Cei care sunteți trecuți de o vârstă ați prins cozile la benzină de dinainte de ’89 și știți despre ce o să vorbesc mai jos.

Pentru ceilalți o să povestesc eu că se formau cozi care puteau să ajungă și la câțiva kilometri. Iar când în sfârșit îți venea rândul să cumperi, puteai să iei maximum 20 de litri. Da, știu, pare greu de crezut, dar exact așa stăteau lucrurile. Am văzut cu ochii mei, în Vâlcea, cozi care ajungeau la câțiva kilometri, pentru că una dintre puține stații Peco din oraș era chiar în spatele blocului meu.

Uneori în maximum jumătate de zi, rezolvai, ajungeai în față și-ți luai rația de 20 de litri. Dar existau destule dăți când se terminau ori benzina, ori programul de lucru al celor de la Peco, așa ca oamenii își lăsau mașinile la coadă și plecau acasă, urmând să revină a doua zi. Avantajul era că nu mai luai coada de la capăt, că deja aveai mașina lăsată pe poziție.

Dar cel mai straniu din toată povestea asta este că aproape toți șoferii care stăteau la coadă își mișcau mașinile împingându-le. Da, când se mai elibera în față și le venea rândul să înainteze, scoteau mașina din viteză, se dădeau jos și-o împingeau pe cei câțiva metri câștigați. Și pe bună dreptate, că la o rație lunară de 20 de litri, doar nu erai nebun să consumi vreo picătură de benzină în timp ce așteptai la coadă.

Acum, că aveți tabloul complet, pot să vă spun că exact ca șoferii de pe vremea aia m-am simțit și eu azi când am făcut plinul la prețul de 8 lei pe litru. Da, 8 fucking lei pe litru am dat azi pe benzină și, după socul inițial, am avut aceeași tentație: să împing mașina până acasă, ca să nu consum aiurea vreo picătură. Practic, m-am întors în timp.

Ne așteaptă vremuri, prieteni.

P.S. Pentru cei care au impresia că aberez cu cozile kilometrice sau cu împinsul mașinilor, aveți mai jos un video cât se poate de elocvent.