Există o regulă nescrisă care spune aşa: dacă ai plecat în concediu la mare, la munte, într-unul dintre oraşele mari ale Europei şi ai prins ploaie, caniculă, condiţii de cazare de căcat sau alte mizerii, pentru nimic în lume să nu recunoști asta!

Dimpotrivă, în momentul în care ai constatat primele nereguli, creierul trebuie să-ţi intre în modul de negare şi, orice s-ar întâmpla, refuzi să accepţi că asta ţi se poate întâmpla ție. Dar mai ales, faci orice ca vreo astfel de informaţie să nu ajungă la cei rămaşi acasă. Şi mi se pare perfect justificat, n-ai cum să pici de prost în fața celor mai importanți oamenii din viața ta, prietenii de pe Facebook. Așa că uite uite cum trebuie să procedezi ca să te poţi făli, netulburat de incidente d-astea minore, cu vacanţa ta de vis.

Te-ai dus în concediu la mare (nu contează ţara) şi deşi eşti acolo de două zile, practic nu poţi să ieşi din camera de hotel din cauză de ploaie, frig şi vreme nasoală? Ai un singur lucru de făcut, postezi pe Facebook o poză cu marea învolburată şi bagi un comment de genul “pe ploaie la mare, ce poate fi mai romantic? Ştiţi ce frumos se sparg valurile de dig seara?”. Sau tragi un cadru cu cetăţenii care circulă cu barca prin fața hotelului, din cauza inundaţiilor, şi-l însoţeşti de: “toată viaţă mi-am dorit să ajung la Veneţia”. În cele din urmă mai pui şi-un status inspiraţional: “Am comandat şampanie la recepţie, acum stăm în camera şi ne redescoperim” şi e gata treaba. Deşi singurele lucruri pe care le redescoperi sunt clănţănitul dinţilor de frig şi înjurăturile în barbă ale lui iubi care mormăie de zor: “Proasta naibii, că m-am luat io după capu’ tău. Ţi-am zis să nu venim în perioada asta, dar n-ai cu cine. Unde morţii mă-sii o fi recepţionerul ăla? Am cerut de două ore un calorifer electric şi nu mai vine”.

Eşti la munte şi e atât de cald că nu te poţi mişca doi metri fără să transpiri zece litri? Aşa ceva n-are cum. Păi de-aia ai plecat tu la munte, să râdă toată lumea de tine? Exclus! Unde mai pui că nici măcar în cameră n-ai aer condiţionat, pentru că ce să faci cu el la munte ? Aşa că după ce înduri arşiţa chinuitoare timp de două zile şi două nopţi lungi în care n-ai putut închide un ochi din cauza râurilor de sudoare care ți se preling la liber pe tot corpul, în a treia dimineaţă te rogi de un sătean să te transporte cu căruţa până la cea mai apropiată pădure sau până la cel mai la îndemână lac. Acolo tragi repede două fotografii şi scrii: “în sfârşit, răcoare”. Să moară de invidie toţi prostii aia care au rămas pe caniculă acasă.

Ai plecat la Paris şi-n camera de hotel, pe lângă că e minusculă şi insalubră, mai mişună şi gândacii? Hai, mă, păi asta e o problema pentru tine? Două-trei poze de pe malul Senei, şi încă una cu singurul pahar de vin pe care ţi l-ai permis la terasă, vor umple de respect toate rudele din lista de prieteni, inclusiv pe actuala iubită a fostului tău. Ţoapa naibii, că neam dă neamul ei n-a călcat pă la Paris. Dacă mai şi plouă sau e frig, se aplică regulile de la punctul unu.

P.S. Regulile de mai sus se pot aplica, cu real succes, şi pentru weekend-urile prelungite din cursul anului.