Cum să te superi pe un copil care face pipi?

Chiar aşa!

Si bun, milostiv, si drept n-o sa ajunga nimeni la viata asta. Dincolo de povestirile voastre de astazi e unul din punctele de suspin, contestabile, ale religiei in care am crescut, zic io. Nu poti fi si una si alta. Ba as putea spune asemeni lui CTP, inginereste, ca nimic nu se pierde, totul se transfera, iertand generos, faci o nedreptate victimelor (da, bai, Mihaie, ce smecher ai fost tu !). Doar ca nu-i tocmai asa …

Maica-mia, dupa terminarea facultatii, chimie industriala (se aude, Solandi ? Nu va tinut nici dracu’ in bezna ignorantei ! Nu-a de vina barbatii ca tabelul lui Mendelejev a aparut doar pe la 1870)), a fost repartizata la Padurea Neagra, langa Cluj (dar e la aceeasi distanta si de Baia sau Satul Mare), pentru stagiu, la o sticlarie. Si a ramas prietena pe viata cu localnicii de acolo. Odata la cativa ani, doamna inginera, ii mai vizita, mai dadea pe acolo. Si se intelege ca se intorcea la Bucuresti cu artizanate, cu niste minunatii din sticla primite din partea lor.. Odata s-a intors cu un mar suflat, mare si frumos, cadou, unicat, lucrat special pentru mine. Navaliseram pe mama inca din holul locuintei, fiecare sa-si primeasca darurile. Al meu era asa frumos incat de bucurie l-am aruncat in sus si, nu stiu, probabil din inconstienta si din ignoranta copilariei nu-mi inchipuisem ca-i si usor casabil, asa c-a aterizat pe jos, facandu-se praf in o mie de bucati. (Zau, Mona ! Ce-ar fi trebuit sa faca maica-mea ? Sa ma previna ca sticla-i casabila ? Sa ma taiem din ele, din scuze.am fost un idiot). Una peste alta, ce-mi aduc deslusit aminte e chipul maica-mii, jumate crispat, jumate indurerat, inca inainte c-a marul sa atinga dusumeaua si pieptul ei golindu-se de aer in clipa urmatoare. Ca sa intelegi, era printre putinele cadouri pe care putea sa ni le faca. N-a mai gasit glas femeia decat sa ma trimita in camera mea. Nu m-a certat dupa, nu nimic. Astazi, la decenii dupa, pe chestia asta, imi amintesc cu mult drag de mama si drept sa va spun as fi preferat un parinte sa ma fi batut lat si astfel sa ma simt absolvit de greseala decat sa revad privirea aia indurerata. Ca as da orice s-o fac pe facuta nefacuta, nici nu va spun.

Cu taica-miu era cu totul alta poveste, alta daravela. Intr-a opta o boala m-a condamnat la pat un an de zile. Ca sa am un companion pentru timpul in care ramaneam singur tata mi-a adus un radio. unul portabil, import Rusia, temeinic facut, foarte bun. Aveam sa aflu cu un sentiment de usurare ca nu eram singurul idiot din casa, frati-miu era si mai si. Era genul care-si inchipuia ca poate face din magnetofon video, ca-i este predestinat sa descopere el un perpetuum mobile, asta la doar 13 ani, asa ca desfacea orice aparat ii cadea in mana si dupa de asteptatul esec nu-l mai monta la loc. Ma rog, aproape orice aparat, ca de ce era a lui, nu, nenciule, nu se atingea nici el, nici nimeni. Si intr-o buna zi i s-a casunat pe radioul „meu” (ghilimele datorate faptului ca era a lui tata), ca cica nu recepioneaza cum trebuie, nu-i bine bobinat si musai sa-l rebobineze el. Va jur, nu avea nimic aparatul, prindea Europa Libera in valuri, ce-i drept, dar ca toate celalalte, deh, buruiajul. Si vine si ziua aia in care vine tata dupa el. Cand la vazut cu lite pe dinafara si l-a auzit cu piesele zornaind in el, l-a luat si l-a trosnit cu forta de masa din nuc masiv din sufragerie ca sa termine definitiv cu el. Ca sa intelegeti, nu stiu daca taica-miu era chiar #1 din tara in materie de electronica, asa ceva nu se poate afla vreodata, dar era chiar materia pe care o preda si la fecare manual pe care-l publica obisnuia sa ni-l daruiasca pe primul semnat pe pagina de avantgarda. Proiectase el in insusi zeci de aparate la viata lui: Si frati-miu fara sa-l previna macar de intentie se crezuse mai destept decat el si decat inginerii rusi ?! Tata avusese perfecta dreptate, gestul lui fiind usor incadrabil ca reactie justificata la nervi si totusi trosnetul ala, in ciuda educatiei cazone pe care o admiram la el si pe care incerca sa ne-o transmita, nu mi s-a sters vreodata din minte. It’s a fuckin’ radio, not more, fute-m-as pe el ! Nu cred ca trebuia sa faca circul asta in fata noastra. Spre diferenta de maica-mea nu avusese deloc viteza de reactie sa-nteleaga intr-o clipita ca „E un doar un copil, unul cretin, dar totusi copil ! . Singura scuza pe care i-o atribui e ca nu era experimentat cu copiii.

Habar nu am cum e pe la voi, Elena, la ALTEX, dar stiu cum e la Sevenoaks http://www.sevenoakssoundandvision.co.uk/c-7-Clearance.aspx#pgnum=&sort=. Lantul asta de magazine pierde constient si resemnat cateva sute de mii de lire anual cu produsele desigilate si returnate (linkul e spre open box clerance), pierderea fiind asumata ca ceva firesc. Asa-i probabil si cu copiii, nu te astepta sa-ti vina numai cu vestii bune.

Cred ca lucrul asta, pe cat de simplu e, nu l-a inteles taica-miu si drept fireasca consecinta de maica-mea imi amintesc cu drag, de el nu, fara sa-l condamn pentru asta. Asa-s barbatii ! Punctul asta merge definitiv in favoarea voastra,a femeilor.

Cum sa concluzionez ? Nu ma cred in stare. ci dimpotriva, lucrurile imi sunt si mai enigmatice ca inainte, in viata e nevoie si de una si de alta, probabil ca fiecare parinte invata lectia asta pe cont propriu.

Se aude distorsionat, @Faianţare. Ca de obicei. În special de la mine spre tine. Şi, ca atare, nici dialogul înapoi nu poate fi altfel decât fără sens.
Iar Mendeleev putea fi foarte bine şi Mendeleeva dacă lucrurile ar fi stat echitabil între femei şi bărbaţi de-a lungul secolelor şi nu doar în ultimul veac.

Am facut si eu din astea. Bunicu facea vin si tinea butoaiele in pivnita. Uneori mai mergeam , scoteam cepul di trageam o gura ( bine, ne mai dadea el oficial cate un paharel la masa, dar un supliment nu strica). Butoiul era mare , nu cred ca de acolo s-a prins dar retin ca dupa o vreme pivnita a fost inchisa cu lacat. N-au fost alte repercursiuni.