Aia caldă

Nu credeam, dar au dreptate toate studiile astea care spun că viața în izolare te învață să fii mai atent, mai prudent și mai cumpătat, te învață să prețuiești altfel lucrurile, să le vezi la adevărata lor valoare și ușor-ușor să te reîntorci și către instinctele primordiale.

N-aș fi crezut că e posibil, dar uite că e adevărat și că mi se întâmplă chiar mie: după aproape o săptămână de stat în casă, am început să mănânc și marginile la pizza. Ca sălbaticii.

(18 martie 2020)

Și-aia rece

Nu credeam că e posibil, dar există ceva aproape la fel de rău ca pandemia: epidemia de tâmpiți de pe facebook.

Nu știu prin ce cotloane au stat ascunși până acum, dar parcă i-a adus cineva dintr-o dată la lumină pe toți.

Cum să vă explic, am trecut încă de acum două-trei zile de stadiul în care să mă mai minunez și să dau block pentru postări imbecile, astea-s la ordinea zilei. Acum am evoluat, am ajuns la faza în care dau block pentru comentarii imbecile lăsate pe la postările altora.

Dacă așa e pe-aici după doar o săptămână de stat în casă, nici măcar nu vreau să-mi imaginez ce va fi peste încă două sau trei.

(19 martie 2020)