu textul pe care tocmai l-a citit. Sper că nu mai e cazul să vă explic de ce.

Cei care citesc doar titlul. Și ăștia au tot opinii ferme și de nezdruncinat, în ciuda faptului că n-au citit textul în legătură cu care opinează ferm si de nezdruncinat. Partea cea mai nasoală este că sunt mult mulți decât ați crede și majoritatea lor fac parte din bula noastră, a celor care aparent avem mai mult de doi neuroni. Trist, foarte trist.

Politicăl corectneșii. Sunt cei care au inventat expresia „ce pana mea”. Sunt cei din cauza cărora nu mai poți să scrii nici despre ficuși, pentru că vor veni să-ți explice că discriminezi și jignești sentimentele ficușilor. Sunt cei din cauza cărora dacă vreunul dintre voi mă face „gras”, pot să vă reclam la CNCD pe motiv că nu v-ați adresat cu: „persoană cu tulburări de ordin comportamental și dezechilibru în alimentație”. Sunt cei din cauza cărora discursul liber s-a dus și se duce pe pluă, prieteni.

Heitărul de profesie. De multe ori este lipsit de orice urmă de viață socială, toate trăirile lui depind de ce se întâmplă pe internet. În nouă cazuri din zece nici măcar nu citește ce ai scris, intră doar ca să te înjure si apoi pleacă fericit. Dacă ai proasta inspirație să-i răspunzi la invective, își va provoca un orgasm de zile mari prin procedeul de auto-satisfacere, cunoscut în popor sub nume de „labă”. Totuși, din acest motiv trăiește într-o tensiune permanentă, speriat la gândul că odată ș-odată va orbi sau o să se trezească cu o pădure de păr în palma stângă. Sau dreaptă.

Superiorul. Vrea să-ți demonstreze cât ești de limitat sau cât ești de prost. Indiferent despre ce scrii, el știe mai bine cum stau lucrurile și-o să te anunțe asta plin de scârbă. Nu se rezolvă decât cu block.

Ăla fără simțul umorului. Pe ăsta poți să-l plesnești peste față cu o glumă, că tot ca vita la poarta nouă se uită. După ce va citi cel mai tare banc din lume, singurul lucru pe care îl va găsi de comentat va fi: „chiar așa a spus? Hmm, n-aș fi crezut”. Apoi va urma recomandarea să te apuci de scris lucruri mai serioase. Not.

Habotnicul. Atât îți trebuie, să scrii ceva nasol despre tatăl tâmplarului sau cohorta de sfinți care-l acompaniază. Te va informa oficial că o să arzi în flăcările iadului și că practic nu mai ai nicio scăpare. La un eventual răspuns al tău, nu va avea nicio problemă să te înjure cu real talent sau să te blesteme. Că doar o face pentru o cauză bună, îi ia apărarea lui Dumnezeu.

Cel căruia i se cuvine totul gratis. Se simte trădat dacă ai scris un articol publicitar. Primele lui cuvinte vor fi întotdeauna: „asta e publicitate, nu m-aș fi așteptat la așa ceva de la tine, te-ai mânjit și tu”. I se citește indignarea prin taste, dar n-apuci să-i răspunzi nimic, că vine continuarea, lovitura de grație: „nu credeam c-o să faci vreodată așa ceva, pe mine m-ai pierdut, nu mai intru aici!”. Iar tu te uiți lung la monitor, în timp ce lacrimile ți se împreunează sub bărbie.

Ăla care vrea o țară ca afară, dar s-o facă alții. Este miezu’ oricărui protest de pe interneți, dă share, se revoltă din spatele monitorului, postează despre cum o sa rupă el societatea în două, uneori plânge. Pe scurt, vrea o țară ca afară. După care îl găsești la coadă la liftul pentru persoane cu dizabilități, de la metrou, deși e sănătos tun. Când vede pe stradă pe cineva care chiar are nevoie de ajutor, trece pe partea ailaltă si se preface că vorbește la telefon.

Foștii admiratori. Sunt cei mai înverșunați heitări și dovada vie că între admirație si ură este o linie foarte fină. Linie pe care o trec într-o bună zi, și din momentul ăla nimic nu-i va mai aduce înapoi. Sunt cei pe care îi puteți regăsi și pe acest blog dând dislike-uri la tot ce mișcă.

Cam ăștia ar fi. Dar mai ziceți și voi, că sigur v-ați lovit de ei.

sursa foto: freepik.com