După cum vă ziceam și ieri, am fost prins rău zilele astea. Dar nu vă lăsam eu de izbeliște. Așa că v-am pus spre citire un text scris de colega cititoare Oana.
…………………………………………………………………………………….
Am avut și eu ca toate fetele o prima mare iubire. Era vecin cu mine, iar din camera mea se vedea perfect la el în bucătărie. După ce-a observat cât timp stăteam și mă holbam la el cum făcea tracțiuni seara, la tocul ușii, mama l-a poreclit Romeo. Iubeam la el (platonic) din clasa a 7-a, cred, iar el îmi iubea toate vecinele mai puțin pe mine.
În vacanța de vară (terminasem a 10-a parcă) , pe 23 August am fost convocați de la toate liceele pe Staduionul Municipal la o serbare în cinstea prea-măritului, prea-slăvitului. Bineînțeles, era și EL acolo. Romeo, stăpânul inimii mele.
Am stabilit să ne așteptăm unul pe celălat la final și să mergem împreună acasă. Va dați seama ce emoții au fost toată ziua pe capul meu, au trecut orele alea înfiorător de greu, iar eu aveam atâția fluturi în stomac că, la final, chiar înainte să ne întâlnim, m-a apucat cufureala. Mă luaseră transpirațiile reci și am început să caut cu disperare un tufiș, o văgăună izolată, orice!
Dar de unde izolare pe un stadion plin ochi de elevi? În sfârșit dau de o toaletă în care dau buzna disperată, dar înauntru beznă totală! Nu vedeam nimic, puțea infiorător, dar cum eram la un sfert de secundă de a face pe mine, mi-am spus „la naiba, fie ce-o fi” și-am intrat. Nu vedeam absolut nimic, bâjbâiam ca un orb, pe pipăite am împins o ușă, apoi am sondat terenul cu piciorul, ca să identific poziția toaletei. Aparent edificată, m-am poziționat ca să „rezolv” treba și în timp ce mă aplecam am simțit că ating ceva, dar fericită că mi-am găsit locul în Univers, n-am mai dat importanță. Mă grăbeam, doar mă aștepta Romeo
Am terminat treaba și în drum spre ieșirea din văgăuna am dat să-mi îndrept sarafanul. M-am albit instant când am realizat de ce mă atinsesem pe toaletă. Pe sarafan și pe mână eram plină de… rahat. Disperată m-am întors în văgăună cu speranța deșartă că o curge măcar o picătură de apă la chiuvete.
După cum intuiți, nada, nema, niente.
Am ieșit, m-am strecurat langă un tufiș și am încercat procedeul de curățire cu frunze! Ce să te ștergi, că mai rău l-am întins pe mine. Iar în timpul ăsta, îl vedeam pe el cum se uită după mine și deja era nerăbdător.
Până la urmă, m-am dus umilă și i-am povestit ce am pătit. N-avea sens să ascund, oricum puțeam mai rău decât văgăuna din care ieșisem. Mult mai rău, că doar acum era întins pe tot sarafanul.
A fost drăgut, totuși. Am mers pe jos până acasă, mi-a cărat plasa. Am urcat pe Dobrogeanu Gherea, iar în vârful dealului țin minte că ne-am oprit puțin. Apusul lumina roșu orașul, eram langă băiatul pe care îl iubeam de patru ani, am tras adânc aer în piept și mi-au dat lacrimile… de miros și pentru că eram convinsă că n-o să mă pupe la despărtire! Am avut dreptate.
Ciudat e că și acum consider episodul ăsta ca fiind unul dintre cele mai romantice momente din viață mea. Normal, între timp mirosul s-a dus, nu-l mai simt!
sursa foto
Ce ghinion! Adica, partial funny, dar totusi… 🙂
Oana , măcar ai fost inspirată să joci la loto? ?
Tot joc, tot joc, da’ nimic!
Dobrogeanu Gherea? Deal? Brașoveancă? 🙂
@VictorR, nu cred că e pe fază. Nu ştie că i-am publicat textul. M-am hotărât azi-noapte târziu.
Bingo! 🙂
1. 10 pentru sinceritate. Puteai încheia siropos rău și, prinși de poveste, să nu ne dăm seama de situație.
2. Ne bucurăm (ne bucurăm noi, căcăcioșii bătrâni adică! 😀 ) să vedem pe cineva cu talent și curaj cum ne arată realitatea și istoria. Că și eu am fost ”mobilizat” la o țigănie de-asta, tot pe Municipal, în vara lui 1986.
Să ne – mai – citim sănătoși!
Dragule, să trăim noi ăștia de știm să facem haz de necaz!
Doamne, romantism, nu gluma. Am trecut si eu prin asa ceva, de fugeam cu pantalonii in vine dupa autobuz. Nu va imaginati ce a fost ! Cufureala este o mare pacoste, mai ales cind te surprinde in momente de astea. Iar in ce priveste pupatul de sfarsit de intilnire, sigur-i trebuia un cleste de rufe pe nas.
Incredibil ce momente memorabile provoca cufureala, nu? In cazul ăsta merge si cacofonia 🙂
La mine nu a fost cu miros de toamnă. Tot la prima întâlnire, după două sucuri, din acelea cu gust de * nu ştiu ce *, evident că mă trecea pipiul (cum spun sofisticatele ),Găsit rapid toaleta cofetăriei, intrat şi făcut dar, surpriză…….! Nu se auzea zgomotul aferent pipiului, cum adiiică, oare ce se întâmplă…!? Din grabă mare şi emoţie am uitat să-mi dau jos chilotul ( nu erau tanga-manga) Dat jos, stors, împachetat, pus în poşetă şi * mergem acasă, Neluţule * mama este cam ciudată, ştiu că s-ar supăra dacă stăm prea mult.
Comentariu beton!21
Join the club! Facem un grup..ceva?
Ghinion, cum ar zice Klaus. Dar e de admirat curajul, nu oricine ar povesti despre asta.
Ei..hai că doar nu l-am halit! Doar mi l-am întins pe sarafan! :)) Una peste alta, dacă nu le privim cu umor, cine știe ce ulcere dezvoltăm!
Comentariu beton!11
:))))
Nu știu ce mă face să cred că nu te pupa chiar dacă nu era faza cu parfumul. Hai că ai avut noroc! Nașpa faza. Funny amintirea. ?
(Bine că se face introducere la texte că m-apucase nedumerirea: nu mi-l imaginez pe tilarul blogului scriind despre iubire (bine, nici nu urmaresc de mult timp ce scrie, dar, totuși)).
Pardon! In decursul perioadei cât am suspinat după el m-a pupat de câteva ori. Sa nu „mă răcesc” probabil 🙂
Ca cand iti bate inima, si ca cand bate cum vrea ea…….asta inseamna dragostea. Sper doar ca nu ai mai patit, nasoale de-astea, cu putit:))))
Aaa, nuuu, d-astea nu.. Altele, dar nimic tragic, totul comic!
Viata face misto de noi in cele mai importante momente. Sau ceva de genu’…..??
Mi-aduc aminte de o patanie, nu chiar atat de grava, dar cam in acelasi registru, cu mine si sotia in roluri principale. Abia ne cuplasem, tineri si indragostiti. ? A vrut sa imi faca o surpriza si mi-a adus niste ciocolata de casa facuta de ea si colega de „chirie”. Eu aveam maselele praf pe atunci, dar n-am putut sa refuz. O facuse din dragoste pentru mine, deh!?? Am gustat, am simtit niste cutite in creier si cred ca mi-au dat si lacrimile de durere, fiindca am auzit-o cum ma intreaba speriata: „Chiar atat de rea e la gust?”?? Radem si acum cand ne amintim cum m-a „torturat” cu ciocolata de casa.