Pe plajă, exact lângă noi, mai e o familie de români care are un băiețel cam de vârsta fetelor. De când am i-am văzut prima oară, gâzele mele tot încearcă să se împrietenească cu ăla mic. Dar din motive de nesincronizare sau ploaie, nu prea a fost posibil. Până azi. Când Ioana pleacă brusc de lângă noi, se duce la șezlongurile lor și se postează în fața băiețelului. După care, îl întreabă direct, fără nici cea mai mică urmă de diplomație:
– Vrei să fim prieteni?
Practic, omulețul cel mic n-a avut nicio șansă. Ori o lua la fugă, ori răspundea cu „da”.
Ceea ce s-a și întâmplat, desigur. A zis „da”. Acum, când citiți asta, joacă toți trei cărți și pare că sunt prieteni de când lumea.
Bănene, ce frumos e să fii copil, eu dacă mă duceam la o tipă pe plajă s-o întreb dacă vrea să fim prieteni, poate aș fi început să văd din nou cu ochiul drept cândva pe la începutul săptămânii viitoare. Poate, că nimic nu e sigur.
sursa foto: freepik.com
Poate vrei sa zici ca nu vedeai cu ambii ochi. Unul umflat de catre tipa si celalat de catre fashionista :))). depinde care da mai tare :)))
Comentariu beton!67
S-ar putea să fie o ipoteză, s-ar putea…
Se intreaba: Ne incadram in 20 de leva?
Comentariu beton!87
🤣🤣🤣
Mi-a luat-o SD înainte 👍, mă gândeam că poate ai fi avut ceva șanse dacă întrebai cât este scurtul (povestea este de pomină 😄)
Comentariu beton!20
păi ziceai la @Edelweiss că nu-ți place rock-ul și tu îți faci imn?
https://m.youtube.com/watch?v=7nqcL0mjMjw&vidve=5727&autoplay=1
Ahahahahahahaaaa. Da, nu zici rău.
Io-n fragedele mele tinereți, îmi făceam prietene exact pe modelu’ ăsta: vrei să fii prietena mea? Alea se uitau la mine galeș și mă întrebau ce înseamnă asta, iar io le ziceam că trebuie să ne ținem de mână și să ne pupăm.
În clasa I, după ce Ioana, pistruiata, o plecat în Germania, i-am zis Corinei același lucru, iar ea m-a refuzat spunând că nu, pentru că ea știe că io o mai iubesc pe Ioana și când o țin pe ea de mână sau o pup, mă gândesc la Ioana.
Mda, vremuri foarte faine.
Comentariu beton!62
Imi amintesc cand mi-a cerut mie prima oara prietenia un coleg de scoala generala. Adi Panda i se spunea, fiindca era blond si…pufos. Am spus da doar pentru ca celelalte colege aveau prieteni si se tineau cu ei de mana pana pe terenul de fotbal
din curtea scolii, unde inevitabil ramaneau pe margine, frumos aliniate, un fel de majorete ale timpurilor noastre. Aproape zilnic se jucau meciuri intre clasa X si Y. Dupa cateva zile de afisat cu el de mana m-am cam razgandit. M-a ignorat ostentativ tot anul. La diverse intalniri de 15-20 -30+ ani de la
finalizarea scolii am
aflat ca multi altii ar fi dorit prietenia mea, dar nu aveau curajul sa mi-o ceara pentru ca eram cam baietoasa si batausa 😂. Eram cel mai bun portar la
fotbal pe strada mea, imagine care trebuia intretinuta cumva. Asta e, csf, n-ai csf…Intr-adevar insa, era mult mai simplu atunci.
Comentariu beton!44
Da boss, copiii sunt geniali la faze din astea. Am și io 2 cazuri.
Prima (și cea mai tare): avea fiică-mea vreo 6 ani și mergem în Turcia la mare. Nu a durat 3 ore și s-a împrietenit cu o rusoaică cam de aceeași vârstă (ulterior am aflat, copila era cu vreo 8 luni mai mare decât a noastră). Bă, și se înțelegeau brici într-un amestec dubios de română, rusă și engleză. O întreb la un moment dat „dar de unde știi ce zice?” Și îmi răspunde prompt „pai e evident după față și gesturi”. Părinții ei vorbeau o engleza acceptabilă, așa că oarecum ne-am împrietenit și noi, adulții…dar nu ca fetele.
A doua situație e mai dubioasă, dar nu mai puțin amuzantă. Aveam 19 ani, eram la mare (la.noi, de data asta) cu unchiul meu, mătușa și vărul din dotare (care avea 10 ani). Mă rog, cum s-a ajuns în situația asta nu explic in detaliu că e lung, cert e că la un moment dat era.pe.plaja o tipă de aprox aceeași vârstă cu mine de care îmi plăcea. Și numa’ ce îl văd pe varu’ că pleacă direct spre ea, sta de vorba cu ea vreo 5 min și apoi se întoarce și îmi zice „du-te și vorbește cu ea, că mi-a zis că ești ok, dar vezi să nu mă faci de râs, că i-am promis că nu o sa fii penibil”. Ulterior, am aflat și discuția dintre ei (de la el și confirmată de ea). A fost cam așa:
– Bună ziua, nu ați vrea să îl cunoașteți pe vărul meu?
– Te-a trimis el să mă întrebi?
– Nu, nici vorbă. Doar a zis că sunteți frumoasă, eu m-am gândit să fac o faptă bună, dacă vă place și dvs de el.
– Pe cuvântul tău?
– Da, da.
– Ia, aratami-l să îl văd și eu. După ce prezintă copilu’ marfa:
– E ok. Trimite-l la mine sa vorbim. Da’ să nu fie penibil, că stricam și noi prietenia.
– Nu e. E foarte deștept și educat, doar un pic timid (nu eram, doar că nu știam cum să o abordez și nu eram sigur că nu are prieten).
Mno…ne-a făcut lipeala mucosul 😂😂😂😂😂
Comentariu beton!117
La „i-am promis că nu o să fii penibil” am râs cu muci
Comentariu beton!18
@Ady, și eu. Mai ales că habar nu avea ce înseamnă „penibil”. L-am întrebat după și a mărturisit. Dar, „după cum a spus-o, nu putea fi de bine, așa că am riscat și i-am zis că nu o sa fii. Dacă erai, ce? Nu mai vorbea cu mine, sau ce? Nu eu voiam să vorbesc cu ea, tu voiai, așa că eu nu pierdeam nimic”
Comentariu beton!31
La acest comentariu se aplica notiunea de „beton”. Asa ceva mai rar! Varul promitea de mic!
Comentariu beton!19
@Alice, nu ai idee cât. Eu am redat discuția dintre ei pe scurt. La un moment dat, l-a întrebat „și tu ce crezi? Sunt frumoasă?” „Nu, eu cred că sunteți foarte frumoasă, dar eu sunt prea mic ca să îmi dau cu părerea”. Fata nu avea nicio șansă 😂😂😂😂😂
Comentariu beton!43
@Alice relația a durat cam un an, era și ea studenta in București, dar era din Constanța (de asta era singura la plajă). Era de fapt cu un an mai mare decât mine, și mi-a zis, la un moment dat „sper că îți dai seama că dacă varu-tau era mai mare cu 7-8 ani nici nu mai ajungeam sa vorbesc cu tine, îl alegeam pe el din prima”. Numai că dacă ar fi avut 17-18 ani sigur nu vorbea așa cu ea.
Comentariu beton!38
Copiii nu complica lucrurile, totul e foarte clar, ce zic, aia vor. Vremuri…
nu stiu ce-i cu tine, iti dai cu presupusul despre preturile serviciilor bulgaresti, gandesti la prietenii imposibile pe plajele grecesti…
pe tine chiar ca te asteapta o toamna romaneasca grea!
Comentariu beton!24
O, ba e diplomție suficientă acolo. Pe o scală de la 1 la 10 a diplomației, „vrei să fim prieteni?” eu zic că se află pe un loc 6-ish. Zău așa, nu e ca și cum ar fi zis: „Tu, eu, prieteni, acum!”.
Comentariu beton!28
Fix asa facea si fimiu pana anul asta (face 12 ani). Acum se fastaceste si se gandeste de 2 ori inainte sa se duca sa se imprieteneasca cu copii total necunoscuti… 🙁
sau iti cerea 20 de leva
Din acelasi registru – intr-o iarna grea cand nu am avut de ales si am ajuns la birou cu copilul din dotare (sa fi avut vreo 5 ani max) ca sa isi ocupe timpul s-a postat fix la usa de la intrare in sediu si intreba instant pe un ton raspicat pe oricine intra „Cum te cheama ?” Luati prin surprindere total, nu aveau timp sa analizeze si raspundeau instinctiv, apoi se amuzau fastaciti.
Clar, viata e mai simpla pana la adolescenta.
Comentariu beton!15
da, e asa de simplu la astia mici. acu’, eu ma uit la fiica mea, ca la 4 ani si un pic se duce la fete de 8-10 ani si le ia cu ,,ce bluza frumoasa ai! imi place tare mult!” adica, are o vrajeala maxima, ca le da pe spate instant. ma jur ca n-am invatat-o eu. adica, eu la aproape patruj dă ani nu ma pricep la limbute d-astea. o fi nativ? dubioasa treaba…
Comentariu beton!14
Ce frumos.. ❤️. E ușor tare la copii, am putea să învățăm și noi câte ceva de la ei.