Azi-noapte am mâncat pe ascuns toată înghețata din congelator. Rectific, fără „pe ascuns”, că nu mă ascundeam de nimeni, am mâncat-o stând pe canapea, cu lumina aprinsă și uitându-mă la un serial. Că la ora aia dormea toată lumea din casă, well, asta nu mai e vina mea.

Nu, dacă vă întrebați cumva, n-am avut niciun fel de remușcare. M-au încercat câteva pe când aruncam cutia goală la gunoi, dar au zburat că suflate de vânt când mi-am promis că mă duc dimineață la mega să înlocuiesc stocul.

Doar că dimineață n-am fost la niciun mega. Și nici la prânz. Pe scurt, n-am fost la mega. Nu c-aș fi uitat, că n-am uitat, da’ mi-a fost lene și-n plus vedeți și voi că e cam friguț. Asta e vreme de mers la mega?

Nfine, probabil c-aș fi uitat cu totul de capitolul înghețată dacă nu s-ar fi ridicat copiii de la masa de prânz acum câteva minute, masă după care au întrebat dacă au voie înghețată, de mi-a stat naibii și respirația când am auzit întrebarea.

Dar mi-am revenit rapid din lovitură, am analizat scurt și strategic situația, după care într-o fracțiune de secundă am luat decizia corectă: să ies pâș-pâș din bucătărie. Odată părăsit locul faptei, scădeau dramatic șansele să aud vreun reproș sau să fiu învinovățit de ceva.

Odată conceput planul cel perfect, am început să-l pun în aplicare. M-am ridicat fără să pară în vreun fel că aș fi la curent cu vreo discuție despre înghețată și m-am îndreptat spre ușă. Pe drum, am avut grijă să mi se citească pe față o vădită preocupare pentru ceva deosebit de important care necesită prezența mea urgentă în altă parte a casei. Ca să fiu si mai convingător, eram și foarte absorbit de ecranul telefonului.

Am făcut un pas, l-am făcut și pe-al doilea, apoi pe-al treilea, mai aveam atât de puțin, aproape aș fi reușit, vă jur, deja pusesem mâna pe clanță, eram la mai puțin de o secundă de ieșirea cea izbăvitoare… Când am auzit în spate sunetul inconfundabil al congelatorului care se deschide. A urmat un strigăt scurt de uimire profundă, un „aaa” care reușea să îmbine de minune surpriza cu furia, după care s-a auzit tare și clar vocea Ioanei:

– Mi’ai, ești o dezamăgire pentru familia noastră.

 

sursa foto: freepik.com