Pe vremea ailaltă rula la tvr (mă rog, “rula” înseamnă că l-am văzut vreo două-trei revelioane la rând) un scheci de mare succes a cărui acțiune era cam așa.

Tren de noapte. Într-o cușetă de dormit, din aia cu două paturi suprapuse, nu se poate dormi pentru că ăla din patul de deasupra repetă obsesiv, o dată la câteva secunde, ”ah, ce sete mi-e”. Și uite așa timpul trece infernal de greu, ăla se tot tânguie, până când, într-un final, cel din patul de dedesubt cedează și-n loc să-i ureze de morți și răniți, se duce și-i aduce o sticlă cu apă.

Însetatul bea și de-acolo te astepți să se liniștească lucrurile, doar că nu. După câteva secunde de liniște în care se aud doar roțile trenului, ăla de deasupra începe să repete obsesiv, o dată la câteva secunde: ”ah, ce sete mi-a fost”.

Și înainte de Paști și acum de 1 Mai, numai scheciul ăsta mi-a venit în cap de câte ori m-am uitat la știri.

Ani de zile, în ajun de fiecare mini-vacanță, televiziunile își trimiteau echipele pe DN1 sau pe A2 ca să ne arate “coada infernală de mașini care se întinde pe câțiva kilometri ” și pe reporterul de succes care se apropia cu microfonul de geamul unui șofer, doar ca să-l întrebe absolut stupid:

– Nu vă supărați, cum se circulă?

De parcă nu era evident pentru toată lumea cum se circulă.

Mno, pe sistemul ”ah, ce sete mi-a fost”, anul ăsta, de Paști și de 1 Mai, televiziunile ne-au arătat DN1 și autostrada soarelui, goale, în timp ce vocea din off se tânguia că nu mai există “coada infernală de mașini care se întinde pe câțiva kilometri “.

Singurul lucru care a lipsit, ca să fie scheciul complet, ar fi fost să oprească una dintre puținele mașini rătăcite prin zonă și reporterul să se apropie cu microfonul de geamul șoferului ca să-l întrebe stupid:

– Nu vă supărați, cum NU se circulă?

PLM