Vă dau cuvântul meu de onoare că n-am crezut niciun moment că Putin are curajul să declanșeze un război. Mă gândeam că tot ce face este să-și umfle mușchii, ca să demonstreze lumii întregi că la o adică are cu ce.

Când m-am trezit dimineață și-am văzut ce se întâmplă în Ucraina, efectiv m-a lovit ca o palmă peste față. Când văd reportajele de acolo și aud sirenele sunând lugubru, mi se duce un fior rece din creștetul capului prin tot corpul. Și nu mă pot opri să nu mă gândesc cum ar fi fost dacă sirenele alea se auzeau în București sau în oricare alt oraș din România. 🙁

Știți ce mă sperie cel mai tare? Că Putin pare efectiv nebun, inclusiv în sensul clinic al cuvântului. A declanșat un război, în Ucraina vor muri oameni care n-au absolut nicio vină in afară de cea că s-au născut acolo. Probabil vor muri și în Rusia. Cu toate astea, pe dementul ăla nu-l interesează. Asta mă sperie cel mai tare.

Este limpede că, din punct de vedere militar, Ucraina este singură, nu va beneficia de niciun fel de ajutor exterior. Dar dacă în acest moment tot restul planetei nu va reacționa ferm, dacă nu va șterge Rusia de pe harta economică a lumii, mi-e foarte teamă că Ucraina va fi doar începutul.

Da, știu, suntem stat UE, suntem membri NATO, dar, vedeți voi, când citeștiDUPĂ ce Putin a semnat decretul de recunoaștere a celor două teritorii ucrainene separatiste, Occidentul a cumpărat din Rusia “marfă” de peste 700 de milioane de dolari, începi să-ți pui întrebări la care nu ai răspuns.

Pe scurt, mie mi-e frică. Iar eu nu sunt un tip fricos.

P.S. Nu vă obosiți să comentați pro-Putin și pro-Rusia, nu voi aproba absolut nimic care să susțină demența acestui nebun.