Pe șoselele Bulgariei e plin de fete care practică… ăăă… cum să formulez eu cât mai elegant? De fete care practică cea mai veche meserie din lume. Nu zic că e ceva rău sau că la noi n-ar fi, dar la poporul vecin și prieten parcă sunt oleacă mai multe.

Nfine, nu despre asta era vorba, că nu vreau să ne comparăm în astfel de statistici. Ziceam că pe drumul am văzut multe fete de genul, cum stau frumos sub câte un copac, la umbră, și așteaptă.

Ei, și cum ne duceam noi spre Sofia, în fața noastră mergea de ceva timp o Toyota Camry vișinie, cu numere de Bulgaria, cam hărtănită ea așa.

La un moment dat, văd Toyota cum face dreapta și oprește pe un început de drum de țară, aflat fix lângă un grup de fete ieșit la muncă. Grup e mult spus, că erau doar două, dar ați înțeles ideea.

Acu’, nu zic, e foarte posibil ca șoferul Toyotei să fi oprit ca să le țină fetelor un discurs motivațional despre puterea de a crede în tine și de a ieși din zona de confort, despre redescoperirea sinelui și reinventare ca om, ca persoana. Da, e foarte posibil, dar eu, un suflet hain fiind, cred că scopul opririi a fost exact ăla pe care-l bănuim cu toții.

Așa că șoptesc ușor către fashionistă, simțindu-mă foarte ghiduș și spiritual:

– Ia uite, fetele au client.

Fashionista se uită la mine cu ochi străini și goi:

– Cum adică?

– Păi tu de ce crezi c-a oprit ăla fix acolo? Să vezi ce decartează omu’ acum 20 de leva.

La care, absolut neașteptat, cine s-ar fi gândit vreodată la asta, vine întrebarea:

– Dar tu de unde știi cât costă?

De mi s-a dus pe loc ghidușia în locul unde se duc ghidușiile când pun femeile întrebări care se dovedesc a nu fi retorice.

Noroc că reacționez impecabil în situații de criză, creierul meu lucrează perfect sub presiune. A durat mai puțin de-o fâlfâire de pleoape până să mă regrupez:

– Iubito, păi așa știu și care e capitala Ecuadorului, deși n-am călcat vreodată pe acolo.

După care m-am băgat să depășesc un slovac cu o Skodă neagră, ca să nu mai ofer prilej pentru alte întrebări.

Totuși, ceva-ceva îmi spune că vastele mele cunoștințe geografice n-au impresionat-o prea mult, dar a lăsat-o așa că erau copiii pe bancheta din spate. Mă aștept la o continuare a discuției cât de curând.

Acestea fiind zise, am o presimțire că, începând de azi, restul vacanței se va desfășura într-o atmosferă destul de neprietenoasă. Știți, n-am cerut aprobare pentru textul ăsta.