Mă sună mama. Ne urăm chestii pentru noul an, mai vorbim ce mai vorbim și dau să închid, când, de nicăieri așa, o aud:

– Vezi că mi s-a plâns lumea că vorbești urât pe Facebook.

Știți, mama n-are nici măcar internet, darămite Facebook, dar în Vâlcea funcționează că uns telefonul fără fir. Doar că de data asta am rămas cu gura căscată, că nu înțelegeam ce vrea să spună.

– Eu? Ce-am vorbit eu urât?

– Nu te mai preface că nu știi.

Blană, creierul meu se învârtea în gol fără să reușesc să-mi amintesc dacă chiar am scris vreo porcărie sau nu. Din partea cealaltă simt cum mi pregătește ceva și până la urmă vine:

– Ai zis „labă”.

Jbam. Direct în plex, de-am rămas fără respirație. Noroc că mi-am revenit până să cad:

– Mama, și ursul are labă.

Dar nici minunata ființă care mi-a dat viață n-a trecut prin viața degeaba:

– Mihai, nu mai face pe prostu’ cu mine. Și câinii au labe, dar nu se iubesc singuri cu ele.

Și-am început să râdem amândoi.

Hai că se anunță un an bun. Cred.