Ca să continuăm seria „ce mă mai enervează pe Facebook„, trebuie s-o zic și pe asta.

Mă ia efectiv greața când văd statusuri de genul:

„Bunica mea cea bună și sfântă a plecat dintre noi azi. De-acum ochii ei blânzi nu-mi vor mai lumina niciodată serile de mai. La revedere, bunico, să ai drumul lin!”

Postări însoțite, eventual, și de câte o scurtă poveste emoționantă despre cum stătea bunica în nopțile de vară pe prispa casei bătrânești (pe care o construise singură din lut, paie și căcăreze de capră) și cu o mână își pieptăna pletele albe ca neaua, cu alta hrănea cu pipeta un pui de veveriță orb salvat de la moarte și cu cealată împletea colaci în timp ce mulgea delicat taurul.

Nu că vă dau lacrimile? Emoție în stare pură. Mai ales când postarea cu „plecarea lină a bunicii” vine între două live-uri din club și un selfie cu buzele țuguiate. Și partea mișto e că puteți înlocui „bunica” cu ce fel de rude vreți voi, povestea rămâne aceeași.

Well, de câte ori citesc așa ceva, nici nu mă uit cine a scris mizeria, dau pe loc unfriend, unfollow și un morții mă-tii.

Da, știu, sunt un insensibil care nu înțelge suferința și modul în care durerea imensă te face să postezi pe Facebook ca să te mai eliberezi. Doar se știe că like-urile alină suferința și sunt cel mai bun calmant pentru durere, ce naiba. Cu o condiție: să postezi până apucă mortul să se răcească.

Mhm, fix așa, hai sictir cu suferința voastră de Facebook!

mihai_vasilescu_bunica_moarta