LATER EDIT

Cu scuzele de rigoare pentru întârziere (aseară n-am avut timp nici să mor), în sfârșit avem un câștigător. El este comentatorul “paul“. Îl aștept să-mi dea datele pe adresa de la “Contact”. Cu restul mă revăd la următorul concurs, da?

Nu știu cum stătea situația pe vremea „cealaltă” prin orașele de unde sunteți voi, dar în Vâlcea mea natală singurele lucruri pe care le găseai când intrai într-o Alimentară erau cutiile alea de „creveți” vietnamezi. La raionul de „carne și mezeluri” era gol întotdeauna, bătea vântul prin galantare.

Și spun asta pentru că am tot auzit povești despre vestitul salam cu soia. O fi fost la alții, la noi vă dau în scris că nu se găsea nici picior de salam. Fie el cu soia sau fără. Ce să mai, când reușeau ai mei să se descurce și să mai facă rost de câte o bucată de parizer sau salam de vară, era sărbătoare.

Uite, mi-a rămas întipărită în minte o chestie pe care n-am s-o uit toată viața. Nu știu de unde produsese maică-mea o bucată de mușchi țigănesc. Cine n-a gustat mușchi țigănesc, făcut pe vremea aia, n-o să înțeleagă de ce am rechiziționat toată bucata și le-am zis alor mei că dacă îndrăznesc sa se atingă de ea, fug de acasă. Săracii s-au conformat și mi-am păstrat-o pentru micul dejun. Și-am tot mâncat vreo câteva dimineți din ea, până am observat că bucata mea de mușchi țigănesc a pierdut considerabil din lungime. Practic, mai rămăsese cam la un lat de palmă.

M-am panicat ca naiba. Ce să fac, ce să fac? Că nu voiam sub nicio formă să se termine. Așa că am adoptat soluția de criză. Tăiam feliile cât de subțiri puteam. Practic, dacă te chinuiai oleacă puteai să vezi prin feliile mele de mușchi. Știți cum arată prosciutto crudo? Ei, feliile alea sunt groase pe lângă ce izbuteam eu cu cuțitul „ăla bun” păstrat pentru ocazii speciale.

Într-una din diminețile astea în care mă luptam eroic pentru prelungirea vieții bucății mele de mușchi țigănesc, era la noi cea mai bună prietenă a maică-mii. Ele bârfeau și-și beau cafeaua, iar eu haleam înainte să mă car la școală. Probabil se amuza terbil asistând la încercările mele disperate de a tăia căt mai subțire, dar cine-o băga în seamă? Toate forțele mele erau concentrate pe mânuitul meșteșugit al cuțitului.

Cert e că la un moment dat femeia n-a mai rezistat și mi-a zis râzând:

– Auzi, să știi că indiferent cât de subțiri le tai, bucata aia tot atât rămâne.

N-aveți idee ce m-am enervat când am auzit-o. De parcă eu nu știam că mușchiul meu țigănesc e pe ducă și nici nu se mai întoarce.

Ei bine, v-am povestit toată șmecheria de mai sus pentru că am avut un flash când am văzut că Cris-Tim va lansa o inovație tehnologică care va rupe gura târgului.

Well, pentru o secundă m-am gândit „cum ar fi?”. Cum ar fi ca inovația asta tehnologică să fie legată cumva de mușchiul țigănesc al copilăriei mele? Să facă oamenii o minune și să nu mai fiu nevoit să tai felii prin care poți sa te uiți lejer la tv. Ei, cum ar fi?

Ce voiam să zic. Este imposibil să nu fi avut și voi vreun mezel preferat. Și este imposibil să nu fi zis măcar o dată de-a lungul timpului „frate, nu se mai fac azi mezeluri de calitate”. Mno, despre mezelul ăsta vreau să vă întreb. Cum ar fi ca inovația asta tehnologică a celor de la Cris-Tim să de refere exact la mezelurile preferate ale fiecăruia dintre noi? Dacă ar fi așa, vouă ce v-ar dori mușchiu’ (he, he, ce potriveală). Care ar fi salamul, parizerul, șunca, pastrama sau ce mai vreți voi, ce v-ar lumina micul dejun?

Hai, dau un premiu baban pentru niște sugestii bune. Mă rog, o să trag la sorți (am jurat că nu mai jurizez răspunsurile voastre, aveți prea multă imaginație pentru creierul meu), dar unul dintre voi tot o să primească un coș d-ăla mișto de picnic plin cu produse Cris-Tim.

Deci? Care ar fi mezelul pe care l-ați vrea din nou pe o felie de pâine caldă cu coaja crocantă?

P.S. Strâng sugestiile voastre până pe 15 mai la orele 23,59 trecute fix. Iar pe 16 voi face un later edit prin care o să anunț cine e norocosul.

mihai_vasilescu_cris-tim