Bărbații învață foarte greu că o femeie atunci când nu mai vrea într-o relație apăi nu mai vrea. Și n-o mai întorci înapoi nici cu trupele speciale. De fapt, unii nu învață niciodată.

Am făcut această scurtă si extrem de filozofică introducere pentru că, evident, am fost și eu acolo. Adică printre bărbații care nu știu că mai degrabă întorci mortul de la groapă decât o femeie care ți-a zis „pa, pa”. Bine, pe vremea aia nu cred că mă puteam numi „barbat”, dar buletinul așa zicea, deși eu aveam încă mult caș pe la bot. Revenind, duduia abia ce-mi zisese „la revedere, drum bun, ești veriga slabă”, că eu deja ticluisem un măreț plan care urma s-o readucă în bratele mele. L-am băgat în combinație și pe colegul meu de cameră (stăteam la cămin) care, după ce-am lăsat să treacă vreo săptămână, a sunat-o pe demoazelă si a informat-o că sunt dat dispărut, nu mă găsește nici cu poliția și să facă bine să vină la noi în cameră să stea de vorbă. Să vadă ce e de făcut.

A venit aia săraca val-vârtej, speriată că a dispărut nebunu’. Dar ce să vezi, nebunu’ era chiar sub unul dintre paturi și asista la discuția in care Dan (ești pe-aici, îți mai amintești?) se plangea că sunt în stare de orice și nu știe ce să mai facă. Să nu cumva să mă întrebați ce naiba am vrut să obțin prin manevra asta, că n-as ști ce să vă răspund. De sub pat n-am ieșit și nici fata aia săraca nu s-a mai întors vreodată la mine. Pur și simplu v-am dat un exemplu despre cât de penibili sunt bărbații când nu știu unde și când sa se oprească.

Iar eu sunt mic copil. Am un prieten care s-a trezit tam-nesam că iubirea vietii lui tocmai trăia un coup de foudre de maxim angajament cu un irlandez întâlnit absolut intâmplator la metrou. Ei bine, omu’ a fost mult mai tare decât mine. A rugat un alt prieten s-o sune p-aia să-i spună că s-a sinucis. Vă dați seama că femeia a sărit ca arsă direct din penis de la irlandez când a auzit o așa grozăvie. Doar că sinuciderea nu reușise complet si prietenul meu fusese salvat în ultima clipă. Ce mai tura-vura, s-a dus la intâlnirea cu viitoarea fostă iubire a vieții lui cu antebratul stâng bandajat bine și stropit pe alocuri cu cerneală roșie. Chipurile mai sângera încă. Ați crede că s-a înduioșat femeia când l-a văzut în halul ăla și s-a intors la el, nu? Greșit. Când s-a dumirit că poate să umble pe două picioare și nu dă semne că moare, l-a anunțat ferm să n-o mai caute niciodată, i-a întors spatele și s-a cărat. Asta e, ne învățăm greu lecțiile.

Și-acum, după ce ați citit aceste două minunate istorisiri despre cât de proști naivi putem să fim, ce-ar fi să vă faceți de lucru în această minunată zi de vineri și să-i povestiți lu’ fratele vostru care a fost cea mai tâmpită idee de genul ăsta care v-a venit și pe care ați pus-o în practică. Și nu mă refer doar la partea cu desprțirile, merg și povești despre cuceriri. Așa că, dacă ați escaladat Chomolungma numai în șosete, ca să intrați în chiloții vreunei domnișoare, nu vă sfiiți să ne povestiți. Fetelor, dacă aveți și voi din astea, nu vă lăsați rugate, așteptăm cu interes.

mihai_vasilescu_barbat_ascuns

sursa foto