Pun eu capra la loc

„Norocul e schimbător ca vremea.” by Rentă?
Apropos de capre, mi-am adus aminte de o întâmplare. Abia deschisesem un hipermarket în Constanța.
Câteva precizări: oamenii mei erau toți noi și nu prea familiarizați cu limbajul „tehnic”; pe câmpul din spatele hipermarketului mai treceau din când în când îndrumători pastorali cu oi și capre; noi aveam niște chestii pe care puneam afișe și care se numeau în limbaj „tehnic” capre (erau niște A-uri).
Așaaa. Să revin. Într-o dimineață a venit directorul cu o falcă-n cer și una în pământ în atelierul nostru, eu nu ajunsesem încă în magazin, așa că l-a luat pe primul „minion” pe care l-a găsit și s-a răstit la el: „Să adunați urgent toate caprele și să le aduceți în rezervă.” Și a ieșit.
Ajung la muncă intru în atelier, găsesc doar un „minion” și îl întreb pe unde umblă celălalt. „Păi, s-a dus să adune caprele că așa a zis dom’ director.” Ok, foarte bine. Peste vreo 10 minute mă uit pe geam și îmi văd omul pe câmp în spatele recepției marfă. „Mă, ce face ăla acolo?” „Păi, adună caprele..” „Bă, voi sunteți nebuni? Ce capre?” Între timp sună și șeful securității: „Ai un om p-afară care întreabă de niște capre. Știi ceva?” Cum aveam boală pe el, îi răspund la mișto: „Eu l-am trimis. Îmi place să beau un pahar de lapte proaspăt dimineața”. După ce m-am distrat ascultând tăcerea confuză de la celălalt capăt al firului, i-am zis despre ce este vorba. Nu s-a mai putut opri din râs. Îl sun pe minion și îl beștelesc cum îmi vine la gură. Între timp sună și directorul: „Gioanee….caprele cu afișele alea expirate sunt încă în magazin! Ce fac oamenii tăi?” „Umblă pe câmp după capre, dom’ director!” Altul care nu s-a mai oprit din râs.
Mult timp după aceea ne-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă omul meu chiar ar fi găsit niște capre pe câmp. Unde le-ar fi adus și cum s-ar fi descurcat cu ciobanii.??