Pentru că zilele astea cam sufăr de foame (nu întrebați de ce, nu vreau să merg în direcția aia), evident că văd peste tot în jurul meu numai mâncare. Chiar dacă nu e. Și cum mă spălam eu pe dinți alaltăieri dimineață, în timp ce mă gândeam dacă pasta de dinți o fi comestibilă, hop, mi-a trecut o chestie prin cap (tot legată de mâncare, evident). De unde până unde a apărut obiceiul ăsta cu tăiatul porcului de craciun? De unde barbaria asta care contravine flagrant perceptelor religiei? Sau nu? Păi nu ăştia erau ăia cu bunătatea și milostenia?

Amu’ să nu credeţi că m-am făcut brusc vegetarian şi mă apucase plânsul de mila porcilor. Pot să halesc un purcel de lapte la micul dejun şi să mă hrănesc juma’ de an doar cu ceafă la grătar şi salată de şorici cu lebăr. Doar mă întrebam așa, în treacăt, cum de e posibil ritualul ăsta violent, cu aprobarea bisericii. Pentru că, dacă aveţi impresia că porcii mor de moarte bună si şoriciul le cade singur la voi în farfurii, sunteţi uşor în eroare şi v-aş recomanda să asistaţi la o tăiere de porc. Eu am stomacul tare şi tot nu mi-a fost uşor să privesc la aşa ceva. Şi atunci? Cum de nu sar de fund în sus tatăl tâmplarului și reprezentanții lui pe pamânt?

Păi nu sar dintr-un motiv foarte simplu: e un ritual pagân care s-a moştenit dinainte de “învierea” tâmplarului. Doar ca între timp s-au prins onor popii ca nu poți sa ții prostimea doar cu zeamă de cartofi, mămăligă şi mere pădureţe. Prin urmare, au inventat-o p-asta cu Sfantul Ignat si ritualul sacrificării porcului care semnifică trecerea în noul an. Mă rog, este doar una dintre semnificaţii, pe celelalte puteţi să le citiţi şi singuri. Dăcât că par desprinse dintr-un film cu criminali în serie, nu din biblie.

Ia fiţi atenţi aici:

Remarcabila este functia preotului de mediator in relatia cu divinitatea, functie ce s-a pastrat in timp, in obiceiurile insotitoare sacrificarii porcului in viata traditionala. Concret el are menirea prin slujba religioasa pe care o face in fiecare gospodarie, sa valideze actul sacrifical si sa transfere in plan sacru carnea si masa ce urmeaza. Obiceiurile populare pastreaza, ca forma de rasplatire a preotului, daruirea unor parti din animalul sacrificat-limba, pielea, pulpa. (sursa)

Dacă nu înţelegeţi prea bine, vă traduc eu. Pe scurt, dacă tai porcul şi nu dai nimic la popă, ai belit-o. Eşti un păcătos şi-o să arzi in iad. În schimb, alfel stă treaba dacă cotizezi. Te iartă ăl de sus instant şi te mai şi încurajeaza: “bravo, coae, ce lovitură de cuţit maiastră ai, i-ai dat-o de nu s-a văzut”. Vă zic, religia asta nu e pentru toată lumea, tre’ să-i prinzi chichiţele şi să te pui bine cu doamne-doamne dacă vrei să-ț’ fie bine.

Stați așa că mi-au mai plăcut vreo doua trei chestii. Cică pe capul porcului se desenează semnul crucii în locul unde urmează sa-l loveşti. Băejnebun? Creştinism curat. Sau ca porcul îşi visează cuţitul in noaptea dinaintea tăierii. Cum ar veni, doarme el liniştit în cocină si deodată, jbam, i se arată în vis şuriul. Oare l-o visa color sau alb-negru? Auziți, dar ăia pe care-i taie industrial, în abatoare, ce-or visa? Că-i seceră cu mitraliera pe front?

Pe final, am rămas cu o nelămurire: dăcât noi, ortodocșii, trecem în anul cel nou curaţi si bine văzuţi? Nu de alta, dar pe fraierii ăia de catolici nu i-am văzut hăcuind un animal în fața casei. Sau se joacă cu soarta și-l sfidează pă domnu’?

mihai_vasilescu_porc