Am citit zilele trecute la Cetin un subiect care m-a interesat și voiam să-l disecăm și noi aici: voi discutați despre salarii cu colegii de muncă? Pentru că, nu-i așa, ce subiect mai incitant poți găsi pentru o zi de luni dimineață? 😛
Am stat să număr firmele în care am lucrat în această viață. Sunt opt mari și late. Le-am luat la rând în capul meu și-am tras concluzia că eu nu-mi amintesc să fi vorbit vreodată cu vreun coleg de muncă despre salarii. Ah, că unii dintre foștii colegi de muncă s-au transformat în prieteni, asta e cu totul altă mâncare de pește și, oricum, îi număr pe degetele de la o mână. Dar cu colegii ăia clasici, cei cu care te vezi de luni până vineri și doar în timpul orelor de program, n-am vorbit așa ceva vreodată.
Nici măcar nu-mi imaginez cum ar fi putut să decurgă discuția. Mergem în pauza de prânz la masă și între două șnițele cu cartofi îl întreb: „auzi, și tu cât ziceai că ai salariul?”. Sau la dozatorul de apă: „Florine, ție ce salariu îți dau ăștia, mă?”. Nope, never. Nu știu, poate e exclusiv vina mea, dar eu nu mă vedeam în stare de o asemenea discuție.
Nici măcar nu-mi dau seama dacă e contra-productiv sau nu să discuți subiectul ăsta cu colegii. E clar că pentru firma respectivă e ca dracu’ să vorbească angajații între ei și să înceapă să tragă concluzii de genul „ăsta pe care abia l-au angajat are salariul de două ori cât mine care lucrez de cinci ani aici?”. Na, mai motivează-l pe cel care tocmai a avut revelația asta.
Da, știu, se poate duce la HR să ceară mărire, dar dacă n-o obține sau dacă nu e la un nivel care să-l satisfacă, firma aia a pierdut un om. Pentru că eu, prieteni, mi-aș băga picioarele dacă aș afla că unul angajat pe aceeași poziție cu mine are salariul mult mai mare.
Nfine, ați înțeles care e ideea. Întrebarea mea e dacă voi faceți sau ați făcut asta? Iar dacă răspunsul e „da” la ce v-a ajutat să știți cât câștigă colegii? Ați făcut ceva în sensul în care să câștigați și voi mai bine? Au făcut ei ceva? Considerați că e ok să se vorbească despre salarii între angajații unei firme? Consoderați că nu? Orice punct de vedere e binevenit.
În plus, dacă avem specialiști în HR care citesc pe aici, m-aș bucura foarte mult să aud și părerea lor pe acest subiect, ei fiind direct implicați în fenomen.
sursa foto: freepik.com
Nu. Când am fost întrebat, am răspuns cu: nu știu, că-i pe card. 🤭
Dar fluturașul de salariu? Răspundeam cu: tu citești fluturași? 🤣🤣🤣
Io citesc flori.🤪
Comentariu beton!37
Aici sau acolo? Sau și și?
Doar în România.
Aici n-am auzit pe nimeni să-ntrebe clasicul: da’ tu cât câștigi?
Comentariu beton!23
Nu. Cea mai mare prostie. Nici nu ma obosesc sa argumentez.
Deși eu chiar aș vrea argumente? Pentru că am văzut multe păreri pro.
Nici nu prea am argumente rationale. Personal nu ma intereseaza salariile colegilor/superiorilor* mei si nici nu vad de ce ar trebui sa comunic salariul meu vreunui coleg, ca nu e tata sau sotia.
Si oricum nu vad nimic constructiv pentru nimeni, doar vanturare de frustrari. Pentru ca niciodata nicio diferenta intre salarii nu va fi prea mica, se va gasi cineva sa se frustreze si pentru 50 de lei in +/-.
Iar prin absurd, daca reuseste firma sa mareasca salariile tuturor ca sa il egaleze pe cel mai bine platit, fix ala nu va mai fi multumit atunci. Si tot asa.
Nu-mi convine salariul? Cer o marire. Nu se poate pe rolul meu? Incerc sa obtin altul si deci marirea. Consider ca adaug deja valoare in job si nu primesc marirea? Astept, daca mi se zice sa astept un timp rezonabil. Tot nu vine, apoi? Imi caut in alta parte. Simplu.
Cat castiga Costica si cat castiga Flori nu are nicio treaba cu diagrama de mai sus si deciziile mele personale.
* cu oamenii care imi reporteaza e alta treaba, ma intereseaza mult ce salarii au. Metricul meu intern de performanta ca manager, nu se regaseste in dashboard-urile companiei. Masoara cat de bine m-am descurcat intr-un an sa la obtin mariri de salarii la cat mai multi.
Comentariu beton!38
@MV toata faza se reduce daca ai cu cine sa vorbesti.
Mai pe romaneste, daca colegii cu care vorbesti sunt oameni cu caracter ok si maturi din pdv emotional/rational, adica sunt capabili sa se uite si la ce faci si mai ales ce rezultate ai, nu doar cat efort sau nr de ore bagi ca sa obtii acele rezultate, si mai mult decat atat daca ei sunt cei dezavantajati inteleg ca in capitalismul e vina lor ca s-au vandut mai prost ca tine, si nu pentru ca ei merita pt ca „fuck you that’s why” (cei care s-au uitat la Family Guy inteleg gluma).
Daca oamenii indeplinesc chestiile astea atunci da e productiv sa vorbesti treaba asta pentru ca asa afli ca intervalul salarial in care te invarti e mare si ca unul din criteriile de evalaure din pdv al managerului a fost ” pot sa il fac pe prost din vorbe”, nu doar performanta.
E naspa intr-adevar daca descoperi ca unii din colegii care ti se pareau ca sunt ok, sunt lichele care fix asta asteptau ca sa iti creeze probleme.
Nu, nici vorba. La primul servici avut poate se discuta, eu nu. La celelalte tot așa, nu știa nimeni în mod ‘oficial’. La nemți e politică de stat să nu știe nimeni cât ia cutare și cutărică. Excepție funcționarii publici, să se știe dacă e coruptibil 😎.
Însă la toate șefu’ direct avea vizibilitate la cât câștig că era implicat în evaluările anuale.
Nu-mi face plăcere să vorbesc despre salariu, nici cu colegii de muncă, nici cu alții de la alte firme. De ce? Pentru că eu am salariu cel mai mare(nu cu mult) dintre cei cu care lucrez în echipă. Așa că, nu sunt interesat:))
Este foarte important ce am zis „de la alte firme”, pentru că foarte mulți se interesează cât se câștigă la altă societate, cu același profil de activitate, ca să facă comparație de salarii și să-i reproșeze celui care administrează firma unde este angajat.
Se dezbate încă. Ce zici?13
De unde sti ca ai leafa cea mai mare daca nu discuti cu nimeni?
Comentariu beton!41
@Aura Gunescu, am spus că nu-mi face plăcere să vorbesc. Și nu din toată firma, doar din echipa de unde fac parte.
Asa crede el. S-ar putea sa aiba o surpriza daca discuta, ca urmare adopta politica strutului.
Comentariu beton!24
io am învățat de la doamna Aurelia Marinescu precum că sănătatea și banii sunt subiecte care nu se discută altundeva decît în familie; altfel, e de prost gust…
PS cînd mergi la interviu, să-ți vinzi munca, stabilești și in preț, nu? dacă ai fost de acord cu prețul, what’s the point… ?
Comentariu beton!28
Tu vezi că ai un email de la mine. Pe adresa de yahoo.
La două dintre firmele unde am lucrat, salariile erau confidențiale, prin contract. Cu toate astea, toată lumea știa cât câștigă ceilalți. La una dintre firme, mi se știa salariul de cum am pășit pragul biroului. Unul dintre colegi, în locul căruia venisem, le-a declarat celorlalți, citez „îmi vine să-i dau cu laptopu-n cap.” Mi-a recunoscut-o chiar el, după ce ne-am cunoscut cât de cât. Alt coleg, cu aceeași poziție ca mine, la câteva luni, s-a dus la GM și i-a cerut mărire de salariu, argumentând că eu am salariul mult mai mare, pe când el este de 5 ani în firmă. N-a primit mărirea, și-a dat demisia. Ulterior, am avut acces oficial la salariile angajaților și m-am șocat. Am cerut măriri de salarii, în special pentru cele nesimțit de mici. Șefului nu i-a păsat și țin minte că mi-a zis „da’ tu ce ești, avocatul lor?”. M-am scârbit. M-am mai scârbit apoi și cu altele, așa că am plecat.
Comentariu beton!64
Completare: pentru mine, mereu a fost important să înțeleg care sunt valorile firmei/companiei la care lucrez și care este misiunea sa declarată. Nu are așa ceva sau mi se dă de înțeles că acea companie/firmă valorizează cel mai mult banii/profitul, deja pornim cu stângul. Eu sunt pe zona de mentalitate „angajații sunt cele mai valoroase active ale unei companii.” Da, știu, pare idealism și, totuși, l-am experimentat, din poziția de angajat, la primul meu job, în domeniul FMCG. Ok, am plecat la un moment dat de acolo, din motive personale. Dar aveau oamenii ăia o politică de personal de m-a lăsat mască, la capitolele recrutare, traininguri continue, coaching/mentoring, evaluare, salarii inițiale, creșteri de salarii. Și aveau profituri uriașe.
Este irelevant pentru mine dacă colegii discută sau nu despre salarii. Cel mai important mi se pare ce și cum „discută” compania despre valori/principii/educație/performanță/salarii etc cu angajații săi. Și, de ce nu, despre rolul întregii organizații pe această lume. Evident, urmează apoi practica. Dar aici e vorba despre discuții, deci mă limitez la asta.
Comentariu beton!35
Lucrez in Germania la salarizare. Teoretic nu e permis sa discuti cu alte persoane despre salariul tau, dar practic se intampla uneori ca un angajat sa vina sa intrebe de ce colegul Hans castiga mai mult decat el. Chiar azi s-a intamplat iar informatiile pe care le avea respectiva persoana erau false; colegul castiga mai putin decat el. Unii se lauda ca sa para interesanti…
Dpdv angajator, clar nu e recomandat să circule informații despre salarii.
Dpdv angajat, câteodată ajută să știi cum sta capra vecinului😀
De-a lungul timpului am vorbit despre salariu cu 2-3 colege care îmi erau si prietene. De fiecare dată în situații în care ori eu ori ele aveau diverse frustrări. Și nu a fost din categoria „tu cât câștigi?”, ci au fost răbufniri de genul „puii mei, pentru X lei e prea mare stresul/ efortul, mai bine caut altceva”.
Eu cred că ajută să fii cât de cât la curent, mai ales dacă mergi la un interviu. La cum merg lucrurile la noi, dacă angajatorul are buget de 10 lei si tu ceri 6 (că acum ai 4 și ești pe plus), de obicei nu ezită să îți dea 6 lei, ba poate și încearcă sa coboare la 5.5.
Comentariu beton!45
Nu disut nici cu prietenii, daramite cu colegii. Am acces la grila de salarizare si stiu marjele in care se poate pozitiona fiecare. Cu toate astea, nu ma intereseaza. Daca sunt mai buni si mai experimentati ca mine, isi merita banii. Daca nu ii merita, pot sa plec oricand. Da, se practica salariile mai mari la noii angajati in comparatie cu cei existenti. Uneori poti influenta asta (daca esti manager si ai influenta asta), alteori angajatul pleaca. Pierdem tot ce stie omul ala (si uneori chiar stie), dar e o moara de vant care nu poate fi invinsa individual. E confidential prin contract si discutat la tigara (nu mi-a fost niciodata clar de ce si nici n-as sti sa port o astfel de conversatie)
Se dezbate încă. Ce zici?14
‘Neațaaa!In corporații e mai uşor ca astia au cam toti acelasi sistem numit HAY si se disting prin asa numitele job groupuri.Evident ca oamenii in acelasi job group unii au mai mult decat altii fiind departajati prin asa:numit % in range dar stii cam ce marire marixim poti obtine.Am lucrat odata in cretacicul timpuriu in necorporație si nu discutam de salarii insa seful o facea oricum.Nu vad sa fie contraproductiv decat daca in acelasi range diferența este foarte mare adica 2 oameni ce presteazz fix acelasi lucru cu rezultate similare unul are 500lei si altul 1000 da atunci e o problema structurala a firmei nu a angajatilor.In rest sa ne dea bărbosul bani fara munca…doar zic !
Comentariu beton!19
@Aura Gustescu, mie unul personal HAY-ul mi se pare cel mai de kko sistem de salarizare ever. Mi se pare conceput în favoarea companiei… și sincer îți spun că la modul în care este gândit doar o companie de top își poate ține angajații.
Să zicem că esti o companie top cinci, dar ești a III-a în clasament. Avem un angajat cu 5k de lei, care tocmai a sărit la senior. În primul an, va lua o mărire de 300 de lei brut maxim, al doilea an la fel, al treilea an la fel, deja în al IV-lea va sări peste cei 80% și va lua doar 150 de lei brut. Își bagă picioarele și urmează oferta venită de la a II-a companie din top. Firma pierde un angajat bun. Angajatul își mărește salariul doar din trecere cu 20%. Este fericit… dar după 4 ani vrea mai mult și se mută la top 1. Încă 20%… Și după alți 4 ani este din nou nefericit… faza este că de aici nu mai poate pleca… deoarece nu mai are unde să se ducă. Nici o companie nu plătește salariul de la TOP 1.
Ajunge la maxim și singura opțiune să crească salariul este să i se schimbe job description… Dar asta înseamnă iesirea mult din zona de confort…
Hay este de kko! Am fugit de el cat am putut! Și dacă nu pot o să mă asigur că voi veni pe un nivel maxim de salarizare 😁
PS. În mai puține cuvinte, vrei salariu mai mare sări din firmă în firmă până găsești ceva ce îți place să faci!
@BaGheRa eu nu am spus ca bun sau ideal este ceea ce se practica.Ca sistem in carte este de Top unul.numai ca unii „il adapteaza” si duce la ceea ce ai descris tu.Eu stiu si cum se face ca la carte si cum este de facto in piata.Pana acum nu l-am vazut aplicat ad literam 100% dar cu putin efort lucrurile se pot schimba gen una ca mine dusa cu pluta de sari peste masa si ii futi un laptop peste mufa, imaginar si eufemistic vorbind, unei tâmape care o suge aiurea cu politica globala.Ca nu scrie nicaieri in metodologie ca tre sa ii tii la 85-90% percentage in range pana ies la pensie cand ei fac analize din piata la assuming 100% % in range.I-am zis sa refaca studiul si sa imi zica daca suntem la 85% din piata plecand de la realitatea interna de average 87% PIR nu 100% .A murit de ciuda si ma uraste si acum.Mi se rupe ca eu raportez la regiune adica in Londra si nu aici asa ca poa sa o ia in fața lejer.Vb aia nu poti iti aratam nu sti te invatam nu vrei te forțăm.
Eu nu’s angajata, dar barbatul meu e obsedat sa nu se afle cat castiga. Pe buna dreptate nu vrea sa se afle, pe bune dreptate si castiga dar, invidia e acolo 😕
Se dezbate încă. Ce zici?11
Nu-i tocmai un subiect de discuție. Exact pe considerentul că nu există egalitatea aia pe care o cred toți, și când afli diferențele îți vine să te duci, sau se duce altul.
Cel mai corect e ca fiecare să își vadă de treaba lui, cu cât ia. Vrei mai mult? Fă ceva în privința asta, nu dormi pe tine. Sa știi cât ia colegu’ n-o să te ajute pe tine să îți mărești salariul.
Corect, pentru psihicul oricaruia din cei in discutie, cel intrebat sau cel care intreaba.
Eu am facut si incurajat asta. Afli ce se poate si cum se poate, in special in companii mari. Cumva poti sa pui informatia asta intotdeauna pe zona pozitiva, chiar si in cazurile in care noii angajati au mai mult decat tine. Afli ca te poti misca inspre piata pe care sunt ei. Fiind si manager in trecut, am angajat oameni cu salariu mai mare decat mine, e ok, asta era nisa si erau oameni buni care meritau.
Din nou, am incercat sa o pun pe pozitiv si sa aflu cum pot ajunge si eu acolo si daca vreau sa ajung acolo (nu toti vrem si costul unui salariu mai mare). Nu a fost usor, cred ca mi-a luat vreo 5 ani sa ajung la mindsetul asta.
Comentariu beton!42
Foarte bine zis: „nu toți vrem și costul unui salariu mai mare”. Mulți oameni se uită doar la cât câștigă altul, dar nu și ce presupune diferența aceea de venit. De obicei vine fie cu răspunderi mai mari, fie cu un volum mai mare de muncă în timpul aceluiași program, fie cu mai multe ore lucrate pe zi. Sau cunoștințe/abilități în plus.
Comentariu beton!16
Nu cred ca se pune problema „costului pentru un salariu mai mare” ci altele care au mai fost amintite in comentarii la acest articol sau tangential in alta parte privind acelasi post, atributii si teoretic aceeasi cantitate de munca.
Probabil cea mai acuta frustrare este legata de salariu nou venit vs. cel cu vechime. Ma scuzati, dar oricat de bine pregatit si istet ar fi cineva, daca nu a venit de pe o pozitie cvasiidentica tot are nevoie de ceva timp (masurabil in saptamani sau chiar luni de zile) sa devina productiv la nivelul angajatului vechi. Si de cele mai multe ori tocmai angajatul vechi il instruieste pe cel nou si nici macar acel efort suplimentar nu este recompensat. Iar cel nou vine cu un salariu sensibil mai mare si pana sa isi demonstreze competenta imi spuneti de ce merita sau ar merita mai mult dar mai ales de ce angajatul vechi nu este „demn” de o aliniere salariala?
Ca sa raspund si la intrebare, in principiu am evitat astfel de discutii si am incercat sa imi vad de treaba pentru ca incerc sa respect regulile (una este si cu „salariul este confidential”). Dar am imbatranit si am vazut deja prea multe cazuri in mediul in care ma invart in care tineri plin de avant dar cu putina experienta au venit pe salariu clar mai bun si in final (dupa cateva saptamani sau mai putin de 3 luni) au plecat fara sa livreze practic in timpul acesta nimic sau mai nimic. Si ghiciti cine a trebui sa rezolve in final problemele?
Da, si eu consider ca lipsa de informatii salariale avantajeaza in primul rand (ca sa nu spun exclusiv) angajatorul.
Si eu consider ca echilibrul ar trebui dat de urmatoarele: nu vechimea sa conteze intr-adevar ci ce livreaza angajatii respectivi la nivel de cerinte. Iar orice munca suplimentara/plus valoare data de eforturile suplimentare sa fie recompensata separat.
Comentariu beton!18
Eu am mai discutat cu oamenii mai apropiati. Si aproape de fiecare data a ajutat pe unul din noi: ori sa plece la mai bine, ori sa isi obtina o marire. Cum zicea si cineva mai sus, e bine sa fii constient de valoarea ta in piata. De asemenea eram la un party, aproape toti din acelasi domeniu(dar nu angajati la aceeasi firma) si am mers round the table zicandu-ne salariile. Si aia a fost destul de util .
Comentariu beton!24
Nu, nu intreb, nu raspundeam cand am fost intrebat, asta se intampla in tara.
În it e simplu. Exista situri de profil care îți pot da o idee pe.unde te situezi cu salariul. Și tot acolo afli și cât de bine plateste firma.
Poți vorbi cu cunoștințe din breasla dar nu cu colegii. De obicei salariul e corelat cu volumul de munca și competitivitatea firmei. Dacă vrei mai mult trebuie sa faci mai mult.
Anyway, toată lumea știe ca salariile în it sunt mari și dacă ești freelancer pot fi și de 3-4 ori mai mari decât ar fi ca simplu angajat. Adică poți sa sari de 9-10k net.
Am auzit într-o firmă din București, unde lucrează niște colegi de ai mei de facultate… la care am încercat și eu la câteva momente date de timp să mă duc dar din păcate nu a fost să fie, că tipa care este/era HR a dat mail către toți angajații, toate salariile unora care nu erau cu contracte permanente de muncă. Așa s-a descoperit că unii subalternii, câștigau mai mult decât șefii… :)))
Nu știu dacă au dat-o afară pe doamna aia, dar presupun că s-au iscat niște răzmerițe pe acolo :).
Cunosc caz care lucra de vreo 6 ani într-o firmă și au angajat unul nou pe același post cu el… și a primit mai mult decât respectivul. De ce, salariul de început era crescut odată cu inflația, în schimb măririle primite nu erau raportate la inflație…
Eu sunt de părere că este un subiect tabu, deoarece apar anumite certuri între doi sau mai mulți colegi care fac aceeași treabă și sunt angajați relativ în același timp, dar mai sunt de părere că este și bine să afli anumite salarii, deoarece vezi și tu cam cum te poți vinde, asta în cazul în care ești mai introvertit.
Personal, nu mă interesează cât câștigă X sau Y… sunt de părere că dacă se vinde mai bine ca mine… bravo lui, e băiat mai deștept ca mine, merită, indiferent că poate eu am mai multe cunoștințe care poate ar echivala o mărire mai consistentă la mine. Am observat în ultimul timp, că cei care sunt mai guralivi, au o mărire puțin mai substanțială față de cei care probabil ar merita puțin mai mult… așa că cine poate oase roade!
PS: Dacă cineva mă întreabă cât câștig… deviez întrebarea… cu eleganță notorie.
Am avut discuția asta cu colegii nu demult.
Câțiva erau frustrați că noii angajați primesc salarii cel puțin la fel de mari ca cei cu vechime. Deși în teorie salariul este confidențial, oamenii au început să discute în firmă. De unde și decizia recentă ca toți muncitorii din producție, indiferent de vechime să primească ~același salariu.
Personal, cred că dacă muncitorul ăla nou învață în două săptămâni (hai o lună) să lucreze la fel de eficient ca mine, merită să câștige cât câștig și eu.
Doar vechimea nu e un criteriu suficient pentru a avea un salariu mai mare. Am (avut) colegi de două-trei ori mai vechi decât mine în firmă, care munceau la 3 sferturi din norma de producție. Dar erau ofticați că eu câștig cât ei. Normal, eu nu mă plimb cu cafeaua prin hală dacă nu e pauză. 🤷🏼♂️
Comentariu beton!21
Hehe, eu mă plimb cu cafeaua în hală și dacă nu e pauză. E OK că-s cel mai productiv, da’ să văd să curăț stropii de cafea căzuți după mine 🤣
Am auzit asta.insa din pacate e vina atat a line managerului care face recrutarea si a politicilor de kkt.Sa explic si de ce cum au modelul HAY de evaluare au si % in market range in recrutare.Deci daca acum 5 ani un contabil pe piata la 75% lua 10 lei anual i-a crescut leafa cu 5% peste 3 ani va avea more or less 12 lei daca peste 3 ani vrei un om.nou din piata % de 75% nu e 12 lei e 15 lei min si tre sa ii dai 17 sa fie 85% in percenrage in range asa ajunge sa castige unul.nou mai mult decat cel ce e in pozitie de 3 ani deja.Cand mergi la HR ca line manager si le spui ca vrei sa cresti leafa sa fie % in range mai mare la cei ce sunt deja de mai mult de 2 ani zic ca nu se poate boss ca politica globala ca pe pizda mamii lor.Nu vreau sa:iti explic ca era sa:sar peste masa:de sedinte sa ii fut un laptop in gura directoarei de HR o polaca tampita care se facea ca nu pricepe si imi recita gudelineul global.Cum nu m-am inteles cu tâmpita si din 150 de line manageri doar vreo 20% mi-au sustinut punctul de vedere ca loialitatea ,senioritatea si faptul ca sunt buni su livreaza mai mult trebuie rasplatita( in plm pe aia noii ii onboard si ii instruiesc tot seniorii mei) fiind romanca si inventiva am creat in echipa ladder: senior roles 3, middle 5 si 2 de junior.Asa am impacat si capra si seniorii.Cand recrutez nu pun buget=leafa mai mare decat cea pe care oamenii mei o au si uite cum am facut HR ul parte din problema si le-am pasat lor greul sa gaseasca om in piata cu buget de acum 2 ani.Ce crezi cand au dat de greu ne-au dat comunicare ca ” guidelineul global e doar guide nu lege si da putem mari % in range angajatilor ce au 2 ani plus.Plm de cretini si tâmpa aia de directoare ce acum 8 luni se facea ca nu pricepe.
Comentariu beton!31
Bravo Aura!
E greu la corporatii unde multi nu gandesc ci doar aplica reguli in favoarea lor si de restu nu le pasa. Cam asta e norma sa te faci ca iti pasa pana vine vorba de bani. Acolo se vede diferenta intre un om care lupta pt echipa lui cu adevarat si unu care ii face din vorbe.
In Romania e si mai greu deoarece managerii romani sunt specialisti la tinut costul scazut si promisiuni neonorate, tot ce trece de aceasta sfera deja e sf pentru ei. Nu ai ce sa le ceri unor oameni care s-au format ca tineri utcisti si au ramas cu acelasi mindset 30 de ani.
@Cucurigu, partea proasta e ca si manageri tineri fac la fel, si duc, chestia aia cu ei si afara, manageri tineri au fost scoliti de cei batrani, nu sunt cu nimic mai deosebiti decat cei acuzati de tine.
@keepcalm aia nu au ce sa caute in pozitii de leadership scurt pe doi.I se poate da in gura prin survey urile anuale care sunt anonime adica nu se stie cine ce a scorat si crede-ma ca toate corporatiile au pt ca sunt auditati extern deci trebuie.Cand un line manager din asta tampit iese pe rosu 2 ani crede-ma ca e downgraded sau i se da ceva ce nu presupune direct reporti.Am vazut asta si nu o singura data.
Referitor la survey: da, poate scoate la iveală lucruri foarte interesante, am trăit asta. Dar am văzut și altă mizerie: dacă survey-ul indică probleme în departament, șeful trebuie să facă plan de măsuri și e și luat în vizor. Ca să evite, le ține angajaților o ședință siropoasă înainte și le explică importanța unui rezultat bun. Îi îndeamnă să îi spună lui ce nu e ok (cine spune?!) și să scoreze bine în survey, ca să fie bine, să nu fie rău.
Știu că pare dubios, dar nu e poveste, se întâmplă. Și să nu întrebați de ce acceptă angajații…pentru că nu toți înțeleg, pentru că nu vor să îi doară capul, pentru că le e teamă de repercusiuni, de lehamite etc. Știți câți manageri sunt încă în funcție deși le-au plecat mulți oameni care au și scris în exit interviu că șeful e nebun? Și da, nu toți se gândesc să plece, poate pentru că nu au unde, poate pentru că le e teama, poate că nici nu știu că au puterea să facă asta.
Comentariu beton!14
@Bertha da am auzit si vazut si asta un line manager din asta spalat pe creier care le promitea o cina la carciuma direct reportilor daca il scot verde🤣🤣🤣 am ras cu muci cand au dat 99% decline la invitatia la cina si l-au bubuit ca era chiar cretin.Acum nu stiu ce face prin institutie dar l-au mutat undeva unde nici subalterni nu are si nici impact direct in business.Noi avem acum SPS eu nu le tin niciun discurs stiu ca nu ii pot face fericiti pe toti 10, daca ar fi toti fericiti clar ca am o problema eu, insa merg pe principiul 80-20.Amavut de curand un 360 si ce crezi nu direct reportii sau stakeholders mi-au dat in gura ci unul dintre peers, ala cu care sunt pe aceeasi linie.Stiu si cine si de ce ca la randu-i i-au dat in gura subalternii ca eu le-am obtinut niste chestii si pe el l-a durut in cur.Eu i-am spus ce am de gand sa fac daca vrea sa il includ pt echipa lui a zis ca nu ca e prea mult de munca si negociat aia e am dus razboiul mai departe si am obtinut.Pt ca oamenii vorbesc intre ei ai lui au aflat si i-au dat in gura acum e suparat pe mine csf ncsf.
Comentariu beton!12
In DE, nu se discuta asa ceva, nici face2face , nici pe la spate. dar in schimb, cum sunt parte de sindicat local, se primesc destul de frecvent intrebari punctuale „how is my salary standing against the similar position // how is my salary standing vs sex (M/F) conter-parts”. Si ca sindicat putem cere aceste informatii.
Eu zic să nu generalizăm.
Nu, niciodată nu se discută între colegi despre câștiguri. Adică salarii plus alte alocații, pt casă, masă si transport. Prin natura domeniului profesional, tot cam la 2 ani schimb compania si uneori chiar țara, Middle East, Africa, Asia si tot numai în multinaționale. Este stipulat și în contract a nu se discuta despre asta. Și e bine exact pt motivul arătat deja de unii până aici, motivare-demotivare.
Câștigurile mai mici supără
La fostul job se mai discuta, dar nu știa nimeni ceva oficial. Cu toate astea, personal nu m-a interesat vreodată ce salariu are x sau y in companie, dar consider ca este bine sa știi unde e piața, altfel ajungi sa stai pe un salariu mic, din care abia te poți întreține pe tine si eventual familia (dacă o ai). Cunosc persoane care au salariul f mic si nu vor sa accepte ca la alte companii salariile sunt substanțial mai mari, zic ca nu e adevărat..
mi se pare incredibil ca de la o companie la alta sa existe diferențe de 70% la salariul fix pe exact același job. Partea de bonusari, e absolut normal sa fie diferită, fiecare companie are propria strategie.
Este o lege la nivel european care va obliga angajatorul sa publice in anunț salariul sau macar o marja. Am observat companii care au început sa o aplice, dacă nu ma înșel. Informații despre salarii si companii mai găsești pe undelucram sau glassdoor.
Comentariu beton!12
Sunt oarecum socata sa vad atatea raspunsuri negative aici. Pt ca nu e deloc realitatea pe care am trait-o eu. Atat in Ro, cat si in patria adoptiva. Evident ca niciodata discutiile nu au inceput frontal, dar mai voalat sau nu, se ajungea acolo. Mie mi se pare ok sa fie o informatie care circula. Ideea de a fi un mare secret avantajeaza numai angajatorul. E bine sa fii la curent cu pulsul monetar al firmei, altfel risti sa fii fraierul ala care isi da sufletul, desi e platit cel mai prost din toata echipa. Informatia e money, la fel ca timpul
Comentariu beton!53
Și eu sunt uimită pentru că, deși în aproape toate firmele există principii de confidențialitate, nu se prea respectă, cel puțin nu la nivel operațional, unde se creează mai ușor legăturile între oameni. Sunt convinsă că în zona de management nu se împărtășesc astfel de informații, dar mai jos da.
Tare mi-e că e un principiu cu care doar defilăm uneori, în realitate cred că e altfel în majoritatea cazurilor.
Păi peste tot e confidențial salariul. Că mai poți să negociezi câte ceva și poți ieși în plus față de alții în anumite condiții, dar nu e cazul să lucreze toți in aceleași condiții din motive obiective. Și se află fără probleme salariile, depinde doar cât de repede. Știe și angajatorul că e secretul lui Polichinelle, dar dacă se știu și unele detallii, știe la sigur pe cine să ardă fără să-i se poată reproșa ceva, mai ales dacă chiar trebuie sa reducă personalul. Nu m-a interesat pentru că nu mă ajuta să iau mai mulți bani față de piloși și favoriți (leneși și habarniștii protejați) dacă fac gălăgie. Și evident că de nevoie lucram acolo și plecam altundeva când aveam ocazia. Sau nu îmi doream să umblu în pantofii ălora ce primeau mai mult. Unde lucrez acum pot să sparg degeaba plafonul de producție că clienții sunt cu cereri oscilante și avem stocuri tampon limitate dinadins să nu rămânem cu ele (sau cu prefabricatele, dacă schimbăm ceva). Și avem supracalificați care iau cât ăia abia calificați că aia e grila și ușa e deschisă oricând să vină și să plece oricine. Nimeni nu pică de prost.
La mine nu e confidential sau cel putin nu mai este de cand nu mai sunt in Ro.Spre exemplu la „tata Phil” in fabrica era declarat confidential aceeasi companie dar central function in Cracovia nu era vb de asta era alegere personala daca discutai sau nu.In Shell unde sunt de 4 ani tot asa daca vrei sa spui bine daca nu nu insa nu e interzis ca in Ro.Nu ar avea cum pt ca pt pozitiile locate in UK si Olanda publica bugetul cand posteaza pozitiile.In DE si Franta este sindicatul care cere transparenta in salarizare si negociaza.In tari precum Italia, Spania, Turcia e o zona gri pe care nu o intelege nimeni dar tot nu e declarat ca leafa e confidentiala si nu ai voie sa spui.
Depinde mult și de domeniu. De exemplu soția este farmacistă…un domeniu cu salarii de rahat și unde toată lumea știe ce salarii sunt, cu mici diferențe. Și nu ajuta la nimic pe nimeni pentru că oriunde ai merge singurul beneficiu poate fi mediul de lucru mai ok, pentru că salariul e tot acolo.
FN1 era farmacistă. În 2014 avea un salariu de 3200 lei net, dacă făcea „target”-ul 100%.
Cățeaua de patroană mărea nivelul „target”-ului, dacă nivelul cerut era atins.
Acum habar n-am ce salariu primește.
@Joh T, Depinde mult de locație. Dacă e oraș universitar cu facultate de medicină salariile sunt mai mici decât într-un oraș mic. În Cluj-Napoca salariile nu au crescut cu mai mult de 10%-20% din 2014 până acum. În domeniul ăsta toți discuta între ei despre salarii.
Să nu mai vorbim de target și alte nebunii…
Da, FN1 locuiește într-un oraș universitar. 🤣🤣🤣
Noi discutăm între noi despre salarii, dar la noi e un pic diferit că suntem bugetari, iar salariile noastre stau în pixul câte unui inept de la minister, care ştie ce face fiecare din ramura „justiţie” (că la altele nu mă bag, nu ştiu cum e) cum ştiu eu să repar motoare de avion. Aşa că s-a ajuns ca un arhivar cu studii medii, care la ora 16 rupe uşa, să câştige puţin sub un grefier cu studii superioare, care lucrează şi în weekend, iar responsabilitatea e triplă. Ca şi cuantum, nu ştiu cât au colegele mele. Nici nu mă interesează, că nu mă ajută cu nimic. Discuţia se poartă pe principii. Bine, nici asta nu mă ajută cu nimic şi mi-am tot promis că o să fac cumva să nu mă mai frustreze, că nu merită, dar na, om sunt. Abia aştept să mă uit din afară la rahaturile astea.
Exact, la noi salariul e cam același la toată lumea, cu mici diferențe legate de vechime mai mult. Problema e că unii muncesc până nu mai știu cum îi chema, iar alții vin la serviciu ca să aibă de unde pleca (iar munca lor până la urma e preluată de alții). La noi se aplica „bate tot în calul care trage”
Am mai avut discutii voalate, dar nu cu cifre concrete.
Am avut de-a lungul timpului colegi nemultumiti de cat castiga. Sincer, mi-a fost greu sa-i inteleg ca au acceptat din start o oferta sub ceea ce cautau, in ideea ca „o sa vada sefii ca-s muncitor si o sa-mi creasca salariul”.
La ultima discutie de la interviu despre salariu mi s-a spus „bugetul nostru e cam la 70% din cat ceri tu”.
Le-am raspuns ca nu-i nicio problema, pot sa accept si atat, dar in cazul asta si bugetul meu de timp e 70% din 8 ore, pot sa lucrez si cu norma redusa.
N-au acceptat atunci, dar m-au sunat peste cateva saptamani si mi-au facut o oferta la nivelul pe care l-am cerut initial.
Ei, am colegi care au ridicat din umeri si au acceptat povestea aia cu „n-am buget”, iar acum cartesc pe la colturi.
Discutiile despre sume nu ajuta pe nimeni – atata timp cat tu nu pui pret pe abilitatile si pe timpul tau, nu o sa faca nimeni asta in locul tau.
Comentariu beton!19
Eu nu înțeleg ideea asta că mă duc pe mai puțin, că demonstrez că-s bun și îmi măresc salariul. Sunt cazuri rarisime în care se întâmplă, de obicei rămâi cu ce ai primit la angajare, maxim câteva procente în plus din când în când. Mă iertați pentru vorba proastă, dar e mai sănătos principiul „banii înainte ca la curve”🙈
Comentariu beton!12
Eu m-aș bucura să fie publice. In generația mea (sunt născută în ’98) am observat că discutăm mult mai deschis despre banii pe care îi facem, tocmai pentru că ne ajutăm unii pe alții să ne poziționăm în piață, ca oameni la început de carieră. Știu că dacă mă duc la interviu, X-uleasca ia y lei pe un post, așa că pot aproxima mai ușor cam cât ar trebui să cer eu sau dacă mi-aș dori să mă alătur și eu companiei. Also, dacă salariul ar fi public, am scăpa de penibilul lui „și, care sunt așteptările tale salariale?” și de oportunitatea de exploatare pe care o lansează întrebarea.
Comentariu beton!35
De acord cu tine voi cei tineri sunteti mai deschisi la discutii de genul.asta si nu mi se pare aiurea sa fiu challanged de oamenii mei cu intrebarea de ce x castiga cu 10 lei mai mult decat mine pt ca evaluarea este matematic si corect facuta( cel putin eu asa o fac).Am intotdeauna un raspuns logic si corect plus ca pot spune daca vrei si tu leafa:asta uite ce ai de facut…cu liniuță de la capat.Am auzit raspunsuri gen …hmmm da nu cred ca pot acum sa ma apuc sa invat lucruri noi sau Da vreau ma apuc de treaba.
Salut,
Sunt programator și când lucram in Romania uneori mai discutam cu colegii despre salariu și de obicei urmările erau pozitive: cereai mai mult la final de an sau mergeai la alta firma la interviu și îi spuneai managerului că ai alta oferta și dacă îți mărește salariul ramai, daca nu La revedere.
La firma la care lucrez in afara țării avem un site intern unde angajații pot să își treacă poziția, salariul brut, bonusul de final de an și Nr de acțiuni primite bonus.
Părerea mea e că e Ok sa știi cât câștigă altul mai ales într-un domeniu în care poți să îți negociezi salariul bine sau sa te muti foarte ușor.
Comentariu beton!23
Prin natura profesiei, am stiut tot timpul salariile tuturor, indiferent unde am lucrat. La inceputul carierei mele, de cateva ori a fost frustrant sa stiu. Cred insa, ca de multe ori, salariatul e subiectiv atunci cand se auto-apreciaza. De multe ori insa, se intampla anumite nedreptati sa spunem, in cadrul aceleiasi companii. Nu am discutat niciodata despre cat era salariul meu, cu exceptia sefului meu si nici nu as face asta. Cat am avut sau cat am salariul nu am discutat nici in familie, nici cu fostul meu sot, nici cu actualul. Cat despre momentul cand am cerut o marire de salariu atunci a fost cu privire la ce fac eu, la ce am facut mai bine sau la ce as putea face mai mult si mai bine, niciodata prin comparatia – pai cutare are salariul mai mare ca mine si face mai putin, mai prost, etc…Nu mi-a placut sa fac asta si ma enerveaza maxim si cand mi se aduce acest argument de catre angajati, acum.
O privire insa la ce se intampla in piata pentru pozitii similare mi-a placut sa am, la nivel de interval – si la asta ma uit si acum cand e vorba despre reasezarea salariilor in propria organizatie. Se intampla cateodata, ca pentru anumite pozitii, sa fi ramas in afara pietei si da, daca e un om care isi face bine treaba, pe care ma bazez, nu as vrea sa il pierd. Si atunci, iau masuri. Din experienta mea, discutiile despre salarii se intampla la nivel de new entry positions (necalificati in special), si cei care intra acum in piata muncii. Cred ca pe masura ce incepi sa capeti ceva vechime…capeti si ceva intelepciune.
Cu privire la comparatiile salariale, cu pozitii similare din alte companii, mi-a placut maxim felul in care se trateaza acest lucru in cadrul Netflix – acolo esti chiar incurajat sa te duci la interviuri la alte companii si sa afli care este valoarea ta (cat ti se ofera ca pachet salarial) iar daca este cumva peste ceea ce primesti de la Netflix, ti se ajusteaza pachetul salarial nu la acelasi nivel, chiar peste, pentru ca Netflix vrea sa plateasca peste piata. Ideea asta si multe altele le-am aflat in cartea scrisa de Reed Hastings impreuna cu Erin Meyer, No rules rules, despre cultura organizationala de la Netflix. Omul ala are o gandire pe gustul meu, mi-ar place sa lucrez pentru un asemenea antreprenor.
Cred si ca ar trebui sa avem si noi, in ROmania, studii de piata pe niveluri salariale pentru diverse pozitii – care sa fie publice, astfel incat oricine si oricand sa poata avea o idee intre ce limite se situeaza un nivel salarial pentru o anumita pozitie, cu anumite cerinte.
Comentariu beton!22
1. Nu crede tot ce lauda in extern o companie ca politica interna de multe ori sunt doar povesti, am lucrat in cateva de top si e fix vorba aia, afara e vopsit gardu.
2. exista studii anuale la care sunt invitat sa particip cu promisiunea ca voi primi la sfarsitul studiului o copie a rezultatelor. Am renuntat sa mai particip deoarece promisiunea nu a fost niciodata onorata, 2 companii diferite le-au facut.
3. ai auzit-o pe aia cu unlimited vacation days? ultima gaselnita a companiilor din tech? stii in ce context se aproba acele zile de vacanta si cate sunt de fapt? Ca unlimited nu sunt sigur.
@Cucurigu exact! Ca aia cu 4 zile pe saptamana dar de fapt sa lucrezi 1.40 h in plus zilnic daca vrei vineri liber.Astea sunt praf in ochi si toti sunt angajatorul anului.Ce m-a invatat viata in corporatii( cam 20 de ani) este ca orice se negociaza cand pe ala inflexibil il faci parte a problemei.Daca nu ceri si nu justifici cu facts si numere nu iti da nimeni nimic din bunatatea sufletului.Sindicatul este o unealta ce poate ajuta dar si pune frana progresului daca nu e folosita cum trebuie.
Aia cu numar de zile de concediu nelimitat e luata tot de la Netflix, ei sunt primii care au venit cu ideea asta.
Nu spun ca tot ce practica altii e bine sau corect, eu prefer sa iau in considerare ce cred ca se potriveste in cazul organizatiei pentru care lucrez. In ceea ce priveste zilele de concediu anuale, noi suntem privilegiati in Ro unde se porneste de la minim 21 de zile de concediu pe an, in timp ce in State aia de au 20, sunt seniori pe pozitiile lor si de mult timp in campu’ muncii. Prin urmare, chiar cred ca Netflix, care a implementat politica asta, a facut ceva revolutionar acolo. In ceea ce ma priveste, cred ca daca am niste angajati pe care ii apreciez, nu ar trebui sa astept sa vina ei sa imi ceara sa le maresc salariul, sau nu ar trebui sa ajung in pozitia in care sa le maresc salariul pentru ca aduc unul nou pe care nu mai pot sa-l angajez sub nivelul sau la nivelul lor salarial. Daca se intampla asta, inseamna printre altele si ca nu am un HR bun.
Pe de alta parte, in domeniul in care lucrez, ne luptam enorm cu concurenta neloiala produsa de cei care angajeaza la negru sau la gri. Asta e una din principalele probleme aici: daca toti am plati aceleasi taxe pe munca, am putea avea si salariile mai mari. Mai toti. Dar…atunci cand doar unii platesc aceste taxe si contributii salariale (pentru ca impozitul pe salariu n-ar fi atat de mare, contributiile sociale ne omoara), atunci e foarte greu sa tii pasul cu aia care platesc la negru – n-ai cum, pur si simplu. Nu mai zic si de legatura direct proportionala intre salariile la negru si veniturile la negru, asadar unii nu platesc nici TVA, nici impozit pe profit si tot asa.
Valia, stiu din surse sigure ca in Romania, unlimited PTO se acorda doar cu accordul managerului direct care trebuie sa agreeze ca ti-ai facut toata munca si nu mai ai nimic de facut :D. Asa ca daca revii mai sus unde postulam despre managerii romani, poti trage concluzia ca nu prea se acorda si daca se acorda nu depasesti total 6-7 sapt de PTO anual in conditiile in care majoritatea firmelor au deja garantat 5. Iar legat de fostul co founder si CEO de la Netflix, tot respectul pentru ce a realizat, am avut ocazia sa il ascult vorbind live despre cum a inventat si dezvoltat aceasta companie si cum a creat un produs care nu exista pe piata. E un tip vizionar si un lider deosebit. mai nou si autor de carti si speaker motivational 🙂
Germania, cand m-am angajat prima oara, colegul care mi-a facut instructajul initial era si in sindicat. Mi-a spus de la bun inceput cat castiga el si daca se intampla sa primesc mai putin sa-i atrag atentia. Aveam acelasi job deci trebuia sa primim aceiasi bani.
La urmatorul job am fost angajata direct ca un fel de sef de echipa(Objektleiter), urma sa primesc doi euro in plus fata de colegi si normal ca am intrebat cat primesc ei,ca sa fiu sigura ca-mi primesc drepturile.
Dar nu am intalnit prea multi reticenti in a-si declara veniturile. Desi eu sunt, asa, un fel de confidenta fara voie, habar n-am de ce simt toti nevoia sa-mi povesteasca vietile si problemele lor. Si nu, nu-i intreb niciodata, dar nu pot sa le inchid gura cand vin la spovedanie, decat atunci cand am ceva urgent de facut. Actualul sef a venit sa-mi arate poze si filmulete cu catelul pe care vrea sa i-l cumpere prietenei lui, hahaha
Comentariu beton!18
cu altii din firma nu discut, dar cu cei din birou mereu s-a ivit cumva discutia. Nu am intrebat niciodata cat au salar dar cumva a venit vorba ca suntem nemultumiti si nu mai stiu daca mi-au zis ei, cert e ca stiam cat catiga toti. De data aceasta eu sunt ultima venita in birou si era normal cumva sa nu am salarul mai mare decat al lor. Mie mi se pare cumva corect sa fie pe fata salariile. Facem acelasi lucru in birou si din fericire lucram si pe comision asa ca mi se pare corect salarul de baza in ideea in care eu si colegul meu de acum suntem veniti la 2 luni distanta sa fie cam acelasi. Acum cred ca depinde si de domeniu.
@andra: SALARIU, nu salar. Salar nu există. 😎
si inca ceva: tocmai povesteam cu o cunostinta care mi-a spus : Eu nu spun salariul meu la nimeni!! nici sotul nu cred ca il stie. Si mi-am amintit cand m-am angajat de curand primul lucru de care m-a intrebat a fost salarul… Pai asta nu e double standard?!! eu nu am intrebat-o niciodata cu cat este platita dar ea nu mai putea de curiozitate. 🙄😃
@andra: SALARIU, nu salar. Salar nu există. 😎
mea culpa! sorry
Parerea mea e ca salariul confidential ajuta doar companiile pentru care lucram. Poate ca de la un nivel salarial in sus nu mai conteaza asa mult cateva sute de lei in plus, dar pentru cineva care castiga 4000 de lei, o crestere de 500 de lei e ceva.
Nu cred ca ar trebui sa „barfim” despre salarii, dar de comunicare despre salarii este nevoie.
Am avut frustrari ca manager ca nu puteam mari salariile oamenilor care-si faceau treaba (pentru ca aprobari de sus), iar cei care nu si-o faceau asa bine aveau salariul negociat mai mare (sa-i concediezi nu e o optiune).
Sunt de acord si sa se posteze salariul minim pe post cand fac angajari companiile.
Comentariu beton!14
La noi în corporație în Romania ni s-a spus clar de la bun început că nu avem voie să vorbim despre salarii. Daca se află putem fi concediați, cunosc un caz unde chiar așa a fost. Așa că nu deschidem vorba despre salarii niciodata, ne mai plângem așa la modul general, dar nu pomenim sume. Excepție dacă ai un prieten bun, prieten din afara serviciului, dar care acum lucreaza cu tine, atunci da, vorbim, dar doar dacă poți băga mâna în foc că nu spune mai de parte. E chiar riscant. Unde lucram înainte, companie mică româneasca, era la fel, crimă capitală să vorbești de salariu. Ideea e că la privat salariul e negociat și în corporații cel puțin se modifică în urma unei reale evaluari anuale (ceea ce nu se întâmplă la stat și ar fi necesar). Așadar din bugetul alocat de măriri unii pot lua mai mult și alții puțin sau deloc.
Ce magari ordinari! Sunt sigura ca e politica locala si nu glibala sau regionala aia cu amentatul ca te dau afara!
Este politica globală. Nu e chiar așa de rău. Condițiile de muncă sunt chiar bune, evaluarea e pe bune și pe merit. Doar că nu vorbim de salarii. M-am obișnuit de mult și nu mi se pare o tragedie. Eu presupun că nu sunt salarii mari, în general. Dar mai conteaza și altceva, respectul, de exemplu. In firma mică românească nu exista respect. In multinațională, există.
Mulți au purtat obiceiul ăsta și în afara țării. Am un coleg care moare de grija celorlalți și îi întreabă pe toți. Nici măcar nu știa până anul acesta că ceea ce e scris la sfârșitul anului pentru declarația de venituri este brutul nu netul și turba când auzea sumele altora. Abia acum când s-a uitat mai bine à văzut că el n-a câștigat cât este scris 🤣😂🤣. În fine, eu i-am spus că este confidențial și chiar dacă aș câștiga mai puțin decât elnu i-aș arăta. I-am arătat în schimb unui alt coleg italian chiar de față cu el dar în așa fel încât să nu vadă iar colegul a înțeles că voiam să îl iau la mișto și a „citit” cu voce tare o sumă exagerată. Ar fi trebuit să vedeți fața celuilalt. 🤣😂🤣
Hmmm… E un subiect atat de delicat.
Cand salariul abia iti permite subzistenta si fiecare 10 euro conteaza sau munca e comparabila in absolut : performanta si aptitudine necesare- cred ca e important sa se discute, si in scenariul optimist sa se exercite o presiune colectiva pentru conditii mai bune.
Cand ajungi in domeniile in care fiecare isi poate negocia salariul nu cred ca mai e neaparat benefic deoarece fiecare a obtinut aptitudinile necesare mai usor sau mai greu, si acestea se gasesc mai usor sau mai greu pe piata. Nu mai spun de capacitatile diverse de a gestiona finantele cee ce poate duce la o satisfactie mai mica la un salariu poate mai mare ca suma.
in cazul meu, pachetul salarial e confidential si pe de o parte il prefer asa pt ca am un profil rar (sunt negociator contracte globale) si orice comparatie e distorsionata. Dar pe de alta parte sunt singura femeie in top management si ma sacaie ca exista statistic o posibilitate sa fiu platita mai putin decat barbatii care imi sunt „egali” …
M-a ajutat sa le stiu salariile ca sa le poata incasa la fiecare doua saptamani 🙂 ca, desi nu era treaba mea, eram singura imputernicita sa le transfer. Nu m-am raportat niciodata la ele.
Mi s-a intamplat insa sa-mi supar un coleg doar pentru ca isi imagina ca, sigur, avem alte responsabilitati, producem alti bani, da’ totusi, eu de ce sa am aproape dublu ca el? Am ras bine cand am realizat ca, de fapt, el castiga mai bine ca bine si i-am vazut privirea trista – el cred ca, desi fara sa ii convina, ar fi preferat sa am mult mai mult, ca sa negocieze si el. Oricum, atunci am primit cea mai tare replica din istorie cand am spus atat: „as vrea sa vorbim” – „marim salariul daca asta e. ce sa-ti fac? nici copilu’ mic, pana nu plange, ma-sa nu-i da sa suga”.
@Jamilla, mie asta mi-a zis-o un sef… bă nene dacă nu se plânge sau nu își depun demisia nici unul înseamnă că toate sunt bune și frumoase.
Degeaba vorbim pe la colțuri dacă nimeni nu își expune nemulțumirile.
Ole pozitiv!
Jajajaja la mine e știut cît se cîștiga. Grila de salarizare e afișată la panou pt un program de 40 ore săptămânal la care se adaugă plusurile,sunt puse pe panou, și vechimea fiecăruia face diferența plus IRPF care 2 părți sunt fixe și a 3 o calculează statul. Diferența e minora între angajați ,în funcție de vechime și IRPF. Doar că la începutul anului statul îți calculează venitul familiar din anul trecut ,sau mergi la contabil , și în funcție de rezultat poate să te pună să mai plătești ( dacă ai cîștiga mai mult) sau poate să îți înapoieze ( dacă ai cîștigat mai puțin). Majoritatea firmelor de gen iau ceva mai puțin ca noi. Exista aici doar o firmă care plătesc mai bine. Deci toți știm cum e piața și cît cîștigam în funcție de orele muncite
Venit familial, nu familiar!!! 🤣🤣🤣
Că venitul meu familiar e muuuuuult peste cel familial, adică cel pe care-l primesc de la angajator. 🤭🤪🤣
Mi se pare normal să se discute salariile între angajați. Altfel se cam dă apă la moară patronilor să-i păcălească pe unii. Poate nu chiar la virgulă, dar e bine de știut între ce limite te încadrezi. Plus că m-ar interesa cam cât câștigă cineva care face cam aceeași muncă, pentru a ști ce am de făcut să ajung la nivelul acela (asta dacă sunt sub, evident).
Și poate nu numai de salarii, ci și ce alte bonificații mai există: chirie, mașină…
Eu cu colegii de birou vorbeam si stiam și între noi cât avem salariul, bonusurile, etc. Mereu ne amuzam pe seama facturilor din ziua de salariu ori ne ajutam cu împrumuturi când era vreunul la nevoie si nu prea mai era un subiect tabu. Desigur, HR nu e de acord fiindca poate motiva unii angajați să revină cu pretenții financiare mai mari decât ce au „negociat” inițial și poate provoca frustrări pentru unii. Și e de înțeles, eu de exemplu la primul meu job am pornit cu 1100 de lei, pe același rol cu angajați vechi de 2-3 ani care aveau fix același venit. 🤦🏻♂️
Nicodata nu am avut discutii pe tema asta. Cred ca a fost primul lucru pe care l-am invatat/mi l-am auto-impus ca si angajat a fost sa evit genul asta de discutii. Ah, ca bine sa ai o idee despre cum merge treaba si care-i locul tau, e OK dar nu obligtatoriu si nici nu afli asta la cafea/tigara.
Ratiunea e simpla – daca aflu ca un coleg pe pozitie similara castiga mai mult, imi bag picioarele si nu prea mai vad cale de negociere. Ca, pana la urma, e o chestiune de incredere, daca m-ai ofertat mai putin decat poti/e standardul in companie sau ai angajat ulterior pe cineva pe bani mai multi, practic tu, ca angajator, m-ai …. FURAT, sperand sa nu aflu/sa nu ma prind ca ceva nu e in regula. Invers, adica eu as avea un salariu peste alti colegi cu functii similare, e acelasi lucru execeptand ca nu mai sunt eu „victima” dar tot nu as vrea discutii in contradictoriu care sa ma angreneze indirect si pe mine. Subliniez, ma refer exclusiv la diferente mari/nejutificate, ca nu consider o problema ca intre doi colegi pe pozitii similare sa fie un 5-10% justificat, de exemplu, cu vechimea in companie.
In alta ordine de idei, daca asa afla accidental de o astfel de diferenta, as sesiza-o IN SCRIS la HR in secunda doi. Nesolutionarea problemei sau o atitudine „agresiva” cu intrebari de genul „da’ tu de unde stii?” ar fi semnul clar ca acolo treaba e putreda si nu e cel mai OK loc de stat. Un semnal la fel de clar ca locul nu e OK ar fi intrebarea „cat castigi acum?” lansata la interviul de angajare, doar zic.
Si ultimul aspect, din experienta mea as estima ca min. 90% din discutiile despre salariu la cafea/tigara sunt lansate de persoane care urmaresc CEVA foarte clar. De la pupincuristul/turnatorul sefului si pana la diversi frustrati sau rau-intentionati, nici nu vreau sa stiu detalii. Si nu as discuta niciodata un astfel de subiect pentru ca nu vreau, nici macar din greseala, sa intru intr-o zona din asta de barfa sau provocari de radio-sant.
Niciodată! Am insa o foarte bună prietena( care lucra pe atunci la o multinaționala) al cărei salariu a suscitat maxim interes din partea unui alt prieten (comun). Discuția era cu vreo 12 ani în urma. De fiecare data când ne vedeam, ma întreba: „chiar nu știi ce salariu are X?!” Eu ii povesteam lui X, evident, și ne amuzam amândouă. La un moment dat insa, enervata de atâta insistență (inutilă, oricum nu lucrau în același domeniu) i-am spus tipului: „câștiga 4000 de Euro”! Credibil, având în vedere unde lucra ea, dar nici pe departe real. Curiosul s-a liniștit instantaneu( era de vreo 10 ori mai mult decât câștiga el). Revenind la subiectul articolului, mi se pare complet deplasat într-o conversație civilizata sa întrebi pe cineva cât câștiga.
La primul job (primul rezidențiat) nu aveam ce discuta, eram toți în acelaşi kkt. Cei care mai lucraseră part-time înainte erau puțini şi ne-au spus din proprie inițiativă că diferența era nesemnificativă.
La cabinet sunt pe contract de colaborare, la fel ca ceilalți colegi, având venituri în funcție de numărul consultațiilor şi serviciilor acordate. În cei 2 ani cât am lucrat exclusiv acolo mi-am pus eu salariu pe SRL. Vedeam veniturile celorlalți în decontul lunar, dar nu am discutat niciodată ceva legat de asta (în specialități căutate, gen dermatologie, psihiatrie, ginecologie, oftalmologie este alt nivel față de interne, asta mi-am ales, cu asta defilez! csf, ncsf).
În al doilea rezidențiat am discutat doar de diferențele de salariu de la un an la altul. Colegii mici ştiu că am salariul mai mare datorită vechimii, dar nu m-au întrebat niciodată cât este exact.
Singura dată când am abordat eu subiectul a fost când mă interesau salariile din centrele de dializă şi am întrebat direct colegii care lucrau (şi) acolo, să-mi fac o idee pt viitor.
Ah, am întrebat şi cât se plăteşte mai nou o gardă 😀
Am o colega, italianca la vreo 50+. Aia întreba pe oricine cât are salariu la început de sezon. M-a întrebat și pe mine și i-am zis. In orice caz, mai puțin decât tine, și așa era. La care ea… dar cu banii ăștia nu se poate trai. Zic… nah, dacă fumezi și vii cu jeep-ul la serviciu și stai in apartament de 2 camere, clar nu îți ajung banii. Io ma mulțumesc aici și cu garsoniera, mers pe bicicleta. Nu fumez, am tăiat carnea din meniu… e ok. Am reușit sa pun și ceva deoparte chiar. Aici sunt foarte scumpe carnea, dulciurile și țigările. Amu… de dulciuri nu ma pot lăsa. Și de cafea m-am lăsat 😂😂😂😂
Mi-am dat demisia de la primul job din București fix din motivul ăsta. Au angajat o fată nouă, abia știa să deschidă calculatorul și i-au dat mai mult. La sfârșitul zilei mi-am prezentat demisia. Nu mai știu suma care făcea diferența într noi (au trecut vreo 14 ani de atunci) dar m-a deranjat maxim și m-a motivat să iau o decizie cu care cochetam de mult.
De atunci încerc să nu mai aflu ce salarii au colegii, mai ales dacă îmi place jobul și nu vreau să plec. 😀
depinde de job si de companie. poti folosi salariu altora ca parghie pentru cand il renegociezi pe al tau (evident nu zici direct „stiu salariul lui x”. compania nu e prietena ta, fata de HR nu e prietena ta. asta e valabil oriunde.
chestia pe care nu o suport este tendinta de a plati mai mult un terchea berchea fara experienta si ignorarea salariatului cu experienta si loial companiei. aici e important sa stii cu cat se angajeaza unul nou pe aceeasi pozitie cu tine.
Nu imi place sa discut despre salarii cu colegi, dar vrand-nevrand am ajuns sa aflu salariile celorlalti in majoritatea locurilor in care am fost. Fie mai scapa cate un document de la HR in retea, fie se mai scapa cate unu direct sau indirect (de ex cand spunea ca nu se mai incadreaza la un credit de 1500 de lei, si ii puteai calcula usor salariul stiind gradul maxim de indatorare).
La una din firme, unde situatia devenise nasoala (micromanagement, bullying, ore suplimentare neplatite, promisiuni nerealizate si tot tacamul), un coleg ma tot batea la cap sa ii spun salariu. Ca sa imi castige increderea, mi-a spus si salariile celorlalti, ca si pe ei ii batuse la cap – si erau cu vreo 50% mai mici decat luam eu. Cand am plecat, ca sa ma razbun pe toate kkturile pe care mi le-a facut firma, i-am spus si salariul meu. Intr-un an, au plecat majoritatea celor din echipa.
Am avut surprize cand am facut-o. Si nu dintre cele placute. Regret ca am facut-o? Nu!
Confidentialitatea incurajeaza nedreptatea ( din partea angajatorilor ) ! Asta a fost parerea mea, dintotdeauna . Am terminat facultatea in 1990 si am lucrat intr-o fabrica in care erau grile fixe de salarizare, in care inginerii stagiari porneau de la un anumit salariu, fix, la care se adaugau diverse sporuri. Am lucrat in diverse locuri de munca, dupa desfiintarea fabricii, printre care la un depozit de materiale de constructii, unde cativa lucram cu „capul”, altii cu bratele .Salariul era, in cartea de munca, putin peste minimul pe economie, dar in plic, fiecare primea cat considera seful . Daca il suparai ( ca era suparacios si influentabil ) iti mai lua cate 1 milion vechi din plic . Daca te prindeai ce l-a suparat, si te „reabilitai”, iti punea peste doua saptamani inapoi milionul :)))). Cel mai haios a fost cand m-a sunat ( era plecat din depozit ) sa ma duc la el in birou sa iau o comanda scrisa, uitata de el acolo, si cand am intrat am gasit calculatorul dechis, iar pe monitor era un tabel in care erau scrise salariile pe care urma sa ni le puna in plic . Si uite-asa am aflat si eu ca luam mai putin decat toate tutele pe care le invatasem meserie – ca isi deschisese mai multe puncte de lucru – ( eu fiind prima angajata a lui, de la deschiderea afacerii ) si chiar decat un tip cu 8 clase, istet dealtfel, pe care el il aprecia fff mult . N-au contat orele peste program, muuulte, pe care le-am lucrat si nici devotamentul pt. firma in sine . Nici in locul in care sunt acum nu e mai ok, din punctul asta de vedere, sunt fff multe nedreptati salariale, dar am invatat sa ma descurc . Nu mai am nici varsta si nici puterea sa mai caut altceva . Imi place ce fac si ma simt bine in mediul ala . E o vorba : mult ai, mult cheltuiesti, putin ai, putin cheltuiesti . Insa incurajez tinerii sa plece acolo unde simt ca sunt apreciati, atat profesional cat si ( mai ales ) financiar !
E un subiect spinos.
Daca nu lucrezi intr-un mediu foarte secretos, pana la urma afli cat castiga cutare si cutare.
Personal am evitat discutiile directe. La primul loc de munca aveam cativa foarte curiosi. „Cat ai? eu am atat”. Nu am fost niciodata salbatic dar am preferat sa raspund „Eu am cat scrie pe fluturas, nu stiu ce fac astia dar nu dau deloc mai mult”.
Mi-a displacut in special unul care avea o placere in a baga strambe. „Stiu ca tu iei atat, uite, cutare ia mai mult, astia isi bat joc, tu muncesti mai mult”. L-am evitat. Iar prin comportamentul lui ulterior mi s-a demonstrat ca am avut dreptate, baga strambe si apoi turna la conducere chestii inflorite.
Nu vad de ce te-ar interesa cat ia altul. Ai semnat un contract pe un salariu, iar in contract nu scrie ca e obligatoriu ca altii sa ia cat tine. Sau mai putin. Sau mai mult.
Lucrand in corporatii de 13 ani am cunoscut multe cazuri de lingai, amanti, amante, prieteni, cumetri care aveau posturi de frecat menta si luau salarii nesimtite. Nu ma interesa direct, dar auzeam, din surse sigure. Desigur ca m-am simtit frustrat, dar am ignorat repede. Eu nu puteam face ce faceau ei, asa ca n-avea sens.
Dar nu ma deranja ca X ia dublu fata de mine ci faptul ca la evaluare mi se oferea marire de bani de seminte, pentru ca „asta e bugetul”. Pentru ei era buget separat.
Eu am incercat pe cat posibil sa nu ma plafonez, adica sa stau la un serviciu platit prost fara sa am curaj sa schimb barca daca nu mai e ce trebuie. Numai ca la mine prioritatile au fost 1. sa fiu multumit de suma ce o primesc lunar 2. suma sa fie decenta in raport cu volumul de munca, dificultatea muncii etc. Am refuzat interviuri pe salarii maricele tocmai pentru ca stiam ca ajung sclav si in maximum un an surmenat (plantatie, eventual ture de noapte, ore suplimentare la greu). Nu e o optiune.
Repet, eu nu spun nimanui, mai ales cand esti tanar si competent, sa stea la un serviciu submediocru. Am patit-o si am auzit „incurajari” frumoase: „stai acolo, ca un serviciu se gaseste greu, eu stiu ca nu e bine dar in alta parte poate fi mai rau”. Numai ca trebuie un minimum de obiectivitate cand analizezi. Am auzit multe cazuri de oameni fericiti cu salariul. Apoi aud ca un coleg ia mai mult. Si brusc salariul cu care se laudau (caz concret) dupa doua luni pute, ca ala ia mai mult.
Cel mai rau, din punctul meu de vedere, e cand esti la un serviciu, ai ceva vechime dar vezi ca salariul nu e corect, maririle sunt mici sau inexistente. Sunt semne ca trebuie sa pleci dar nu se poate batand din palme. Si firma angajeaza un coleg nou, fara experienta, pe post similar cu al tau si cu salariu cu 30% mai mare. Ai incercat sa discuti cu conducerea, ai cifre care arata ca iti faci treaba bine dar la mariri „s-a rezolvat, nu se poate”. Ala e semn ca trebuie sa pleci.
Teoretic transparența ar fi utilă, practic toate discuțiile la care am asistat pe subiectul ăsta ori seamană a concurs de măsurat… organele, ori sunt pornite de indivizi care se tem să nu cumva să aibă alții mai mult ca ei dar le lipsește complet capacitatea de autoevaluare.
Mai degrabă mă fascinează teama firmelor de a comunica un range când recrutează, insistă obsesiv să fii tu cel care cere o sumă, pe motiv că:
– “să nu fi venit doar să faci research” (serios? tu crezi că am timp de pierdut? și dacă ar fi așa ce, ți-e rușine cu cât dai?), sau
– “poate tu ești disperat și accepți ceva sub ce dorești apoi cauți în continuare o ofertă mai bună” (aha deci plătiți prost nu? sau e mediu nasol că doar cine ar pleca de la bine pentru câțiva lei?)
Am zis că la următorul interviu le cer să scriem simultan pe post-it-uri ca în filme.
În fine, mă scuzați, am plecat cu sorcova către alte secretomanii deja.
Pffff, urat subiect 😅😅 cand eram mai mica si lucram prin vanzari cam stiam ce salariu au colegele pt ca aveam toate gagicile, 4 la nr, la fel 😅 cand lucram in telecomunicatii nu stiam, chiar era interzis, am si semnat de vreo 2 ori clauze ca nu avem voie sa discutam partea financiara…
Dar de vreo 6 ani si ceva lucrez in HR, am lucrat primii ani pe parte de recrutare, si faceam lucruri care nu aveau legatura cu salariu nimanui, dar din cand in cand se mai gasea cate una sa zica ce bonus a primit sau ce salarii au x si z, si pot sa zic ca e destul de frustrant sa auzi ca unii au salariu mai mare ca tine, dar munca nu e mai multa ca si a ta, si de asta nu am intrebat si nu voiam sa stiu partea asta, doar ca de vreo 2 ani lucrez pe parte admin, rapoarte si am acces la toate salariile din companie 😅😅😅
Si pot sa zic ca partea asta salariala chiar nu ar treb discutata cu nimeni de la lucru, cu prieteni sau poate nici cu familia, pt ca se pot creea diverse frustrari, oamenii ajung sa fie demotivati, ajung sa nu se mai ajute deloc la sarcini comune, si se vad aceste tensiuni in echipa ta. Pt mn salariul este confidential atat al meu cat si al colegiilor mei, si dupa ce le vezi de vreo 2 ori, obs doar niste cifre fara sa te uiti cine si cat a luat.