Te cam ia de cap când te uiți la imaginile cu tipa aia pe care bătut-o metodic prietenul ei, timp de 22 de ore.

Priveam pozele și mi-a fost milă, apoi m-am enervat gândindu-mă cât de abject poate să fie un bărbat căruia nu i-a mai rămas nimic de demonstrat în afară de faptul că-i este superior fizic celei de lângă el. Dar după ce m-am calmat, nu am putut să nu-mi pun câteva întrebări.

Fata declară că “a mai fost bătută de fostul prieten, dar niciodată atât de rău”. Frate, uitați-vă un pic la ea, dacă reușiți să priviți dincolo de vânătăile monstruoase. Mie, personal, mi se pare că arată bine. Mai mult, am auzit-o vorbind și nu pare proastă deloc. De ce? De ce ai mai sta într-o relație în care se ridică mâna asupra ta? De unde disperarea asta? Nu se justifică nici când crezi că esti urâtă și poate ai impresia că ai pus mâna pe singurul bărbat de pe Pământ care s-ar uita la tine, darămite când arăți ok și mai ai și ceva în cap. De ce?

Ok, sunt convins că mai toate cuplurile au și chestii care nu-s tocmai roz în interiorul relației. Mai lași de la tine, mai negociezi, mai accepți, mai refuzi, până la urmă o luptă-i viața, nu? Dar ce mai poate fi acolo după ce omul căruia-i dedici o bună parte din gândurile, acțiunile și trăirile tale a ridicat mâna și te-a lovit? Intenționat, violent, cu ură, pentru că așa a simțit el că vrea și că poate? Ce mai este de salvat în relația care-și găsește refulări în asemenea gesturi? Vă spun eu: absolut nimic!

În continuare mi-e milă de fata asta și sunt frustrat de ce i s-a întâmplat. Eu cred că violența în cuplu nu se justifică în niciun fel. La prima palmă trebuia să se ridice și să plece. “Mulțumesc frumos pentru ce mi-ai oferit până acum, îmi pare rău că din tot ce-am trăit împreună, singurul lucru care ți-a mai rămas de făcut este să mă lovești”. La revedere, drum bun. Nu mai există cale de întoarcere după prima palmă. Întotdeauna va urma și a doua, apoi a treia. După care devine obisnuință și, în functie de gradul de iritare al animalului violent, se trece la pumni, picioare sau chiar ceea ce puteți vedea în fotografiile cu fata asta.

Nu prea scriu despre subiecte de genul ăsta, consider că oamenii care intră la mine pe blog au nevoie de câteva minute de bună-dispoziție pe care încerc să le-o ofer. Dar azi am făcut-o și nu mai vreau să spun decât atât: doamnelor, domnișoarelor, fetelor, femeilor, iubitelor, prietenelor, dacă simțiți că celălat are măcar o umbră de gând care ar implica violența împotriva voastră, ridicați-vă și plecați! Atunci, pe loc, fără să ezitați! Altfel nu veți face decât să așteptați momentul în care o să arătați ca în fotografia de mai jos și în care vă veți plânge prietenelor (nu toată lumea ajunge în presă): “fată, mă mai lovise el de câteva ori, dar niciodată așa de rău”. Iar momentul va veni, este doar o chestiune de timp.

Nu vă mai învinovățiți! Nu ma accesați scuza cu “am greșit și eu, că altfel nu avea motive să mă lovească”! Nimic pe lumea asta nu justifică violența împotriva femeii de lângă tine! Nimic!

mihai_vasilescu_violenta_domestica1

sursa foto