Și vorbesc acum cu oamenii care intră pe acest blog, citesc și comentează. Băi, sunteți într-un mare fel. Aseară am ajuns târziu de tot acasă și abia atunci am apucat să citesc comentariile de la textul cu “alegerea”. Vă jur că am râs cu lacrimi și cred că este prima oară când se întâmplă. Bun, zilnic există comentarii mișto, dar cele de ieri bat tot. M-am tăvălit de râs și acum vreau doar să vă mulțumesc că mi-ați făcut seara. Pentru momentele de genul ăsta merită să mă culc târziu noapte de noapte și să merg mai departe. Mă înclin! Sunteți cei mai tari!

mihai_vasilescu_jos_palaria