În weekendul ăsta prelungit care tocmai fuse și se duse, am dat o fugă la Brașov și prin imprejurimi. Mă gândeam să vă las aici niște chestii care mi-au plăcut și altele care nu. Ca să știți în caz că ajungeți prin zonă.

Să începem cu alea bune că poate nu mai aveți răbdare să le citiți și pe celelalte. Trei la număr, trei locuri mișto pe care vi le recomand din toată inima și garantez eu pentru ele în caz că ajungeți pe-acolo.

Unu. Am descoperit un resturant în Brașov, absolut fa-bu-losTrattorian, pe numele lui, este în plin centru, în Piața George Enescu. Vi-l recomand din toată inima mea. Mâncarea e beton și prețurile sunt mai mult decât decente. Ceea ce din start e un mic miracol, având în vedere că aproape toate cârciumile localizate în centrul acestei minunate urbe sunt puse pe o japcă de zile mari. Dacă ajungeți la Brașov (indiferent de anotimp, pentru că oamenii au spațiu și în interior și pe terasă) neapărat faceți o escală la ei și abia apoi aștept un email cu multumiri pentru recomandare. Cu plăcere!

Doi. Undeva pe drumul dintre Sighișoara spre Târgu Mureș există un sat, uitat de Dumnezeu, care poartă pitorescul nume de Cund. Aici, în acest sat, o să găsiți un fel de resort numit “Valea Verde“. Fraților, e atât de mișto, atâta liniște și pace, locul e făcut atât de simplu și cu atât de mult bun gust că nu-ți mai vine să pleci niciodată. Îti vine doar să te instalezi pe malul lacului, pe un șezlong de lemn, și să stai așa până te umpli de bine. Atenție! Nu știu în ce condiții se prezintă drumul dinspre Târgu Mureș, dar dinspre Sighișoara se ajunge destul de greuț (de-aia am și zis „sat uitat de Dumnezeu). În sensul că vreo trei kilometri de drum sunt cu macadam (pietriș and stuff). Dar nu vă speriați foarte tare că nu e denivelat și n-are bolovani. Iar după ce-ati ajuns la Valea Verde, chiar nu mai contează, pentru că oricum n-o să mai vreți să plecați.

Și trei. În aceeași zonă, dar mai aproape de Sighișoara decât de Târgu Mureș, am descoperit Domeniul Dracula Daneș. Aici nu mai domnesc chiar liniștea și pacea de la Valea Verde, dar nici nu mai au cum. Pentru că domeniul este muuult mai mare și pentru că locul are vad mai bun, iar lumea din zonă știe de existența lui și-l frecventează. De altfel, când am ajuns parcarea era full și la restaurant o singură masă neocupată. Nu știu al cui e, dar a investit omul ăla acolo niște milioane de euro serioase. Și se vede, dar mai ales se simte că nu vrea să-și bată joc de banii lui. Pe lângă domeniul imens, plin tot de verdeață și flori, pe lângă restaurantul cu terasă și piscină, mai are un centru de echitație beton și o mini-grădină zoologică spectaculoasă. Și totul este foarte-foarte curat, bine îngrijit și friendly. Dacă ajungeți în zonă, n-aveți cum să ratați o vizită.

Cam astea sunt singurele lucruri mișto pe care am reușit să le descopăr în weekend-ul cel prelungit, deși am umblat ceva. În rest, peste tot numai japcă, nesimțire și lucruri făcute de mântuială ca să ia banii proștilor. Bani pe care aș fi fost dispus să-i dau, dar NU AM AVUT cui și de ce.

Ce să vă povestesc? Că eram morți de foame, am dat un search pe google după “unde se mănâncă bine în Brașov” și așa am ajuns pe terasă la o chestie numită “Festival 39“? Că ne-am așezat la o masă, moment în care de nicăieri a apărut un chelner care ne-a smuls menurile din mâini și-a început să zbiere că s-a închis bucătăria? Și când zic “smuls” și “zbiere” nu înfloresc nici măcar o iotă. Băiatul ăla zici ca era apucat de streche și că venisem acolo să-i violăm familia, după ce mai făcusem asta de nenumărate ori în trecut. La plecare i-am spus speriat: “multumesc cerului c-am scăpat nebătuți”. A crezut că e o glumă. Nu era.

Despre pățania de la Bistro de l’Arte nu vă mai povestesc, poate ați văzut deja pe Facebook.

Sau să vă mai zic și c-am fost la Castelul de Lut Valea Zânelor? Unde nu numai că nu am văzut nicio zână (mă rog, mai puțin alea care-și făceau selfie-uri din trei în trei metri), dar la ora asta nu ai de ce să bați drumul până acolo. Poate peste niște ani, dar acum e pierdere de vreme. Drumul până acolo e semi-infect, construcția e neterminată și nu există vreo terasă, vreun restaurant, vreo ceva care să te facă să vrei să pierzi mai mult de cinșpe minute în zonă. Pe scurt, m-aș mai întoarce acolo doar dacă mi s-ar garanta că mă așteaptă o zână blondă cu sâni mari și glezne fine. Altfel, nicio șansă.

Gata, cam atât.

P.S. Dacă știți și voi locuri mișto de prin țara asta, cum au fost cele din prima parte a textului, shoot. Despre cele nasoale n-are rost să ne apucăm să vorbim că nu ne-ar ajunge tot internetul.

mihai_vasilescu_valea_verde