Pe cetățeanul care vorbește extrem de tare la telefon, în 605, îl cheamă Limbă și e un tip foarte popular și respectat la el în firmă. Serios, vă zic. De unde știu? Păi l-a sunat aseară șefă-sa și i-a zis “Limbă, dimineață să vii mai devreme că trebuie să scoți mașina”. Mașina care e în service pentru aripa “bulită de proasta aia de Dorina”. Ce bine, chiar mă găndeam să n-aibă naiba ceva probleme la motor sau la partea electrică. Dar șefă-sa poate să stea liniștită pentru că Limbă știe la marele fix cum să-i ia pe hoții ăștia de mecanici care toți sunt la fel, se face că muncește ca să-ți ia o cârcă de bani.

Pe prietenul lui Limbă, îl cheamă Somnu’. La fel de serios, vă zic. De unde știu? Păi așa am aflat și că Limbă e foarte popular la el în firmă. Pentru că “bă, Somnule, m-a chemat ieri băeții jos la țigară și s-a căcat pe ei de râs când le-am zis bancu’ cu blonda și crocodilul”.

În acest punct al conversației m-am temut oleacă pentru soarta lui Limbă. Pen’că a început să râdă atât de tare încât o mamaie, care dormea cu două rânduri de scaune mai în față, s-a întors încruntată și-a început să țâțâie. Crede-mă, nu vrei să te pui cu bătrânele nervoase din ratb. Pot să sfâșie un urs carpatin doar cu proteza.

În fine, partea cea mai nasoală e că de-aici drumurile noastre s-au despărțit. Am coborât și Limbă s-a dus să scoată mașina cu aripa bulită de proasta de Dorina, în timp ce eu mergeam așa de năuc pe străzi întrebându-mă din când în când: oare ce naiba îi face blonda aia crocodilului?