Femeia intră în megaimaj și se duce direct la casă. E agitată. I se simte panica în voce când îi spune tare casierei:

– Doamnă, mă puteți ajuta?

Tanti de la casă, probabil având încă proaspete în memorie niște retururi de marfă dificile, se uită întrebător:

– Ce s-a întâmplat?

Nou venita respiră adânc, apoi:

– Îl caut pe Gargamel. Mă puteți ajuta să-l găsesc? [la anumite produse, Mega Image dă moca niște ștrumpfi mititei; precizare pentru cititorii care n-au imensul noroc să aibă două-trei megaimaj-uri pe o rază de 50 de metri]

“Stupefacție” este doar un blând eufemism pentru ce s-a putut citi pe fața casierei. A durat ceva până și-a revenit din lovitură.

– Doamnă, dar sunt sigilați, nu văd cum v-aș putea ajuta…

Căutătoarea lui Gargamel anticipase deja acest răspuns. Probabil îl mai primise de câteva zeci de ori în demersul ei de a-l depista pe micul vrăjitor din plastic.

– Mă gândeam că poate mă lăsați să-i pipăi. Știți, știu cum arată Gargamel.

Moment în care vocea i se tranformă aproape într-o șoaptă în care se puteau citi din plin regretele:

– L-am avut și i l-am dat unui copil.

Biata casieră rămăsese cu gura deschisă. Sunt convins că, dacă avea cum, și-ar fi făcut cea mai mare cruce din univers și și-ar fi scuipat de câteva ori în sân. Așa, ca să se păzească de ucigă-l toaca.

– Îmi pare rău, doamnă, nu pot să vă las să-i pipăiți.

Dezamăgire, tristețe și-un “bine, mulțumesc” care spunea totul. A ieșit. Mai mult ca sigur mai erau câteva sute de megaimajuri de colindat și n-avea vreme de pierdut.

Dar partea cea mai mișto știți care e? O înțeleg perfect pe femeia cu ștrumpfii. Achiesez complet și deplin la drama ei. Cum, frate, să-l ai pe Gargamel și să-l dai? Cum?!

mihai_vasilescu_gargamel