Nu știu dacă ați remarcat ultima senzație produsă de mediul online. Și anume, vestita Costela. M-a întrebat lumea de ce nu scriu despre ea și nu fac olecuță de mișto. Păi pentru că nu pot. Consider că săraca n-are nicio vină că a ajuns „vedetă”. Și chiar nu are. Și în niciun caz nu poți să râzi de așa ceva. Ieri dimineată, în vagonul de metrou, era un tip în vârstă, scund (pitic, aș putea spune), care cânta ca să primească bani. Deși era caraghios și cânta mai fals decât mine (iar asta e greu de tot, credeți-mă), m-aș fi simțit prost să râd de el. Este exact aceeași situație, doar că fata asta, Costela, cerșeste like-uri și atenție.

Și atunci, de ce să mă amuz? Da, e grasă, dar Costela recunoaște cinstit că e grasă, nicidecum nu se declară suferindă de glandă. Cu alte cuvinte, are un dram de bun-simț. Că dacă n-avea, obeză fiind, se apuca să-și facă blog dă feișăn sau dă biuti și să umple internetul de sfaturi în domeniu. Dar n-a făcut-o, își vede de treaba ei, dansează, se filmează și umple pereții Facebook-ului de litere fără sens cărora ea le zice propoziții.

Nu, n-are nicio vină Costela. De vină suntem noi cei care, în loc s-o ignorăm, îi acordăm atenție și ne minunăm de parcă am văzut un hipopotam roz galopând pe o masă de ping-pong. Eu i-am deschis o singură dată profilul, că prea vorbea toată lumea despre ea, am văzut despre ce e vorba, mi-am făcut cruce și am dat escape. Nici că am mai intrat.

De vină sunt televiziunile care au chemat-o în platouri, să râdă lumea de ea și s-o arate cu degetul de pe canapelele de acasă: „Tanțo, vino repede să vezi ceva tare la televizor. Auz’, cică asta-i vedetă pă feisbuc”. Dar nimeni nu s-ar fi gândit să aducă un medic, un psiholog, un specialist sau pe cineva care s-o ajute și s-o îndrume. Au chemat-o, au făcut mișto, rauss, să vină alți „comedianți”, p-asta am consumat-o.

De vină sunt toți oamenii ăia care-i scriu pe wall, o înjură și o fac în toate felurile. Iar Costela, suveran, nici nu se învrednicește să le răspundă, îi lasă să facă spume și trece grațios din postare în postare.

Suntem o societate bolnavă care nu se mai impresionează decât la mizerie, ură, prostie și durere. O societate care consumă „Costele”, pentru că la rândul ei este compusă din „Costeli”. Și eu, oi avea defectele mele, pe care le cam știți, dar printre ele nu se numără acela de a-mi băga degetul în fund că să mă pot întreba apoi de la ce miroase.

Atât.

mihai_vasilescu_costela