Este a treia oară când actualizez articolul ăsta, în ultimii zece ani. Așa consider eu să-mi fac umila datorie față de limba română, deși e ca și cum ai încerca să golești vaporul care se scufundă cu o găleată.
Decât sau doar
Peste câțiva ani această discuție nu-și va mai avea rostul. La cât de multă lume nu știe că „decât” se folosește NUMAI împreună cu o negație, foarte curând uzul va înlocui norma. Dar, acum când vorbim, varianta corectă este întotdeauna cu negație în față: NU am decât 50 de lei la mine.
În cazul în care vă este așa greu să țineți minte asta, aveți varianta de rezervă: îl folosiți pe „doar”. Care este mai nepretențios și nu-i trebuie negații menite să încurce lumea: am DOAR 50 de lei la mine. Și-ați rezolvat problema.
Care sau pe care
Din nefericire, exact ca în cazul de mai sus, cred că trăim ultimele clipe de viață ale Acuzativului, cel puțin în cazul atât de des întâlnit al lui „pe care”. Dar acum, cât încă mai pâlpâie niște viață în Acuzativ, noi nu spunem „meciul care l-am văzut aseară”, ci „meciul PE care l-am văzut aseară”.
Pentru că întotdeauna pronumele relativ „care”, cu funcția sintactică de complement direct, trebuie să fie însoțit de prepoziția „pe”.
Noștrii sau noștri / voștrii sau voștri
Niciodată, dar absolut niciodată: „noştrii” sau „voștrii”! Nu știu cum să fiu mai clar de atât: NICIODATĂ!
Vroiam sau voiam
În limba română nu există verbul „a vroi”. Prin urmare nu au cum să existe nici: „eu vroiam”, „tu vroiai”, „el vroia” sau „noi vroiam”. Întotdeauna spunem: „eu voiam”, „tu voiai”, „el voia” sau „noi voiam”. Fără R.
Place sau plăcea
„Mi-ar place să câștige Argentina Campionatul Mondial” este greșit. Și nu pentru că țineți cu Argentina lui Messi, ci pentru că forma corectă este „mi-ar PLĂCEA”. Altfel, să știți că eu am ținut cu Marocul, dar n-a fost să fie.
Mândrii sau mândri
Că tot a fost de curând sezonul patriotic al mândriei de neam și țară, să știți de la mine o treabă. Absolut de fiecare dată când un vajnic urmaș al dacilor liber scrie „mândrii că suntem români”, se aude un geamăt prelung dinpre mormântul lui Eminescu.
Servici sau serviciu
Dacă vă e greu să rețineți care e forma corectă, înlocuiți cu „prejudiciu”. Cum nu poți să spui „prejudici”, la fel nu poți zice nici „servici”. Prin urmare, întotdeauna este „serviciu”.
Vre-o sau vreo / vre-un sau vreun
Din nefericire, văd din ce în ce mai des folosită forma cu cratimă. Care cratimă, în acest caz, se potrivește fix ca o costiță de porc în farfuria unui raw-vegan.
Prieteni, în limba română cratima leagă cuvinte cu sens de sine stătător. Dacă voi îi găsiți un sens lui „vre”, atunci puteți să-l scrieți cum vreți. Scuze, cum „vre-ți”. Așa că ce-ar fi să scriem noi corect: VREO și VREUN!
O dată sau odată
Diferența dintre ele este exact diferența dintre: „M-am culcat cu el doar O DATĂ” și „ODATĂ mă culcam cu el”! Ați prins-o?
Deaia sau de-aia
Mi se pare incredibil că trebuie să explic de ce nu există „deaia”, dar asta e lumea în care trăim. „De-aia” (sau „d-aia”) este forma simplificată pentru „de aceea”. Cum nu scriem „deaceea”, nu scriem nici „deaia”.
Țigare sau țigară
Oamenii care zic „țigare” au un loc special în iad. Sper.
Vin-o sau vino
Dacă am fi în stare să-l găsim p-ăla care a pus pentru prima oară cratima în „vin-o”, ar trebui să-l facem membru al Academiei Române. Așa cum merită orice deschizător de drumuri, fie el și în direcția analfabetismului. Întotdeauna scriem „VINO”
A se merita și a se risca
Cele două verbe, „a merita” și „a risca”, nu sunt NICIODATĂ precedate de pronumele reflexiv „se”.
Nu, nu poți să zici ”se merită”, nu poți să spui „să te riști”, nu poți nici „se merită să te riști”.
Fortuit
Știu că pare ilogic pentru cei care l-au folosit întotdeauna cu sensul de „forțat”, dar „fortuit” înseamnă, n-ai să crezi, ÎNTÂMPLĂTOR.
Grizonat sau Grizonant
Pentru cuvântul ăsta m-am contrazis cu o grămadă de lume. Hai, frate, n-auzi și tu cum sună “grizonant”? N-are cum, e “grizonat” sută la sută. Tocmai de-aia, ca să n-avem discuții din astea inutile, las aici o poză din DOOM 3 (adică ultimul). Să mă anunțați și pe mine dacă scrie undeva “grizonat”.
Umpic sau un pic
Râdem-glumim și scriem la mișto „umpic”, dar nu mai râdem și nu mai glumim când vedem câți sunt ăia care chiar cred că așa se scrie „un pic”.
Metrii sau metri / kilometrii sau kilometri
Dacă aș fi angajator în presă, primul lucrul pe care l-aș întreba la interviurile de angajare ar fi când se scrie „metrii” și când „metri”. Idem, când „kilometrii” sau „kilometri”. Probabil că 50% dintre candidați ar pica testul.
Boșilor, dacă e așa de greu să vă dați seama când e cu un „i” și când e cu doi, înlocuiți cu alt substantiv la plural, cu „elevi”, de exemplu. Ia înlocuiți aici: o clădire înaltă de 23 de metrii. Este că nu poți să zici „23 de elevii”?
Cu plăcere, succes la interviu!
„Ca și”
Vrei să vorbești corect sau vrei să vorbești ca și un analfabet?
Să aibă sau să aibe
Nu, nu e corect nici „să aibe”, nici „să aivă”, nici ruda lor de la țară „să aive”. Groaznic, știu.
Datorită și din cauza
Mno, aici lucrurile par să fie clare, nu? „Datorită” are conotație pozitivă, „din cauza” are conotație negativă. Știți voi „p-ăla l-au avansat datorită mie” versus „l-au dat afară din cauza mea”.
Greșeală sau greșală
Întotdeauna cu „e”: greșeală.
Înșală sau înșeală
Întotdeauna fără „e”: înșală.
Altă alternativă
De câte ori auziți pe cineva spunând „n-am avut altă alternativă”, puteți să-i comunicați din partea mea c-a avut. Ar fi avut alternativa să învețe limba română și astfel ar fi aflat ce e ăla un pleonasm.
Ultimele sau ultimile
Ultimi –> articulat: ultimii.
Ultime –> articulat: ultimele.
„Ultimile” NU există.
Dragile sau dragele
Bărbați dragi mie–> articulat: dragii mei bărbați.
Femei dragi mie –> articulat: dragile mele femei.
„Dragele” NU există.
Bulangii și bulangiii
Bulangiu, bulangii, bulangiii.
De ce sunteți bulangii?
Bulangiii ăia nu s-au ținut de cuvânt.
Era cât pe ce să zic că puteți să înlocuiți cu „fiu, fii, fiii”, dar mi-am adus aminte că un român din doi nu știe să pună „i-urile” în „fii” sau „fiii”.
Eu unul și mie unuia / eu una și mie uneia
Am văzut atâtea ori „mie unul” sau „mie una” la oameni pe care i-aș fi bănuit că știu să scrie. Well…
Morții lor de spații
Puține lucruri mă deranjează mai tare decât să văd texte în care semnele de punctuație sunt puse așa:
Eu , personal ,cred că are mai puțină importanță gramatica,consider că e mai importantă ideea .
N-o să iau niciodată în considerare opinia cuiva care scrie în halul ăsta. Dacă nu vă prindeți ce e greșit, ați citit degeaba până aici.
Punctele de suspensie
Dacă folosești punctele de suspensie în loc de semne de punctuație, concluzia e una singură: ești analfabet, pentru tine nu se mai poate face nimic. Dacă nu mă crezi pe mine, poate îl crezi pe Umberto Eco.
Când scriem „fi” și când „fii”
Mă rog, știu că p-asta o pun aici degeaba. Pentru mulți „i-urile” din coada lui „fi” sunt și vor rămâne o enigmă toată viața.
Copii, noi scriem „fii”, cu doi „i”, doar la imperativ afirmativ (Fii!) și la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe „fi” îl vom scrie mereu cu un singur „i”: nu fi, vei fi, poți fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost (aveți aici explicațiile).
Cam astea ar fi (cu un singur „i”). Cred că e cea mai complexă versiune a acestui articol.
Ooo, tempora! la prima versiune a articolului te-am descoperit eu.
Si de-atunci, tot in fiecare zi! 🙂
Comentariu beton!43
❤️
„M-am culcat cu ea decât odată!”
🤣🤣🤣
Comentariu beton!51
*Mam :))))))))))
Ma-m*
Toti??
Comentariu beton!20
Nu, deodată. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣🤣
Tați
Cel mai tare articol de când am aparut si eu pe aici!👍
Trebuie sa il listez pentru fata. abia ce am reusit sa ii scot cuvantul GEN din vocabular.
Comentariu beton!29
Daaa, bine punctat. Am reușit și eu să răresc apariția lui „gen” în vocabularul copiilor, dar mai am de lucru. În mediul lor e dezastru.
Comentariu beton!20
Dar la scoala ce a invatat? A mers degeaba? Noroc cu blogul?
Mulțumesc, voi da share pe toate canalele, am niste „clienți” abonați la diverse erori de-astea.
Sugestii pentru episodul următor:
1. Dabia/deabia
2. Î-mi/îți etc
3. Aș știi + a știi (condiționat oprativ și infinitiv cu 2 i la diateza a patra)
4. Dealtfel
5. A-ți mâncat
Dacă îmi mai amintesc, revin
Comentariu beton!14
A-ti mancat scriu sefa mea, absolvent de facultate, si medicul de la locul meu de munca. Imi propusesem la un mom dat sa caut yn loc de munca unde sa nu intalnesc colegi care nu stiu sa foloseasca limba romana dar, ce sa vezi, nu mai cred ca am sanse sa gase asa ceva !
Eu insami mai am de invatat, la virgula mai ales,dar ma gandeam ca niste texte scurte, oficiale nu ar trebui sa puna pe nimeni in dificultate. Personal, cred ca,era s zic din clas a patra, dar cred ca de cand am invatat sa scriu, ma exprim corect.
@irinoush sint unii pe acilea care nu a înțeles gluma.
@Irinoush Esti un exemplu viu al expresiei „rade ciob de oala sparta”.
„A vroi” asta cred ce vine de la combinatia intre „a voi” si „a vrea” in acelasi cuvant, la gramada. 🙂
Doar ca imperfectul nu exista ca „vroiam” ci ca „voiam” sau „vream”. Cum poate al doilea suna mai greu de pronuntat, am putea ramane, pentru usurinta rostirii, la „voiam”.
Comentariu beton!20
Fix.
Fiindcă mașina mea are DOAR două roți pe sol, reușesc și eu să te citesc dimineața.
Mulțumesc.
Tu mergi pe doua roti cu masina in dimineata asta in timp ce citesti articolul acesta? 😁
Foarte bun articolul. Cred ca nu am citit vreodata o culegere asa de buna de greseli. Asa cum spui si tu, mai devreme sau mai tarziu se vor impune in limba din cauza frecventei cu care sunt folosite (mai ales „ma risc” si „se merita”).
Te contrazic doar la una: chiar exista „dragile” si e forma corecta. M-a obsedat asta cand am aflat si am reverificat acum in Sfantul Dex si inca nu s-a schimbat.
Comentariu beton!22
Așa e. Am și corectat pe text.
Și mă mai bag și eu în discuție – există și dragele – navele alea care draghează 🙂
Comentariu beton!46
Tu nu stii ca vine vacanta? Ce ne iei cu lectiile de dimineata, lunea?
Comentariu beton!15
cele mai frecvente greșeli pe care le fac (în scris, evident) sunt „nicio” vs „nici o” și „niciun” vs „nici un”.
@ValentinP, ambele forme sunt acceptate, depinde de context.
Nu știu ce vârstă ai, dar e posibil să fii în situația mea. Eu am apucat vremurile cqnd era corect „nici o” sau „nici un”. De-aia.
Idem șefu. Refuz în continuare cu obstinație să scriu nicio și niciun. Nu pot, pur și simplu mi se pare anus contra naturii. Ba mai și corectez când mă împiedic de ele în texte traduse de d-ăștia mai tineri 😁
Comentariu beton!39
Eram cu câteva luni înainte de BAC când s-a schimbat „î din i” cu „â din a” și a trebuit să-mi modific radical scrisul, după 12 ani de școală, pentru că ne-a avertizat profa de română că vom fi penalizați dacă vom scrie altfel.
Nu țin evidența DOOM, lucrez într-un domeniu tehnic în care nivele/ niveluri, accese/accesuri, sunt folosite greșit la ordinea zilei :)), așa că m-a luat prin surprindere „nicio” și „niciun” la vreo doi ani după apariție, când m-a corectat o tinerică ca și cum făcusem nu știu ce blasfemie. Am învățat regula, și de atunci scriu cum se cere.
Eu refuz sa scriu „niciun” sau „nicio”. Nu ma interesează ca s-a schimbat regula, eu o consider idioată, și norocul meu e ca nu mai primesc note la scriere de muuult timp😏
Pe mine m-ai prins cu @Înșală vs. înșeală@. Mai ales că venea imediat după @Greșeală vs. greșală@ :). Trimis la copil pt. aprofundare.
Comentariu beton!14
Grizonat = cărunt
Grizonant = care începe să încărunțească
Deci eu pun poză din DOOM, dar tu știi mai bine. Românul în esența lui, boss.
grizonat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: grizona] (Frm) 1 (D. păr) Cărunt. 2 (Pex; d. oameni) Cu părul cărunt.
sursa: MDA2 (2010)
@MV, d-aia te sfătuiesc să ai mereu țigări la tine cînd mergi la vîlcea; sau oriunde prin oltenia de jos; avînd în vedere ce ai scris, alternativa e să rămîi nefumat…
@Danino, deci pur și simplu o ții pe a ta, dându-mi ca sursă habar nu am ce, dar oricum ceva din 2010. Toate astea în timp ce eu pun poză din DOOM ultima ediție.
Tu înțelegi că și din cauza asta este țara asta une e?
Ti-am dat o sursa. Daca vrei sa iei in considerare ca a functionat candva, bine. Daca nu, nu.
Si mai am si niste ani in spate, in care nu mi-a aparut prin lecturi cuvantul „grizonant”. Daca m-au dus in eroare invatatorii si profesorii mei, asta e. Nu te infierbanta, nu ai inventat tu limba romana si nici eu.
Parerea mea este sa tii cont ca limba romana, cu DEX-urile si DOOM-urile aferente, au suferit transformari de-a lungul timpului. Au aparut si apar in continuare cuvinte si/sau variante la care te cam crucesti.
Zi buna sa ai!
Comentariu beton!24
Păi și ce mă interesează pe mine că a funcționat cândva? Că eu trăiesc acum, vorbesc după regulile de acum. Dacă îți cau un text scris la 1850, nu întelegi jumatate dintre cuvintele de acolo. Pentru „Scrisoarea lui Neacșu” ai nevoie de traducere din română în română.
Costică, la Vâlcea se joacă alte expresii, precum „să IESE in față ăla care…”
(mă scuza-ți șefu’ dă blog, dar știu mulți membri(i) ai comunității care zic așa. A-ți auzit și dvs., desigur) Asta cu „-ți” mă obsedează de ceva vreme
Mi-am spus sa nu mai comentez, dar iti mai spun ceva: eu zic sa te intereseze istoricul fiecarei vorbe pe care te-ai apucat sa o scrii in articol. Nu de alta, dar te trezesti ca se revine dupa vreo 50 de ani la „grizonat”, cum s-a intamplat cu scrierea cu „î” din „a” …
se merita si vroiam decat atat sa spun: grizonat si eu lam folosit fortuit de imprejurari mai mult decat odata din gresala !
p.s. boierul Neacsu de la Campulung ar fi tare mandru sa stie ca e pomenit la 501 ani de cand a scris in romana un ravas !
p.p.s. ce ziceti de „doi” versus „doua” cand raspunzi cat e ceasul ?
Nu am de spus decat ca, mie uneia, imi vine sa te pup pentru articolele astea, si nu mi s-ar parea suficient nici daca faptul ca este importanta exprimarea corecta gramatical ar inlocui anunturile cu necesarul zilnic de lichide, reclamele la medicamente si reclamele la firme de pariuri la un loc!
Puncte de suspensie mai folosesc si eu, dar nu pentru ca nu as sti sa folosesc semnele de punctuatie, ci pentru ca sunt, pur si simplu, depasita de reactiile pe care mi le starnesc anumite lucruri sau fapte, sau ce naiba m-a facut la un moment dat sa simt nevoia de a ma exprima!
In alta ordine de idei, (si) de aia o citesc pe Mara-pentru exprimarea foarte ingrijita si, totusi, nepretentioasa, calda si cu substanta!
Eu traiesc putin mai izolata, adica am contact cu populatie foarte multa, dar, cu pretentii gramaticale care tind spre zero absolut si unul din motivele pentru care am inceput sa scriu pe ici pe colo a fost acela de a vedea daca mai stiu sa ma exprim cursiv si corect. Trist, stiu…
Nu ma supar daca ma compatimiti!
Comentariu beton!38
Cu același scop mai folosesc și eu punctele de suspensie. Nu la fiecare trei cuvinte cum am mai văzut, dar înțeleg de ce nu e indicat și o să iau măsuri 😀
Am mai scris si eu pe facebook despre unele dintre acestea, despre altele… ma rog, ideea e ca am primit replici grn’Bine ca esti tu desteapta’. Zgiriie rau ochiul cind citesti formele gresite. Celor care incalca regulile de circulatie sint reexaminati. Oare ce-ar fi o reexaminare aplicata celor care incalca regulile de scriere?
Mulțumesc! 😀
Aș mai adăuga la lista ta și „mai îmi” în loc „îmi mai”, inversare bizară care s-a viralizat în ultimul timp, și nu înțeleg cum, când, și de ce a apărut.
Nu sunt deloc un grammar nazi, dar când am auzit-o prima dată la taică-miu, m-a speriat, și l-am întrebat de ce le-a inversat. Nu a știut să-mi spună. Probabil a auzit-o foarte des la tv, altfel nu-mi explic.
O parte din lista ta o regăsesc frecvent în mediul online, dar și în unele documente oficiale scrise, și am câteva secunde de pauză în care mă întreb dacă nu cumva e ceva greșit în mintea mea. Revin la listele tale și mă liniștesc :)))
@MikaH, eu imi amintesc ca a fost candva o reclama la tv, cu o fetita dragalasa care dadea un raspuns: mai ma gandesc! Nu stiu la ce era, dar atunci multa lume adoptase raspunsul asta.
Orice exprimare gresita, tot repetata si, mai ales, cu gandul la o reclama cu un copilas dragalas, e rapid adoptata. Prima data in gluma, si toata lumea stie la ce te referi, apoi din obisnuinta, si nu mai stim de unde ne-am pricopsit cu ea.
Excelent articol, as usual! Tema pentru baiatul meu, de citit cu mare atentie. Cadou pentru tine, Mihai, o sticla de vin bun, din partea mea.
Păcat că majoritatea celor care ar avea nevoie de îndrumările astea ori nu citesc blogul, ori nu-i interesează!
Eu, până la apariția rețelelor de socializare, n-aș fi crezut că există atâta indiferență față de limba română. E drept că unii chiar nu sunt stare să învețe regulile, dar pe majoritatea nici nu-i interesează. Asta mă deprimă!
Comentariu beton!19
Aaa.. domnu vasile asuzanei??
@Irinush, nu! Cred că faci o confuzie.
Dar mă bucur că mai sunt și alții ca mine! 🙂
Fain. Citind m-am simțit ca-n clasa a șasea la ora de limba și literatura română, când ne freca profa la icre cu forme corecte și incorecte.
„Nici o” și „nici un” am fost învățat că-s formele corecte și așa le voi scrie întotdeauna.
Jos clopu’ Maestre.
Comentariu beton!20
Pe mine mă mai râcâie pe creier și ăia care folosesc infinitivul aiurea, probabil din dorința de a suna mai prețioși – în exprimări de genul „copilul meu știe face pipi la oliță” sau „oamenii care nu știu scrie corect” 🤦♀️
Comentariu beton!17
A doua e corecta, nu, sefu??
Iar prima,nu. Dacat zic si io.
Ambele sunt niște formulări aiurea. Nu sunt greșite, dar pentru ce te-ai chinui să formulezi așa?
Te chinuie ceva, nah, asta e clar!
Nu e greșeală. Se întâlnește în Ardeal, dintr-o formă mai veche a limbii române, pe filieră latină. Și în latină, dacă două verbe au același subiect, al doilea stă la infinitiv, nu la conjunctiv.
Așa face și franceza: Il sait faire.
O fi coincidenta, dar fix persoana din anturajul meu care foloseste insistent infinitivul, e cea care raspandeste pretiozitati cu oameni buni si frumosi, cuvinte scrise cu majuscula in mijlocul frazei – esenta, chipurile! – si fel de fel de ineptii de-astea care induc diabetul.
La mine e simplu la grizonant/grizonat pentru că am o chelie deasă și am scăpat de fire albe. 🤣🤣
Comentariu beton!23
Vedem și un articol cu expresii sau cuvinte ce au înțeles în engleză, dar in română, dacă sunt traduse ad litteram, nu? Precum introduce, face sens etc? 😃 Nu poți zice în engleză, I am going to introduce you to my boss, și în română să spui, te voi introduce. Unde mă vei introduce? Sau în engleză, makes sense, în română să folosești expresia ‘face sens’ e de groază. Îmi e greu să înțeleg ce poți avea în minte de adaptezi expresiile în engleză în asemenea hal, dar și să le înțeleg sensul din prima, nu „fac sens” absolut deloc.
La cuvintele folosite incorect în lb română, precum a plăcea, ce nu înțeleg eu e de ce, dacă auzi pe cineva folosind un cuvânt sub altă formă decât tine, de ce nu cauți puțin pe net să vezi forma corectă și să începi să o folosești? A plăcea e cea mai des întâlnită eroare, în cazul meu, în vorbit. În scris, toate de mai sus sunt la ordinea zilei pentru mulți
Comentariu beton!14
Limbile nu sunt specialitatea mea. 😛
@Deea Z: ceea ce spui tu se-ntâmplă din cauza semianalfabeților care-s praf atât în română, cât și în engleză. Io i-aș trimite p-ăia înapoi în clasa intâi.
@John, eu i-aș da afară, lucrez cu ei, o iau razna :)) Sau plec eu într-un loc în care face sens să fiu :))
multumesc, multumesc!
Pe „grizonant” nu il stiam, in rest ma straduiesc sa scriu corect.
Nepotul meu de 6 ani il foloseste pe „decat” in locul lui „doar”, dupa ce l-a auzit des la doamnele de la gradinita si nu stiu cum sa il dezvat. 😀
primul pas e sa le spui celor de la gradinita forma corecta, insistand sa nu mai vorbeasca gresit in fata copiilor.
eu as face asta in scris, mi se pare f important.
Pe mine mă enervează rău când aud „face sens/nu face sens” (forma asta calchiată prost din limba engleză) pentru expresia din limba română „are/nu are sens”.
Și romgleza folosită în exces, când de fapt există termeni corespondenți în limba română, mă irită la culme.
Comentariu beton!18
Suntem mulți cei pe care ne enervează aceleași lucruri, dar, din păcate, rămânem o minoritate. Și nici nu se întrevede vreo soluție a acestei probleme.
Adesea aud la TV „datorită” în loc de „din cauza” de la jurnaliști sau persoane publice. Mi se pare inacceptabil. Sau „mai mă gândesc”. Deși nu-mi place cum sună și mi se pare aiurea, folosesc „grizonant” de când am descoperit, acum mulți ani, că e forma corectă.
Mi se pare o crimă ca un cadru didactic să nu se exprime corect. Dar, din păcate, sunt multe, mult prea multe.
Am avut un fost prieten pe care mi-am permis sa-l corectez cand mi-a scris ca “ne certam intr-una”. I-am explicat jumatate de ora diferenta dintre “intruna” (mereu/tot timpul) si “intr-una”. Nu doar ca nu a inteles, s-a enervat si mai tare, a spus ca el considera ca totusi are dreptate si a concluzionat ca “bine ca sunt eu desteapta” (aici avea dreptate, chiar e bine sa fii destept, mno). Acela a fost momentul cand mi-am dat seama ca nu avem un viitor impreuna 😂
Comentariu beton!28
mno, csf n-ai csf 🙂 mno. las ca-i bine 🙂
@Atd, de obicei, exact ăia care nu înțeleg se enervează, că li se pare că ai ceva cu ei și te mai și înjură!
Nu știu dacă s-a dat, dar ar mai fi „deasemenea”, care mă scoate din minți. La fel și folosirea greșită a lui iasă în loc de iese: „Lucrez la ceva și nu îmi iasă”, „Îl aștept să iese de la școală”. Oare sunt eu defectă? :))
Eu am comis-o zilele trecute. Am pretentia ca scriu foarte bine romaneste, dar uite ca tot am dat o chifla.
„Are propriii bani” sau „are proprii bani”? Prima imi suna cu totul nefiresc – si totusi, este varianta corecta.
Păi, hai s-o luăm logic:
– singular nearticulat – propriu;
– plural nearticulat – proprii;
– plural articulat – propriii.
La fel ca la copil – copii – copiii sau geamgiu – geamgii – geamgiii etc.
Da, Vasile, doar ca tu mi-ai dat exemplu de substantiv. Eu ziceam de adjectiv, dupa cum cu siguranta vei fi observat.
Habar n-am, de ce in „Frumosii nebuni ai marilor orase” (de Eugen Barbu) e cu 2 de „i”? Pe logica de mai sus, n-ar trebui sa fie „frumosiii”?
Păi, și la adjective funcționează aceeași regulă, doar că:
– singular nearticulat – frumos (n-are niciun „i”);
– plural nearticulat – frumoși (un singur „i”);
– plural articulat – frumoșii (doi „i”).
Diferența e că frumos n-are niciun „i”, pe când propriu (copil, geamgiu etc.) are deja un „i” în rădăcină. De acolo apare un „i” în plus.
Comentariu beton!12
Ah, da. La chestia cu „i”-ul deja existent nu ma gandisem. Ai dreptate. Macar acuma mi-e clar. Multumesc 🙂
(De ce naiba iau minusuri? Ca nu stiusem cum si de ce e corect? Ca (ma) intreb? Grpghkdnwdwdnd)
Comentariu beton!11
Sper din suflet ca nu-i corectezi si pe aia care scriu aiurea pe Facebook. Nu de alta, dar, daca faci greseala asta, trebuie sa-ti asiguri si un congelator din ala mare.
Ce ma mai scoate din minti: „imi place foarte tare…”. La cat e de interpretabila expresia, ma buseste rasul de cate ori o aud. Mai ales cand e spusa de un barbat.
Mie mi se pare normal să ne placă (și nouă) tare. Dacă e moale, se lasă cu frustrări la ambele capete.
Comentariu beton!13
Oare de ce am inlocuit expresia ‘ma bufneste rasul’ cu ‘ma buseste rasul’?
00
Am mai văzut scris, de exemplu: „iești pe blog? Eși afară! De unde sa eau ceva anume sau ai loat dăja?” Chestia asta mi-a zgâriat retina și mi-a rămas în minte.
se mai intampla, earta-ne! 😆
cat de rau imi suna ,,piaptan”! sau ,,soseata”.
pietan, soseta!
Vezi că ai uitat un „p” din pieptăn.
DEX-ul ne indică formele „pieptăn” și „pieptene” ca fiind ambele corecte, cu aceeași formă de plural, „piepteni”. Eu întotdeauna am spus „pieptene”, că așa am învățat de la părinți.
În schimb, forma „piaptăn” este corectă pentru verbul la persoana I singular, indicativ prezent, alături de forma „pieptăn” („eu pieptăn” sau „eu piaptăn” sunt ambele corecte).
nu, nu ma refeream la verb si conjugarea lui, pe mine ma deranjeaza pocirea substantivului corect pieptan in piaptan.
Rog un update cu „sa deie” si „sa ieie” (adica sa dea si sa ia). Imi curge sange din urechi de cate ori le aud.
Cred că astea sunt mai degrabă regionalisme, decât greșeli.
„să deie, să ieie, să lese, să steie, să beie, să spuie, să vie, să vază” sunt forme arhaice, întâlnite în unele texte literare vechi sau la unii vorbitori, ca regionalism. Formele-s neadmise de limba literară actuală, fiind ieșite din uz.
Cred ai mai uitat o categorie specială: aia in care se încadrează oamenii care încep cuvinte cu ‘î’ din a 🤯. Așa de greu mi se pare de citit orice încât tre’ sa citesc de mai multe ori pana se învață creierul meu sa le înlocuiască 🤣. Și mai ales dacă nu au pus diacritice si vezi: “Ami place sa anvat” 🤦♀️. Avaaaai
Dar de ce nu scriem „deaceea”? că eu am văzut. 😁
Și eu am văzut. Tocmai DE ACEEA nu scriem, pentru că știu unde am văzut. 😛
Fain articol. Totuși, cei cu ultima frază?…
Să mă întrebi „cei cu ultima frază?” încercând să pari deștept, asta înseamnă sa fii cu adevarat român verde. CE-I, în pula mea, CE-I cu ultima frază.
După care mai trântești și niște puncte de suspensie, imediat după semnul întrebării, ca să pară mai cool. Bănene, ABSOLUT SUPERB.
https://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/adjectivul/gradele-comparatie-adjectivul/
Bosule, tu scrii „cei” în loc de „ce-i”, dar știi gramatică. Absolut superb.
Delicios de superb, aproape frumi, numi gasesc cuvintele!!!
@irinoush, de-a dreptul dulkic. Prima oară când am văzut scris așa, am stat și m-am întrebat ce o fi vrut autorul. 😛
Dasinormal, gabil, se scrie dulcik!
foarte des se foloseste in media ”ce” in loc de ”care” si/sau ”pe care”. e.g. evenimentele [ce] au loc, in locul ”evenimentele [care] au loc.
Din toată lista, mie nu-mi iese aia cu „grizonant”. Pe „vremea mea” era grizonat.
Pe vremea noastră (când eram copii/elevi) erau mai multe cuvinte altfel, dar asta pentru că noi le înțelesesem greșit. Între timp, ne-am mai „deșteptat”!
În schimb, alții persistă în greșeală. De exemplu, în satul unde locuiesc am auzit multe persoane pronunțând greșit unele cuvinte, pentru că, fiind oameni simpli, fără multă școală, au învățat vorbirea în familie, de la rude/prieteni, perpetuând aceleași pronunții greșite pe care le-au auzit. Unii, deși au ocazia să citească texte scrise corect, continuă să facă aceleași greșeli pentru că pronunția greșită le-a „intrat în sânge”, la fel cum, de exemplu, unora nu le dispare accentul regional (moldoveni, ardeleni etc.) oricât s-ar chinui.
Mihai, da, nu ma voi satura vreodata sa citesc articole de acest gen, multumim. Nu suntem niciunul perfecti dar cu totii suntem perfectibili, iar vorbitul si scrisul corect reprezinta un minim pe care trebuie sa ni-l insusim.
O alta sintagma care nu-mi place este: „de cand sunt mic”, desi respectivul nu mai e deloc mic.
Exprimarea asta e un amestec între „de când sunt pe lume” și „de când eram mic”.
De fapt, cred că e un anacolut, adică „o frază care începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încât cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă”.
@Oana și @Vasile, aveți aici care e treaba cu „de când sunt mic”. Rezultatul? Au scos partea aia din spot.
@MV, e un caz fericit că au scos-o, dar, din păcate, e doar o picătură într-un ocean!
Articolul ăsta mă unge pe inimă circumvoluțiuni de fiecare dată când îl citesc.
Și totuși, prea puțini ajung la el.
Inimă* 😶mie imi place de aia care cred ca de’ai mei e singura varianta corecta, cand vorbesti de prieteni :D. Inca nu am reusit sa conving multa lume ca ambele forme sunt corecte, precum nu a reusit nici academia sa convinga ca nu sunt.
;D
ref
https://utopiabalcanica.net/2021/07/23/un-perfect-corect-prieten-de-al-meu/
Fac referire la un blogger cu chipu care a fost informat pe subiect de multi ani, dar a ales sa continue sa ii traga in teapa pe cei care folosesc forma nepopulara printre „eruditi ” 🙂
am o pb cu decat, fiica mea de 6 ani a inceput sa il foloseasca gresit, auzind la scoala si afterschool. Bai nici macar acolo nu se descurca oamenii sa il foloseasca corect. S stau in centru mahalalei nu in vreun capat de lume. WTF?
Mulțumesc pentru articol. Foarte util. Eu sunt o idee analfabetă. Îmi plac punctele de suspensie. Le foloseam când urma o surpriză în fraza pe care o scriam. De acum promit să nu le mai folosesc. Însă, dacă nu sunt prea obraznică, m-ar interesa care e rolul lor. Că de existat știu că există.
Așa cum zici, pentru a marca un suspans, mi se pare foarte corectă utilizarea lor. Nu trebuie să promiți nimic!
Pe mine ma zgârie pe creier o melodie data în heavy rotation la radio, care zice: ” Atunci când mi-e bine, e doar vina ta” 😑 Băi, mor când aud🤯. L-as bate pe textier cu DOOM-ul în cap. Si pe divoștenia care il cântă 👿
Aia e o licență poetică! Se admite.
Divoştenie, zău! Mi-ai făcut ziua cu asta!
Si faptul că, timid, i-adevărat, numărul de comentarii se apropie de cel pe care il adună postările cu mâncare!
Si m-ai mai făcut să scriu cu diacritice că, nah, divostenia merita!!
Un mic amendament. Putem spune daia când ne referim la localitatea Daia.
Și dacă tot tratăm și scrisul ar mai fi și „ami place”, cu sensul de îmi place, pe linie de – am auzit că e corect cu â, deci îl folosim peste tot, pe principiul – mai multe dungi, mai mult Adidas.
Pina acum crezusem ca vorbesc/ scriu corect în limba romana, dar acum am constatat cu uimire ca toată viata am folosit gresit ,cuvântul ” grizonant” și absolut nimeni nu m- a corectat.
Suntem mai mulți. 😀
Pe mine ma enerveaza cumplit cei care scriu cu “â” la inceputul cuvantului.
Åntelegi? 😅
Â-mi pare rău la domni care scrie așa, dar pentru ei nu se mai poate face nimic.
@MV: o, ba da! O sută de bice pe spinare. 😈
Am mai scris pe aici, am o vecina care scrie si cu toate cele pomenite oe aici plus regionalisme moldovenesti, arhaisme, aveam niste chestii la un mom dat cu ea, era un deliciu pentru mine sa deslusesc ce vrea sa zica!
Merita pus aici si pluralul corect de la chitara. Sa fie.
Care? „chitări”? Păi, e la fel ca la „bări”, „bucși”, „ciocolăți”!
”Mă abțin să NU vorbesc.”
Deci te abții de la a nu vorbi. Adică vorbești.
Dublă negație, enunț cu sens contrar celui intenționat.
Dar față de mârșăviile din articol, asta e parfumel.
Despre corporateză? Handeluirea taskurilor emergente de către ăcaunții juniori la briefing.
Cutare ”este despre”. Pe ăștia i-aș bate peste degete cu Oxfordul sau cu Websterul. ”To be about” se echivalează prin ”a se referi la”, ”a privi”, chiar și ”a însemna”, ”a semnifica”. În niciun caz ”a fi despre”.
Și încă. ”Sunt doar eu sau pisicile negre sunt cele mai frumoase?”
Bă. Ia-ți calcul ăla barbar și bagă-ți-l în dos. Apoi vorbește românește: ”Mi se pare doar mie sau pisicile negre…?”
la asta cu pisicile bine c-ai zis ce voia sa zica autorul.
pt ca eu intelesesem ca se compara cu pisicile, cine-i mai frumos, el sau pisicile? frate, e grele!
Eu mor când aud la radio, TV etc „două decembrie”, mai nou „douăsprezece”. Nu îi zgârie pe creier când pronunță „două mai”? Am ajuns să cred că sunt singura care nu acordă numeralul la dată.
@ Dora, păi, așa-i corect! „Două”, „douăsprezece”, că e vorba de zile. Pronunția „doi mai” s-a „molipsit” de la „unu mai”, care e la fel de incorect, pentru că trebuie spus „întâi mai”. În acest caz, „întâi”, având aceeași formă și la masculin și la feminin, a fost perceput ca fiind masculin, când, de fapt, este feminin (ziua întâi).
Orice formulare corectă te zgârie la început, dacă ești obișnuit de mic copil cu cea incorectă.
De aceea le este greu să se corecteze celor care spun „decât” în loc de „doar”/„numai”.
Plus că, dacă în mediul tău toți vorbesc la fel, riști să apari ca un ciudat în ochii lor.
Puteam să jur că învățasem la școală că nu se acordă numeralul la lună. Am verificat și se pare că eram într-o gravă eroare. Mea culpa!
@Dora, păi, nici nu se acordă la lună, ci la zile!
Amu sincer mi-e dor de Pruteanu, Dumnezeu sa-l odihneasca!
Toti mai facem greseli insa ideea e sa nu te incapatanezi precum catarul in a le repeta.
Din pacate si la gramatica, la fel ca la istorie, geografie, matematica sau alte notiuni elementare de cultura generala, am luat-o la vale de ani buni.
De cand cu internetul, sfantul goagal si social media unde prescurtarile si emoticoanele fac legea, e jale mare.
Ne tampim incet, incet, fiecare generatie noua parca e mai superficiala si mai egoista.
Dupa cum spunea cineva: tehnologic am evoluat enorm insa sociologic …
Fiind inginer as putea fi mandru de asta, insa parca nu imi vine.
https://zoso.ro/cand-discuta-despre-profesorii-abuzeaza-eleve-studente/#comment-1461727
Pe „grizonant” l-am învățat de la tine și am dat și mai departe informația prețioasă, plus că am început să îl văd scris corect și în cărți (probabil creierul meu ignora cel de-al doilea „n” până acum), însă de vreo doi ani am aflat că pluralul corect de la „ecler” este „ecleruri” și pur și simplu nu pot accepta acest cuvânt, nu l-am auzit pronunțat așa de nimeni, verific periodic DEX/Doom în speranța că va fi schimbat și nimic.
Legat de corporatisme/englezisme, „condescendent” nu este echivalentul lui „condescending”, dimpotrivă chiar.
Exact cum spuneam mai devreme: când ești obișnuit de-o viață cu o formă, îți vine greu să crezi că ce știai tu (și cei din jurul tău) e greșit. Și mai greu îți este să preiei și să te obișnuiești cu forma corectă, care simți că te „zgârie” la urechi.
@Vasile, eu sunt cazul fericit de „dacă e musai, cu plăcere”, în sensul în care dacă aflu că ce folosesc este greșit mă forțez să mă îndrept imediat și le transmit și celor din jur (atunci când simt că am cu cine, normal).
Ai dreptate însă cu zgâriatul pe creier, am prins în școală trecerea la „nicio”, „niciun” și deși au trecut mai mult de 10 ani de atunci în continuare simt disconfort pentru că trebuie să folosesc așa ceva, încerc să reformulez unde e posibil.
Cu „ecleruri” am o reținere pentru că am atras multe priviri dubioase și prefer să mă fac înțeleasă decât să mă dau academiciană la rând la cofetărie 🙂
Ai pus punctul pe i! O să ajungem să vorbim cu toții greșit, pentru că altfel, chiar dacă ignorăm privirile dubioase, riscăm să nu mai fim înțeleși de ceilalți.
Am văzut o foaie de parcurs completată de un inginer-șef care avea și ceva doctorat și la distanță a scris 20 chilometri. Mă gândeam că de aia a ajuns inginer-șef pentru că știa că chilometri se scrie cu un singur i.
Comentariu beton!16
Ahahahahaaaaaaaaaa. Am râs cu sunet. :))))))))))))))))))
Enervantă limbă, asta e o mostră infimă de ce nu ar fi devenit vreodată lingua franca.
Care variantă e corectă?
>O dată scrisesem greșit despre sternocleidomastoidian.
>Odată scrisesem greșit despre sternocleidomastoidian.
O dată (nu de mai multe ori) scrisesem…
Odată, cândva, scrisesem…
Și mostră, nu monstră (nu are nicio legătură cu monștrii)!
Dar apreciez că ai scris corect sternocleidomastoidian!
Eu fac alergie când vad scris „vi” sau „fi”. „Când vi?”
„În trupul tău de păpuşă / Aş da ca mascaţii-n uşă.”
Cu cati de „i” e scris corect?
Cu doi, așa cum ai scris!
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Completare pentru viitoarea actualizare: a salva în loc de a economisi 😉
Oho, pe criteriul ăsta sunt o grămadă (calchiate din engleză), numite și ”false friends”, pentru că seamănă cu cuvinte românești dar au cu totul alte sensuri:
– determinat în loc de hotărât;
– atașament în loc de fișier(e) atașat(e);
– epic în loc de eroic/epopeic;
– patetic în loc de jalnic;
– etc.
Sunt doar câteva care-mi vin acum în minte.
Cum? Este „Înșală”, nu „înșeală”? Sună ciudat. Probabil că, la un moment dat, va intra în DOOM și varianta asta. „Dragele” ar trebui să fie corect, zic eu; sună natural. Eu folosesc „se merită” când vreau să subliniez că încă merită acea investiție.
Limba română este vie, în continuă transformare și îmbogățire. Așa că nu mă deranjează unele greșeli. Dar, da, e nevoie de un anumit respect pentru limba pe care o vorbim și nu se poate fără un cod comun, căci altfel nu ne-am mai înțelege.
Sugestii pentru o viitoare actualizare: sănătate mintală, nu mentală (confuzia se trage de la mentalitate); psihologă, nu psiholoagă (scopul nu e să ologim psihicul oamenilor!:) ).
Știi că asta este scuza universală a celor care scriu sau vorbesc greșit, da? Toți care folosesc „se merită” îl folosesc când vor să sublinieze că încă merită acea investiție. Și toți greșesc.
Da, greșim 🙂 Apreciez dedicarea ta pentru acest subiect. La astfel de greșeli („se merită”, „m-am riscat”) sunt interesată de mesajul implicit, dar aici intru în filosofeli dincolo de scopul articolului.
Deci mă consideram vajnic apărător al limbii române, dar până și mie mi-a scăpat o treabă, aia cu grizonantul, mai ales că sunt destul de sigură că îl citisem grizonat în multe locuri, inclusiv cărți. Așa că a fost educativ și pentru mine articolul. Mulțumesc! 🙂
Apropo de „altă alternativă”:
Conform DEX, alternativa este „posibilitatea de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud”. Deci, nu putem numi alternativă fiecare dintre cele două soluții, ci doar situația în care putem alege între două soluții.
Deci, expresia „altă alternativă” ar putea avea sens dacă s-ar referi la o altă situație cu două soluții, pe lângă cea aflată în discuție.
Nu stiu altii cum sunt (🙂) , dar eu, cand dau peste un text cu greseli gramaticale frecvente (nu greseli de tastare, din astea facem toti) renunt sa il mai citesc. Mesajele alea cu sfaturi despre viata, despre „simtaminte”, urari de zile/luni/anotimpuri, chemari la cafelute, s.a. scrise incorect isi pierd complet sensul pentru mine. Oricum pe astea si scrise corect le urasc! 🙂.
Soacra mea (sa-i fie amintirea binecuvantata) a fost stenodactilografa la Comitetul de Preturi in anii 60. Ea avea o problema cu membri, cand se scrie cu un i si cand cu doi i. Pentru verificare inlocuia in minte cuvantul membri cu directori (cu asta nu avea probleme). Dupa o sedinta de partid la care a facut procesul verbal a chemat-o presedintele sa o intrebe de ce peste tot inloc de membrii de partid a scris directorii de partid! 🙂 Mi-a placut ideea si de atunci o aplic si eu de cate ori am dubii la un cuvant.
Dragă, drage=aparatura cu care se dragheaza.
Multumesc pt articol!