Prima bătaie din iubire nu se uită niciodată

De multe ori acea plângere penală nu semnalează primul abuz. Există multe înainte, trecute cu vederea, în speranţa greşită că poate-poate…
Ca atare, în momentul în care plângerea a îmbrăcat forme legale deja s-a ajuns la o situaţie gravă şi este de neconceput să nu iei în seamă acel strigăt de ajutor. Şi nu e vorba doar de femei, ci şi de copii. Potrivit statisticilor anului 2016, dintr-un total 13.000 plângeri de violenţă domestică victimele au fost: 2.000 femei, 165 bărbaţi şi 10.700 copii.
Şi ştiţi care e justificarea celor care au propus această lege? Încercarea ridicolă de a păstra intactă familia tradiţională. În orice condiţii… se pare. Cu preţul vieţii membrilor ei.

Din păcate nu poți face nimic dacă victima nu vrea ajutor. Nici dacă i s-ar tăia mâinile agresorului nu cred că victima ar depune plângere. În Sectorul 5 este un centru pentru mamă și copil abuzați. Dacă ajungi acolo, jur că ieși în stradă pregătit de omor în cel mai cumplit mod.

Ce ma sperie pe mine foarte tare este că violența prinde din ce în ce mai des rădăcini în copii. Copii care simt nevoia să bată, să umilească.

Completez eu la @edelweiss.
Când primești de la doctor rețete pentru niște medicamente vitale, dar care nu se mai importă la noi fiindcă nu s-au înțeles la șpăgi și comisioane, și ți le trimit prietenii din alte țări (Ungaria, Germania, Olanda, US), îți bagi poola în ea de România.
Când aștepți 4 luni după un certificat de handicapat care să-ți dea dreptul să „funcționezi” în continuare, timp în care ești în concediu fără plată, deci fără bani, și cu riscul de a-ți pierde job-ul, 4 luni fiindcă atunci e „liber” la comisie, comisie care trebuie să analizeze un amărât de dosar cu șine cu 5 foi în el, îți bagi poola în ea de România.
Când plătești mii de euro impozite la stat în fiecare lună, iar în spital nu ți se dă nici măcar pernă, lingură sau apă, că nu sunt fonduri, iar dacă vrei să faci un copil îți plafonează indemnizația la nici 20% din cât ai avea dreptul, că doar n-ai cotizat prea mult comparativ cu ciorile mult prea des fătătoare, îți bagi poola în România.
Când singurul spital din regiune la care te-ai putea trata, indiferent dacă ai bani sau nu, este o cocină infectă, insalubră și cu management sub orice critică, îți bagi poola în ea de România.
Când începi să-ți comanzi alimente de pe Amazon sau din alte părți, fiindcă mizeriile de la rafturile de la noi depășesc orice limită, îți bagi poola în ea de România.
Când auzi de un copil, cu hemoragie internă și în pericol să-și piardă viața, plimbat de la Vâlcea la București cu o ambulanță cu 800 k de km la bord (k înseamnă mii), pentru că la Vâlcea nu au chirurg, iar anestezistul are zi liberă, îți bagi poola în ea de România.
Când vezi că se pot mobiliza 30k de oameni pentru un meci de fotbal, dar nu sunt în stare să iasă în stradă pentru drepturile lor, pentru legi mai bune, pentru normalitate, fiindcă circul e tot ce contează, îți bagi poola în ea de România.
Când vin la tine, în agenția loto, persoane care nu par a-și avea locul acolo, și îți cer, timid și cu o oarecare rușine, să le înveți cum să joace la 6/49, fiindcă n-au mai jucat niciodată, ei bine, atunci îți dai seama cât de mare e disperarea unora, cât de abrupt e toboganul pe care ne ducem la vale, și îți bagi poola în ea de România.
Când vezi ce șleahtă de oligofreni s-a adunat la conducerea țării, ce imbecilități pot să debiteze, ce măsuri și legi idioate pot să dea, iar marea masă de conaționali ai tăi, la fel de oligofreni ca ăia care îi conduc, aplaudă cu bale în colțul gurii, poți să-ți bagi poola în ea de România liniștit.
Când vezi „exodul” săptămânal spre autostradă, fix la aceleași ore, fix aceeași aglomerație, fix aceleași cozi interminabile, de oi dobitoace care se duc să se afume cu mititei și bericică, fix în aceleași locuri, o turmă imbecilă și fără imaginație, îți bagi poola în ea de România.
Când Marea Neagră e verde de la atâta pișat și chestii deversate în ea, când râurile alea care se văd minunat din satelit sunt pline de cianuri și alte chestii „accidental” vărsate în ele, când dispar pădurile, dar nu se pune nimic în loc, și se dă vina pe austrieci, nemți, canadieni, când de vină sunt fix oameni de aici care-și autodistrug habitatul pentru iphone, casă cu etaj și mașină 4×4, îți bagi poola în ea de România.
Când, în anul 2018, există în țara asta oameni care știu să dea comenzi online, dar nu știu să se cace…….da, bă, nu știu să-și pună fundul în dreptul unei găuri fără să dea pe lângă, sau oameni care nu știu să scrie, dar conduc jeepane scumpe și au laptopuri de mii de euro (ce dracu’ or face cu ele, doar click-click sau ce!?!?), și nu știu să se cace și să se spele, cum să pot zice că ăia sunt conaționalii mei? Nu, eu nu sunt conațional cu maimuțe și oligofreni, așa că-mi bag poola în ea de România.
Să mai continui?
Nu sunt naționalist, n-am fost niciodată. Nu mă interesează poporul, patria, glia strămoșească, frumusețile neasemuite din această țară, istoria noastră glorioasă de târfe ale Europei și Asiei, un neam de strânsură adunat și combinat din toate națiile din jur, cu tot ce au ele mai rău. Mă interesează să-mi fie bine mie și familiei mele. Nu-mi mai este, dar nu asta ar fi problema. Aș mai strânge din dinți 20 de ani, dacă aș avea vreo speranță că va fi. Nu va fi.
Nu cu Firea, cu Viorica douăzeci douăzeci, cu deputatul mitralieră, cu ăla care nu știa să citească jurământul, cu toți șoferii, strungarii, sudorii și frizerii ajunși parlamentari.