Ieri, pe seară, când eram cu fashionista pe afară în una dintre nenumaratele ședințe de căutare ale lui Vasile, din fața noastră venea un cuplu. Cu ochii pe sub mașini și prin tufișuri, mai mult ca sigur nici nu i-aș fi observat, doar că, ajunși în dreptul nostru, s-au oprit:
– L-ați găsit?
Întrebare la care probabil c-am făcut o față bovină, pentru că el s-a simțit dator să adauge:
– Pe Vasile. L-ați găsit? Și noi tot pe el îl căutăm.
Am rămas îndelung cu gura căscată până am putut să articulez ceva.
Voi înțelegeți ce zic eu aici? Doi oameni pe care nu-i cunosc, doi oameni care n-aveau niciun fel de obligație față de mine, băteau străzile din zona în care am scris că s-a pierdut, ca să-l caute pe Vasile al meu. A trebuit să plec extrem de repede de lângă ei ca să nu vadă că m-au făcut să-mi dea lacrimile.
Băi, uneori oamenii sunt atât de mișto.
Sint…putini dar sint super misto!!!
Comentariu beton!31
Și mie mi-au dat lacrimile! Oamenii chiar sunt buni atunci când te aștepți cel mai puțin.
Comentariu beton!38
Oamenii sunt în general… buni ☺️ Îi strică alți ne.buni!
Comentariu beton!38
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.18
Serios? Chiar ai impresia că e fericit? Un motan care nu știe ce sunt alea mașini sau câini. E fericit dacă găsește ceva de mâncat prin vreun gunoi? Știi, în București exact acum plouă torențial. Da, cred că e fericit explorând. Pula mea…
Te bați pentru „Duda de aur” a comentatorului cu ăla de a povestit cum a murit o pisica pierdută, la postarea inițială? Altfel nu înțeleg intervenția asta. Pisicile crescute exclusiv în casă nu se relaxează afară, ci sunt terorizate, sunt în alertă non-stop, sunt în pericol.
Comentariu beton!43
Devine după caracter, dacă-i curajos de felul lui, da, va fi o problemă continuă de aici înainte, după ce revine acasă va încerca non-stop să evadeze, dacă-i genul anxios a pus-o, stă ascuns într-un loc, îngrozit, și nu va ieși decât când îl răzbește foamea rău.
@claudia mia mi’au murit un motan și o pisică călcați pe șosea într’un an jumate
Habar n’ai ce vorbești
#NuVăMaiDrogați
Nu stiu mai ….eu am tot avut pisici crescute in casa dar si foarte fericite sa stea afara ca doar nu sunt din plus ….barem aveam una,printesa sotului ca doar dupa el statea…in casa, facea nazuri la mancare si cum iesea afara imi aducea ori soareci ori porumbei .De un lucru sunt sigura ,nu ar fi murit de foame in libertate …Dar na ….diferente si intre pisici ca si intre oameni nu toate sunt la fel ,totusi nu subestima capacitatea de a se descurca a unei pisici ,eu cred ca s mai neajutorati cateii pierduti . Sper sa ti se intoarca motanul ca de intors se intoarce cand vrea el nu cand il strigi tu ,asta sigur….eu inca nu am vazut pisica care sa vina cand o chemi dar ….or fi fost ale mele surde …naiba stie…
@Claudia, tu ai locuit vreodată la bloc? Sau dacă ai locuit la bloc îți amintești senzația de cușcă-pereți-altevariante?
Așa este și la pisici sau câini, animale care stau foarte comod la casa omului.
În perioada asta cu restricțiile singurii bătrâni care au decompensat ca urmare a limitărilor de mișcare au fost cei care locuiesc la bloc. Acum nu vreau să spun că nu au existat și alții, dar 90% din acest motiv au fost cei care nu au văzut cerul sau soarele prea mult.
Adevarul e ca animalele crescute in cutiile alea de beton sunt chinuite. Inteleg ‘suportul emotional’ dar daca iubești cu adevarat animalele nu le schimbi mediul lor natural doar pentru satisfactiile tale personale oricare ar fi ele.
@Meștere, nu știu cum e cu toate pisicile, dar eu știu multe fericite acolo la cutii, problema apare când ies de acolo. Câinii de companie sunt și ei extrem de fericiți în familiile lor, la bloc sau la casă.
@Sandra- De atata fericire isi iau lumea’n cap…
Eu, în mintea mea, consider că toți oamenii sunt frumoși și buni.
Succes în căutarea lui Vasile! Sper să-l găsiți cât mai curând!
1. Pe pagina de fb a blocului cineva a reacționat cu 😂. Pula mea…
2. Nici măcar nu trebuie să aibă cineva vreo obligație față de tine ca să facă asta. Cred că dacă aveau vreo obligație sigur gândeau: plouă ca dracu’ dar trebuie să ieșim afară să-i căutăm motanu’ lu’ ăsta, că ne-a ajutat atunci.
3. Declar public că am o fobie față de pisici. E o poveste veche, din copilărie, deasupra ochiului drept am un semn de la un eveniment cu o pisică. Dacă văd o pisică pe stradă simt cum mă trec fiori prin tot corpul și parcă mi se ridică pielea de pe cap. Insă ferească-te oricinevrei tu să văd că faci rău unei pisici. Mno, cu toate astea, bă, chiar am așa un sentiment că-l găsești pe amețitul ăsta de Vasile.
Comentariu beton!24
@Elena P, știi că, pentru mulți conaționali de-ai tăi, emojiu’ ăla înseamnă plâns cu lacrimi, nu? 🤣
@Ionuț, și plâng cu gura până la urechi?
Nu știu, nu mă întreba. Știu că am văzut la un moment dat o reacție d-asta la o pagină a unuia care tocmai murise. Și, când a fost întrebată respectiva persoană de ce râde, a zis că ăla nu e râs, e plâns cu lacrimi. 🤣
@ionuț ai uitat cel mai important lucru: Că @elena are cocoșel 😅
Ogoiți-vă !! Totu’ până la emoticoane 😋
Am găsit prunca, lupul și pe Vasilică al meu prin marea capitală … totul îi să nu pierzi speranța ☺️😇
Mihai,
Sper să îl găsești pe Vasile cât mai curând. Eu nu am pisici din cauză de alergii, dar am doi căței pe care i-am pierdut de câteva ori, deci știu cum e.
Citeam acum, că ar fi bine să golești sacul de la aspirator în jurul casei, în praful respectiv sunt toate mirosurile familiare, cine știe, poate îl ajută să se apropie de casă.
Întrebare, nu mai știu dacă ai povestit despre asta, Vasile este castrat?
Contează mult, dacă nu, poate să hălăduiască și o lună-n șir, în ciuda ploii.
Da, e castrat.
Bină treabă, deci iese din calcul umblatul după fete și bătăile cu alți motani.
Pisica mamei, crescuta la bloc, a cazut de pe balcon. Am cautat-o de nebuni zile intregi si n-am gasit-o. A aparut dupa mai bine de 2saptamani, mieunanad sub balcon😊.Deci, oricat de speriati sunteti , aveti incredere ca se descurca si , vorba cuiva de pe aici, vine cand vrea el.
Eu am găsit oameni cu empatie inclusiv din africa subsahariană, când dormeam în parc în napoli și n’aveam niciun ban
Alah e mare și sper că îl vei găsi pe vasile!
Stiu ca e groaznic prin ce treceti si sper sa il gasiti cat mai repede, suntem oarecum vecini ( mentionez asta pt ca stiu cum e layout-ul cartierului ) iar saptama trecuta o pisicuta din capatul strazii s-a pierdut si stapanii au gasit-o aproape de capatul celalalt in balconul unei case . Pisoiul se speriase de un caine probabil si s-a suit dintr-un pom in balcon – nu stiu evident daca v-ati uitat deja sau daca sunt case/alte bloculete cu balcoane pe langa voi dar poate poate … P.S imi pare rau ca nu pot sa va ajut sa o cautati pt ca am reusit performanta de a imi face o rana la calcai dupa o plimbare mai lunga ☹ Good luck !
sper din suflet sa-l gasesti..mi-au dat lacrimile. si eu stau numai cu ochii pe-al meu cand il las la geamul din bucatarie. pt ca sita o impinge imediat daca sare dupa vreun porumbel. asa ca, mai bine sta in siguranta cu geamul rabatat. n-a mai iesit afara de pe 8 noiembrie 2016, seara, cand a venit pe jos dupa mine…mi-a intrat in casa si suflet definitiv si iremediabil..
daca eram prin oras, si eu as fi iesit prin ploaie sa-l caut pe Vasile minunat…Doamne ajuta sa il gasesti cat mai repede!
Ai grijă cu geamul rabatat, doar dacă stai cumva lângă el. O vecină l-a lăsat singur acasă cu geamul rabatat și el a bagat capul pe-acolo, la aer, n-a mai putut să-l scoată și încercând și-a rupt gâtul. L-au găsit în agonie, a murit în chinuri.
Geamul deschis dar ala pt tantari inchis, eu langa ala deschis, a venit british-ul intr-o goana din aia de abia a atins patul in saritura si direct in plasa de tantari care sa tot dus sub greutatea lui(vreo 5kg) norocul ei am fost eu ca eram acolo si am prins-o atarnata in plasa cu ghearele, nu stiu ce se intampla cu ea de la et. 4 pana jos
cum zice @Wild, am citit sfatul ăsta de foarte multă vreme.
am o prietenă căreia i-a murit o pisică în felul ăsta în 2-3 minute cât a lipsit din încăpere.
eu am lipit plasele, cadrul/rama lor, de restul ramei geamului cu scoch (mai mult, am pus scoch cca 10 cm în partea de jos și cam tot atât în lateral). să smulgă doar plasa din rama ei încă n-a reușit în 4 ani de când coabităm și procedez în felul ăsta. e adevărat, nu mai pot deschide plasa, dar prefer să pot aerisi și am jivina în siguranță în același timp.
Degeaba te bucuri. Il cautau pe Vasile, nu pe tine… Sper, din toata inima, sa il gasesti intreg si sanatos. Si eu mi i-am gasit pe ai mei, insa era deja prea tarziu. Si doare al dracului…
Inseamna ca oameni te citesc si apreciaza articolele tale, si dintre cititori tai e clar ca sunt si oameni buni, vorba lui @HM intr-un post anterior, in general oameni sunt buni, dar sunt si rai care ii face pe uni dintre noi rai
You do realise that this is your fault. Right? (Partea cu oamenii, nu cu pierdutul pisoiului. Pisoiul, deja dau refresh din 30 in 30 de min sa vad daca l-ai gasit.)
Eu treaba asta n-o pricep: „A trebuit să plec extrem de repede de lângă ei ca să nu vadă că m-au făcut să-mi dea lacrimile”. Poate o discutăm la un moment dat, chiar sunt curioasă care-i treaba. După ce-l recuperați pe Vasile, desigur. Multă baftă s-aveți! 🤗
Altfel, da, oameni mișto există și nu sunt deloc puțini. Nu prea îi vedem, că suntem ocupați cu altele.
Poate i-au dat cu ceva-n ochi .. dă deochi 😋, niște praf de iarba mâței, niște faină rămasă după carantină 😏
Uăi stimabililor căutători dă mâțe … deconspirați-vă și ziceți și voi dacă Vasilescu avea eșarfa asortată 😋
@didino, cum adică n-o pricepi? Păi bărbații adevărați nu plâng, ce naiba.
@Vasilescule, zău că nu-mi vine să fac mișto de tine zilele astea. Dar promit să nu rămân datoare, o să recuperez.
Faith in humanity restored 😊
Sper sa fie o reintalnire grabnica!
Imi dau seama cã au trecut deja 2 nopţi.Totuşi, poate e pitit prin casă !?Undeva de unde nu poate fi auzit. Mi-am căutat şi eu animăluțul de câteva ori pe afară si el era bine merci în lada de la pat. Altă dată in şifonier dormind. Se mai pitea când ploua, in cãmară/debara. O aerisire…uşă de vizitare țevi/apometre..etc… zic şi eu. 😔
Nu, n-are cum să fie în casă.
Si noi trebuie sa ne uitam mereu cand deschidem usile de la dulapuri sa luam ceva daca nu se furiseaza inauntru, are acest prost obicei sa se ascunda acolo, intr-o zi am plecat dimineata de acasa si nu ne-am intors decat seara, ne suna junioru in jur de ora 15 sa intrebe daca am luat pisica, cu noi, i-am zis sa o caute bine ca nu am luat-o, a gasito pitulata intr-un dulap de haine, norocul nostru ca e bine instruita, cand a scapat de acolo a zbugnito direct la litiera
Față de bovină am făcut și eu când am cerut la un moment dat o lopată pe grupul blocului să deszăpezesc un pic ce necesita deszăpezire și o tipă a zis că are două și că vine să facă același lucru. Tocmai fusese o ninsoare din aia care paralizează în general Bucureștiul, am anunțat că lucrez de acasă și, în contul timpului pe care l-aș fi petrecut în trafic, am zis să fac ceva mișcare fizică în aer liber, dar și utilă pentru societate. Am lucrat noi frumos la intrarea în parcarea subterană, unde se cam chinuiau mașinile să intre/să iasă, la un trotuar, unde se tot chinuiau pietonii, am trecut la mașina mea, după care hai să trecem și la a ei. Ea n-avea mașină, doar i s-a părut ceva normal să participe la o astfel de acțiune, așa cum se întâmpla în zona în care crescuse, în Focșani. Doar că la ei participa aproape tot cartierul. Asta se întâmpla acum câțiva ani și încă țin minte ca pe ceva wow, deși atât de normal în alte locuri.
Acestea fiind spuse, revenind la situația asta nasoală cu Vasile și pe ideea de search squad, oare ne putem strânge câțiva oameni de pe blogul acesta să ne petrecem 1-2 ore din viață căutând motanul? Sau făcând orice altceva ce-ar putea ajuta, mai mult decât shares pe FB. Sincer, de comentat mie nu-mi arde și nici nu aș putea s-o mai fac până ce nu revine Vasile acasă. Așa că aș folosi fără nicio problemă timpul ăsta în folosul comunității formată de MV aici. Deci, s-ar mai băga cineva în așa acțiune?
Se dezbate încă. Ce zici?18
Mi-au mai propus câțiva oameni să facă asta. Dar oricât mă bucură să văd așa ceva, cred c-ar fi lipsit și de sens și de efecte. Majoritatea celor care au pierdut pisici și au reușit să le găsească au zis că treaba asta s-a întâmplat târziu în noapte. Ar fi fără sens să chemi niște oameni să caute noaptea un motan pe care nu l-au văzut nici ziua. Crede-mă, până și mie mi se pare că-l văd pe Vasile în toate pisicile pe care le zăresc în timp ce-l caut noaptea târziu. Dacă cumva mai sunt și gri cu alb, o fracțune de secundă îmi sare inima din piept, până mă prind că nu e el. Iar eu mă prind pentru că știu exact cum merge, ce mișcări are, cum își ține coada si tot felul de alte amănunte de genul, necunoscute celor care l-ar cauta. Îți imaginezi cam de câte ori aș trăi cu speranța că „l-am găsit”, dar de fapt să nu fie el?
Și doi, presupunând ca chiar l-ar vedea cineva din squad, Vasile ar fugi în secunda doi când ar incerca să se apropie de el. Nu poți să prinzi o pisică care fuge speriată nici dacă ai echipament de hingher. Nu, pe Vasile trebuie să-l caut eu și dacă îl văd, să-mi recunoască vocea, să mă recunoască pe mine și să nu fugă. Știu ce și mai ales cum să-i spun ca să stea. Deși, la cât de speriat e, probabil până și la mine ar putea reacționa neașteptat.
Mulțumesc frumos pentru ințiativă, dar din motivele de mai sus n-o văd viabilă.
P.S. Nu mi-a plăcut deloc partea cu „nu-mi arde de comentat”. Nici mie nu-mi arde de scris, nu dorm de două nopți, și cu toate astea în capul meu a fost că trebuie să scriu ceva, orice, pentru toți oamenii pe care i-am strâns aici. Dacă eu pot să fac asta, poți și tu. Cred.
Faza e că atunci când unii oameni vor să ajute pe cineva care le cere ajutorul, unul dintre cele mai nasoale lucruri este să se simtă neputincioși. Ne-ai rugat să dăm share pe FB, în ideea că ”Chiar dacă nu stai în zonă și nici măcar nu-ți sună cunoscut numele străzilor, te rog să dai un share. Că n-ai de unde să știi cum ajunge share-ul tău la cineva care stă în zonă.” și mi s-a părut că are sens. Ce spui acum are, de asemenea, sens, dar, în capul meu, contravine sensului inițial, probabil din cauza feedback-ului primit de la cei care au fost în aceeași situație. Așadar lucrurile s-au schimbat.
Prin urmare, aș vrea să întreb cum mai putem ajuta la acest moment, cu sens și cu credință în efecte, astfel încât să crească șansele lui Vasile de a fi găsit cât mai repede?
În capul meu, shareurile ajută așa. Cu cât află cât mai mulți oameni, cu atât cresc șansele să afle mai mulți și din zona unde s-a pierdut Vasile. Și poate unii dintre ei, care în mod normal ar fi trecut nepăsători pe lângă o pisică de pe stradă, devin mai atenți. Ei, poate unul dintre oamenii ăstia chiar îl vede, reușește să-i facă o poză și să mi-o trimită. Apropo, nu vrei să stii câte alarme false de Vasile care nu erau Vasile am avut zilele astea. Și e normal, mâțe simpatice gri cu alb sunt cu duiumul. Dar poză am primit una singură. Cineva a văzut într-o zonă, destul de aproape de mine, un motan jucăuș care semăna bine cu un Vasile mai gras. Dar a avut prezența de spirit să-i facă o poză și să mi-o trimită, altfel aș mai fi făcut încă un drum, plin de speranță, degeaba. Pe când așa, cu poză, i-am mulțumit frumos și i-am confirmat că ăla nu e Vasile. Ei, dacă unul dintre oamenii care văd postarea mea share-uită, mi-ar trimite o poză chiar cu Vasile, îți dai seama că din secunda aia mă mut în locul unde l-a pozat. Abia atunci ar fi util un squad de genul de care zici tu, să iei la răscolit piatră cu piatră într-o zonă în care știi că chiar e Vasile pe undeva.
Dar situația pentru care cred eu că ajută cel mai mult share-urile este cea în care cineva l-a găsit, l-a luat în casă și la un moment dat vede postarea mea share-uită de cineva din lista lui. Monent în care, dacă vrea să mi-l dea înapoi, știe ce are de făcut.
Cam așa am gândit când v-am rugat să share-uiți. În plus, ai dreptate, acum am foarte multe informații pe care nu le aveam când am scris. Că n-am mai pierdut nicodată o pisică.
Completare. Uite ceva ce nu știam când am scris articolul despre pierderea lui Vasile: în general, pisicile crescute ca el, exclusiv în casă, încep să scoată capul la lumină de pe unde s-au ascuns, abia după câteva zile. Până atunci, stau locului, pentru că frica e mai puternică decqt foamea și setea. Abia când foamea și setea devin nasoale, decid să iasă. Prin urmare, extrem de mulți oameni care și-au pierdut pisicile mi-au scris că le–au găsit după 3, 5, 7 zile, chiar și până la 3 săptămâni. Ei, dacă știam toate astea, probabil aș mai fi amânat articolul și l-aș fi publicat după câteva zile, ca să crec șansele ca el să fie ieșit de pe unde s-a băgat, iar oamenii să aibă încă textul meu proaspăt în minte. Îți dai seama cât creșteau șansele cu un Vasile ieșit din ascunzătoare, in timp ce zeci de oameni din zona unde s-a pierdut știu de povestea lui? Așa, degeaba mai scriu lunea viitoare, de exemplu, că un al doilea articol nu va mai avea niciodată aceeași putere de reach și de impact precum primul.
Face și el ce poate, așa cum și voi puteți face ce puteți sau ce știți, 💁♀️nu e nimeni expert. Lucrurile se schimbă, motivațiile și (nevoia de) susținerea pot fi de multe feluri.
Sper să-l găsești repede.
Deci, dacă înțeleg eu bine, planul actual este să-l căutați pe Vasile singuri, tu cu regina fashion-ului, până ce vei avea o confirmare că se află într-un loc anume, caz în care ai vedea un oarecare sens în formarea unui squad care să ia la puricat zona.
Pe de altă parte, din ce am citit pe net despre comportamentul pisicii crescută exclusiv in-doors și pierdută, este foarte posibil ca Vasile să fie ascuns și speriat undeva în proximitate, dar în locuri greu vizibile sau accesibile. Sub mașini, prin tufișuri, dar și în garaje, pivnițe, guri de canalizare, burlane, undeva pe vreun acoperiș, you name it. Practic, nu văd unde-ar strica dacă s-ar scotoci după el cât mai repede, circular, de către mai mulți oameni, începând din jurul casei, în toate locurile posibile și imposibile, inclusiv prin curțile vecinilor, cu permisiunea lor, desigur. Și cu poză pentru confirmare, în caz că se găsește pisoi gri cu alb în vreo canalizare, dar nu e Vasile. Adică exact acel ”să iei la răscolit piatră cu piatră într-o zonă în care știi că chiar e Vasile pe undeva.”. Doar că nu știi, ci speri că n-a ajuns la km întregi distanță. După cum am zis, eu aș face câteva ore treaba asta și bănuiam că nu sunt singura. Ca să nu existe neclarități, nu merg în acest caz pe principiul normalității într-o comunitate, ca vecina mea, ci pe principiul datului înapoi – în sensul că simt că am luat suficient de la acest loc, vreau să și dau înapoi, cum ar fi energie pentru găsitul lui Vasile, care este o ființă foarte importantă pentru tine, omul care face posibil acest spațiu. Revenind, înțeleg că nici pe felul în care va funcționa online-ul nu ești 100% sigur, dar totuși, înțeleg că speri. Așa că întreb: de ce în off line nu faci același lucru, ci trebuie musai să fii sigur că Vasile se află într-un anume loc pentru a vedea funcțional și acest gen de ajutor?
PS Că ai zis de reach și impact, ai folosit la maximum opțiunile FB pentru a ajunge articolul de ieri la cât mai mulți oameni din Bucureștii Noi/București? Poate măcar aici putem ajuta cu ceva susținere suplimentară? Respectiv financiară, pentru sponsorizarea și promovarea unui astfel de articol, trecut sau viitor, mă refer.
Am campanie pe banii mei, cu audiență generaă, pentru motivele deja explicate. Q făcut și cooperativa de digital campanie targetată pe Bucureștii Noi.
Eu cred că are rost articolul indiferent de distanța în timp față de momentul dispariției. Și eu am întrebat toți vecinii când mi-a dispărut pisica și așa am aflat de la unul dintre ei că auzea mieunat dintr-un anumit loc al curții lui. Inutil să mai spun că de pe stradă nu aș fi auzit. Așa, m-am postat aproape de locul respectiv și am strigat-o până a venit. Nu de prima dată, ci după o zi sau două de insistente, dar a venit.
Acum e deja la a treia dispariție, mă aștept deja să știe drumul înapoi și deși stăm toți cu inima în gât abia de mâine dimineață dacă nu vine la masă încep să o caut.
Deci, pentru tine, la prima dispariție a pisicii are rost orice întrebare adresată oricui.
Da, e foarte posibil să stea pitit undeva, pentru că probabil e foarte speriat. Îmi pare foarte rău, am trecut și eu prin asta și știu cum e.
După ce îl găsești o să facem mișto de tine. Până atunci îți țin pumnii.
Și eu am pierdut o pisică în spatele blocului, am cautat-o și am plâns vreo săptămână. După 3 luni o vecină de la blocul de vis a vis mi-a spus că hrănește o pisică asemănătoare cu a mea le ea în beci. Era Didi, pisica mea, slabă și murdară, am luat-o acasă, i-am făcut baie și a mai trăit câțiva ani fericită 🥰 Sper să îl găsești pe Vasile teafăr și nevătămat!
Trebuie sa il gasesti!!!
In primul rand, tu esti un om foarte misto. Asa ca desigur ca meriti tot oameni misto in preajma ta. La cati mai multi, iti dorim. Si sa-l gasesti cat mai repede pe Vasile.
La un necaz se vede într-adevăr cine este om și cine nu! Mulți dintre cei pe care îi consideri prieteni, vor fi doar amici până la proba contrarie.