Am un amic care cred că are ceva pact făcut cu ghinionul. Dar partea extrem de proastă este că a încheiat înțelegerea în așa fel încât pe el îl afectează cel mai puțin. În schimb, cei din jurul lui trebuie să se ferească și să fie cu ochii în patru în permanență. Stați că vă povestesc acum.

Tipul a intrat în cercul meu de cunoștințe relativ recent, de vreo câțiva ani. Băiat simpatic, la început mă uitam la el ca la un om, nu-mi dădea nimic de bănuit. Dar treptat am început să mă prind că a făcut pactul despre care vă ziceam mai sus. Și ce mă scotea din minți cel mai tare era că ghinionul lovea cu precădere la meciurile Stelei. Frate, al dracu’ de bătea echipa pe cineva când era el pe stadion. Ocazii, ratări, iar ocazii, iar ratări, dar la sfârșit pierdeam sau terminam egal. Și totul a culminat cu deplasarea la Sofia, pentru meciul Stelei cu Ludogoreț. Călătorie începută cu o oglindă laterală făcută țăndări chiar în dimineața plecării și continuată în același stil pagubos.

Amendă pentru parcare în loc permis. Și nu glumesc. N-ai cum să iei amendă pentru staționare în parcarea hotelului la care ești cazat. Pur și simplu nu ai cum. Ei bine, la noi s-a putut.

Am fost singura mașină oprită de polițiștii bulgari și verificată la sânge, deși pe lângă noi treceau alte mii care mergeau la același meci. Nu, frate, doar pe noi ne-au tras pe dreapta și ne-au ținut mai mult de o oră.

Luat și un micuț radar, cu amenda aferentă plătită pe loc. Mulțumesc cerului că n-a încercat omul nostru să-i dea șpagă polițistului, că sigur-sigur dormeam la secție. Am făcut turul Europei cu mașina, fără să mi se întâmple nimic, iar pe drumul ăsta aveam impresia că nu se mai opresc ghinoanele și că ne așteaptă chestii din ce în ce mai rele.

Ceea ce s-a și adeverit până la urmă, dacă mă gândesc la eliminarea absolut rușinoasă și stupidă a Stelei, de care nici nu mai vreau să-mi amintesc. Cred că apăra Moți penalty-ul ala chiar dacă-i picau mâinile din umeri înainte să înceapă executarea loviturilor.

Nu știu ce credeți voi despre toate astea, dar eu și prietenul meu le-am pus pe seama karmei “minunate” a amicului despre care vă povestesc. Iar mie dacă mi-a intrat asta în cap, nici că mai poate să mi-o scoată cineva.

Da’ stați că n-am terminat. În weekend-ul care a trecut, omul meu și cu un prieten comun (cel datorită căruia ne-am cunoscut) s-au gândit să tragă o fugă în deltă. Vremea nu era chiar rea, aveau câte ceva de rezolvat pe acolo, plus că erau tentați și de o partidă de pescuit. Mda, poate în visele lor cele mai umede. Mai are rost să vă povestesc cât de frig a fost în weekend? În ce hal a bătut vântul si a mai și nins? Nu numai că n-au putut să prindă nimic, dar din când în când mai ieșea câte un pește la suprafață și de piept avea prinsă o plăcuță pe care scria: “fraierilor”! Cam ăsta era modul în care lovise karma ce rea la fața locului, duminică pe la ora șapte seara, când am sunat eu.

După ce am auzit cum stau lucrurile, am hăhăit, am făcut un pic mișto de al meu prieten și înainte să închid l-am avertizat:

-Bă, să ai și tu grijă la întoarcere, ca e lung drumul și ești cu Zeul Ghinionului după tine. Să fii atent la tiruri, da?

A râs și mi-a închis telefonul. Da’ parcă nu era râsul lui.

Patru ore mai târziu cine mă suna din câmp? Dap, ați ghicit. Tovarășul meu care luase în plin, cu roata stânga față, una bucată dintr-un cric de tir, căzută în mijlocul drumului. Adică exact cea pe care o puteți admira mai jos. Mort de nervi, aștepta o “platformă” să vină să-l ridice, pentru că mașina pe care o conducea nu e prevăzută cu roată de rezervă. Stăpânul neșansei, acest lord al nenorocului, lovise din nou. Eu i-am explicat să zică “merci” că au scăpat cu viață. Dacă nu lovea porcăria aia, creșteau șansele să apară o prapastie în șosea sau să le cadă un stâlp de telegraf pe capotă.

Iar acum o să închei apocaliptic. Pe la începutul lui mai, aceeași formație care a mers în Deltă, urmează să se deplaseze în Bali, pentru o scurtă vacanță. Adică un zbor de treisprezece ore cu avionul. Muhahaha! Să le ținem pumnii, zic!

Voi? Aveți prin preajmă d-ăștia pe lângă care nici iarba nu crește?

mihai_vasilescu_ghinion