Nu știu dacă am mai zis asta vreodată pe blog, dar o s-o zic acum. În decursul aceste existențe, mai ales în perioadele în care eram mai tânăr și treceam prin momente foarte grele (mai ales din punct de vedere financiar), m-am gândit de multe ori cum ar fi să plec din țară. De tot, gen. Dar nu mi-am dus niciodată gândurile până la capăt, dintr-un motiv extrem de simplu: mi-a fost frică. Frica aia de necunoscut care te paralizează. Teama că n-o să reușesc să fac nimic și până la urmă o să mă întorc tot aici, cu coada între picioare. Cred că știți și voi foarte bine despre ce fel de frică vorbesc.

Tocmai de-aia am un respect imens pentru oamenii care au plecat din România și-au reușit sa se adapteze, să dea înainte și să le meargă bine și foarte bine în tările în care au ajuns. De altfel, eu în general am un foarte mare respect pentru toți cei care fac lucruri pe care eu n-aș izbuti să le fac, dar pentru cei care practic au reușit printre străini, am un fel de respect aparte. Tocmai pentru că știu foarte bine cât de frică mi-a fost mie să fac același lucru. Deși au existat ani în care asta părea singura soluție izbăvitoare, teama de necunoscut printre străini a fost mai mare decât aceea c-aș putea să mor de foame printre ai mei.

Și mă enervează la culme când văd că oamenii ăștia sunt luați peste picior, mă enervează la culme când văd că presa-i poreclește „căpșunari” sau când sunt acuzați că nu le pasă de România. Practic, după ce în anii ’90 toți cei care reușiseră să fugă din țară pe vremea lui Ceaușescu erau luați la trei păzește pe motiv că „n-ați rămas aici să mancați salam cu soia, ca noi”, treizeci de ani mai târziu sunt luați la mișto pe motiv că sunt „căpșunari” și că oricum odată plecați de aici n-au mai produs nimic bun pentru noi, cei rămași acasă.

Doar că lucrurile nu prea stau așa, dimpotrivă. Românii plecați în străinate au trimis în țara, pe parcursul anului 2019, aproximativ 7,2 miliarde de dolari. Adică undeva pe la un 3% din valoarea brută produsă de economia României. N-o spun eu, o spune chiar Banca Mondială. Având în vedere că în 2017 suma era de 3,7 miliarde euro, putem spune că, în doi ani, banii trimiși acasă de românii din diaspora aproape s-au dublat. Cam cât să-ți scoți pălăria în fața căpșunarilor, nu?

Ei bine, cu toate astea, 46% din români consideră că diaspora are o contribuție mică sau foarte mică la economia locală, 30% nu știu care e valoarea transferurilor către România, iar 43% subestimează valoarea reală a acestora, potrivit unei cercetări derulate de TransferGo în noiembrie 2020. Trist, nu?

Dar ce vă povestesc eu toate astea, când oricum mulți dintre cei care citiți pe aici sunteti deja plecați din țară de multă vreme și știți exact cum stau lucrurile. Iar noi, cei care mai suntem încă prin spațiul carpato-danubiano-pontic, avem cel puțin câteva rude sau câțiva prieteni buni plecați, deci cumva știm și noi cât de greu le-a fost și încă le mai este.

Pentru voi, pentru cei plecați, dar și pentru rudele și prietenii noștri, am astăzi o rugăminte aparte. Haideți să ne alăturăm campaniei „Valorez pentru România”, campanie care include semnarea unei petiții către Banca Națională a României pentru emiterea unei monede sau bancnote, de colecție, dedicate diasporei românești. Zic io c-ar fi cam cel mai modest lucru pe care țara asta l-ar putea face pentru cei plecați. Ce ziceți, ne băgăm s-o semnăm?

Ah, încă ceva, am pus articolul ăsta și pe Facebook. Intrați pe postarea mea și dați-le tag rudelor și prietenilor voștri plecați din țară. Să fie așa ca un semn că vă e dor și că vă gândiți la ei. Hai că nu e mare lucru, chiar putem s-o facem.

Articolul de astăzi a fost scris în colaborare și la inițiativa celor de la TransferGo, o companie de transfer internațional de bani online, în timp real și la costuri mici, pentru persoanele care doresc să trimită bani familiilor lor, fără a plăti taxele mari percepute de bănci. TransferGo este activ pe piața din România din iunie 2015, iar în 2019 a atins totalul de un milion de utilizatori pe plan local.

Compania a fost înființată în 2012 de patru fondatori de origine lituaniană, iar sediul central se află în Londra, Marea Britanie. În prezent, compania are birouri și în Vilnius, Berlin, Istanbul și Varșovia, numără peste 2.5 milioane de clienți din întreaga lume și facilitează transferurile de bani online, rapid și în condiții de siguranță, în 40 de monede diferite. Are acoperire în 66 de țări, primind scorul de 4.9 din 5 stele din partea Trustpilot.

Folosind sistemul inovator TransferGo, migranții pot trimite bani peste hotare folosind un model digital din cont în cont, care înseamnă că banii nu trebuie să părăsească țara: banii sunt transferați local-in local-out.

Și acum, haideți sa semnăm petiția: bit.ly/PetitieRomania!